Râvna, osteneala – lenevia, indiferenta

   Daca întrebuintam orice sârguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu atât mai vârtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mântuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38

ˇ         Ma aflam în miez de zi lânga Sfântul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el îmi zise: ”Îndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au”. Apoi marturisindu-i gânduri despre înfrânare, mi-a zis: “Îndrazneste, fiule, ca eu în douazeci de ani întregi nu m-am saturat nici de pâine, nici de apa, nici de somn; ci pâinea o mâncam cântarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemându-ma putin de pereti furam oleaca somn”. (Evagrie Ponticul)38

ˇ         Nu socoti ca ai dobândit virtute, daca n-ai luptat mai înainte pâna la sânge pentru ea. Caci trebuie sa te împotrivesti pacatului pâna la moarte, luptându-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38

ˇ         Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu împrastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda în aceasta, si în celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si împrastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38

ˇ         Inima iubitoare de placeri, în vremea iesirii i se face sufletului închisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli