Unde îşi află izvorul credinţa noastră ortodoxă?
În Descoperirea lui Dumnezeu.
Care sunt izvoarele prin care putem ajunge la cunoaşterea credinţei sau a Descoperirii lui Dumnezeu?
Acestea sunt două: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
1. SFÂNTA SCRIPTURA
Ce este Sfânta Scriptură?
Colecţia cărţilor sfinte ale Vechiului şi Noului Testament se numeşte Sfânta Scriptură sau Biblia.
De ce se numeşte Sfânta Scriptură?
Pentru că Dumnezeul nostru Preasfânt i-a insuflat şi îndrumat pe oamenii sfinţi înscrierea acestor cărţi cu scopul de a ne învaţă pe noi vieţuirea cea sfântă.
Ce înseamnă cuvântul Biblie?
Este cuvânt grecesc şi înseamnă: Cărţi, însă acest cuvânt nu este aici întrebuinţat în
sensul lui cantitativ, ci în sensul calitativ, adică semnificaţia lui nu se referă la mai multe cărţi,
ci la cărţi mai presus de orice carte, carte în vârful piramidei tuturor cărţilor din lume.
CĂRŢILE VECHIULUI TESTAMENT
Cum sunt împărţite cărţile Vechiului Testament?
Sunt împărţite în patru grupe: legiuitoare, istorice, pedagogice sau morale şi profetice.
Care sunt cărţile legiuitoare ale Vechiului Testament?
Acestea sunt cele cinci cărţi ale lui Moise:
1. Facerea – cartea despre creaţie;
2. Ieşirea — cartea despre exod;
3. Levitic – cartea despre preoţie şi aducerea jertfelor;
4. Numeri – cartea numerelor;
5. Deuterenomul – cartea reînnoirii legilor.
Ce ne învaţă cartea Facerii?
În primul rând, ne învaţă despre atotputernicia şi atotînţelepciunea lui Dumnezeu în crearea lumii prin Cuvântul Său creator; în al doilea rând, despre marea Sa iubire pe care a arătat-o în crearea omului după chipul Său; în al treilea rând, despre desăvârşita dreptate arătată de Dumnezeu atunci când a izgonit din rai pe protopărinţii noştri, Adam şi Eva, care, îndrumaţi de Satana, s-au întors nerecunoscători de la Creatorul lor către Pierzătorul lor. Prin aceasta a venit atunci tragedia neamului omenesc.
Ce învăţături primim din cărţile legiuitoare ale Vechiului Testament?
Despre cum i-a învăţat Dumnezeu pe oameni, ca prin legea veşnica a Dreptăţii să se pregătească pentru dobândirea Legii Iubirii prin Hristos Mântuitorul.
Care sunt cărţile istorice ale Vechiului Testament?
Cartea lui Iosua Navi,
Cartea Judecătorilor,
Cele patru cărţi ale Regilor,
Doua cărţi ale Cronicilor (Paralipomena),
Cartea lui Ezdra,
Cartea lui Neemia,
Cartea despre Estera.
Ce învăţături primim din aceste cărţi istorice?
Învăţăm despre participarea activă a lui Dumnezeu în toate evenimentele însemnate, având ca ţel vindecarea, prin Lege, a firii umane căzute, izbăvirea oamenilor din mrejele satanice ale idolatriei şi întoarcerea lor la El, Singurul şi Adevăratul iubitor de oameni, Dumnezeu.
Care sunt cărţile pedagogice şi morale ale Vechiului Testament?
Cartea lui Iov,
Cartea Psalmilor,
Cartea Pildelor lui Solomon,
Ecclesiastul,
Cântarea Cântărilor.
Ce învăţăm din aceste cărţi pedagogice şi morale?
Învăţăm cum să întâmpinăm întâmplările de fiecare zi şi cum să ne purtăm în toate împrejurările vieţii, fără a pierde din vedere pe Domnul Dumnezeul nostru şi legea Sa.
Care sunt cărţile profetice ale Vechiului Testament?
Acestea sunt:
Cărţile celor patru prooroci mari:
Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel.
Cărţile celor doisprezece profeţi mici:
Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia,
Maleahi.
Alte cărţi care sunt folosite în Biserică sunt:
Cartea înţelepciunii lui Solomon şi Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah.
Este, oare, această împărţire a cărţilor biblice ale Vechiului Testament una strictă?
Nu. Există o însemnată parte istorică în cărţile legiuitoare şi profetice, aşa după cum există şi profeţii în primele două categorii de cărţi. Cartea psalmilor ocupă un loc important între toate celelalte cărţi. Deşi unii o aşază de obicei în rândul cărţilor pedagogice sau morale, cartea psalmilor este plină de profeţii care se referă la Hristos. Mai mult, Psaltirea este cea mai mare carte de rugăciuni din Biblie.
CĂRŢILE NOULUI TESTAMENT
Câte cărţi cuprinde Noul Testament?
Noul Testament este practic o singură carte, căci se referă la un subiect central de la
prima până la ultima pagină.
Care este acest subiect central?
Subiectul central este o persoană unică, adică Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Din câte cărţi mai mici este alcătuită marea carte a Noului Testament?
Din douăzeci şi şapte de cărţi.
Putem, oare, să le numim pe aceste cărţi?
Putem, în funcţie de importanţa, iar nu de dimensiunile lor. între ele se găsesc şi unele epistole ale apostolilor care cuprind numai o singură pagină de carte tipărită.
Care sunt cărţile Noului Testament?
Acestea sunt:
1. Cele patru Evanghelii: Sfânta Evanghelie după Matei, Sfânta Evanghelie după
Marcu, Sfânta Evanghelie după Luca, Sfânta Evanghelie după Ioan;
2. Faptele apostolilor;
3. Şapte epistole soborniceşti: A Sfântului Apostol iacob – 1, Ale Sfântului Apostol
Petru – 2, Ale Sfântului Apostol Ioan – 3 şi A Sfântului Apostol Iuda – 1 ;
4. Patrusprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi
5. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.
Ce înseamnă cuvântul Evanghelie?
Evanghelie este traducerea cuvântului grecesc Evanghelion, care înseamnă veste bună
sau bună vestire.
De ce este numită astfel?
Din pricina persoanei lui Iisus Hristos, care este BUNĂTATEA DESĂVÂRŞITĂ şi NOUTATEA DESĂVÂRŞITĂ în istoria omenirii.
Cine a folosit pentru prima oară în Noul Testament cuvântul Evanghelion?
Chiar Domnul Iisus, care a spus oamenilor în prima Sa cuvântare: „Pocăiti-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15).
Ce aflăm din cele patru Evanghelii?
Aflăm că toate făgăduinţele pe care Dumnezeu le-a făcut oamenilor în Vechiul Testament s-au împlinit şi că toate profeţiile de la Adam încoace s-au adeverit în persoana lui Iisus Hristos.
Ce altceva ne mai învaţă?
Pe de o parte, despre caracterul desăvârşit al lui Iisus Hristos, mult mai desăvârşit decât îşi poate cineva dintre noi închipui, despre milostivirea şi desăvârşita Sa iubire de oameni, despre hotărârea Sa de a ierta şi de a ajuta, despre umilinţa şi sărăcia Sa văzută, despre jertfa şi pătimirea Sa pentru oameni; iar, pe de altă parte, despre dumnezeirea Sa desăvârşită, despre naşterea, faptele, înţelepciunea, puterea şi dragostea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa cele mai presus de fire.
Ce altceva ne mai învaţă?
Pe scurt, din Evanghelie primim cunoaşterea adevărurilor fundamentale ale credinţei, adevăruri ce se referă la Mântuitorul nostru şi la mântuire.
Cum am putea numi atunci Evangheliile în comparaţie cu celelalte cărţi ale Noului Testament?
Le-am putea numi: Cărţile adevărurilor fundamentale.
Ce aflăm din cartea Faptele Apostolilor şi din epistole?
Aflăm despre Pogorârea Duhului Sfânt peste apostoli, despre activitatea lor neîncetată de propovâduire a Evangheliei lui Hristos, de organizare a Bisericii, despre săvârşirea de minuni în numele lui Iisus Hristos şi, de asemenea, aflăm despre viaţa primilor creştini şi despre primele comunităţi creştine.
Cum am putea numi atunci cartea Faptele apostolilor în comparaţie cu Evangheliile?
Am putea-o numi LUCRAREA adevărurilor fundamentale cuprinse în Evanghelii.
Ce învăţăm din epistolele apostolilor?
Prin epistolele apostolilor primim explicarea adevărurilor fundamentale cuprinse în Evanghelii.
Cum ar trebui să se numească aceste epistole în comparaţie cu Evangheliile?
Ar trebui să se cheme: Cărţile EXPLICĂRII adevărurilor fundamentale ale lui Hristos.
Ce învăţăm din cartea Apocalipsa a Sfântului Apostol Ioan Teologul?
Învăţăm despre lupta cea grea a Bisericii împotriva tuturor fiarelor lumii şi ale iadului şi despre biruinţa finală a lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu, asupra tuturor acestor înfricoşătoare puteri ale întunericului.
Cum ar trebui atunci să se numească cartea Apocalipsei în comparaţie cu Evangheliile?
Ar trebui să se numească: Cartea BIRUINŢEI finale a adevărurilor fundamentale cuprinse în Evanghelii, CÂND VA LUA SFÂRŞIT DRAMA LUMII, în care personajul principal a fost de la început Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
2. SFÂNTA TRADIŢIE
Ce este Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie cuprinde toate acele bunuri duhovniceşti, pe care le-am moştenit de la sfinţii noştri înaintaşi. Acestea sunt în deplină armonie cu Sfânta Scriptură şi ne ajută să o înţelegem corect.
Care este mai veche: Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie.
Care este mai cuprinzătoare?
Sfânta Tradiţie. Sfântul Ioan Evanghelistul întăreşte aceasta când spune: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, daca s-ar fi scris cu de-amânuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin” (Ioan XXI, 25).
Ce cuprinde în special Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie cuprinde:
1. Expuneri pe scurt şi formulări ale credinţei noastre ortodoxe;
2. Învăţătura despre cele şapte Sfinte Taine, precum şi modul lor de săvârşire;
3. Canoanele (Pravilele) apostolilor;
4. Canoanele (Pravilele) celor şapte sinoade ecumenice, care s-au ţinut la:
I – Niceea în 325 la care au participat 318 Sfinţi Părinţi;
II – Constantinopol în 381 la care au participat 150 Sfinţi Părinţi;
III – Efes în 431 la care au participat 200 Sfinţi Părinţi;
IV – Calcedon în 451 la care au participat 630 Sfinţi Părinţi;
V – Constantinopol în 553 la care au participat 160 Sfinţi Părinţi;
VI – Constantinopol în 680 la care au participat 170 Sfinţi Părinţi şi la
VII – Niceea în 787 la care au participat 367 Sfinţi Părinţi.
(La aceste şapte sinoade ecumenice au participat, aşadar, în total, 2000 de
reprezentanţi ai Bisericii creştine din întreaga lume);
5. Canoanele şi pravilele unor sinoade sau soboare locale;
6. Pravilele privind disciplina bisericească ale Sfântului Vasile cel Mare şi ale altor
sfinţi;
7. Scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii;
8. Liturghiile şi celelalte slujbe bisericeşti;
9. Vieţile sfinţilor şi mucenicilor creştini;
10. Obiceiuri religioase, semne şi simboluri ca manifestare a credinţei, nădejdii şi
dragostei noastre.
Poate fi despărţită Sfânta Tradiţie de Sfânta Scriptură?
Nu. Ele sunt de nedespărţit. Căci în lumina Sfintei Tradiţii înţelegem cu adevărat Sfânta Scriptură şi, în lumina Sfintei Scripturi, preţuim şi iubim Sfânta Tradiţie.
Care ar fi consecinţele despărţirii lor una de cealaltă?
Consecinţele negative ale unei astfel de despărţiri s-au manifestat printr-o tălmăcire greşită a Sfintei Scripturi, neînţelegeri, erezii, schisme şi, în final, despărţirea Bisericii Soborniceşti.
Cine este chemat să păzească textul Sfintei Scripturi şi curăţenia Sfintei Tradiţii, neîntinate?
BISERICA, pentru că ea este, după cuvintele Apostolului, „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim. III, 15). Păstrarea Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii neîntinate este, în primul rând, datoria ierarhiei bisericeşti.
Sfântul Nicolae Velimirovici – „Credinţa sfinţilor. Catehismul Bisericii Ortodoxe”
Be the first to comment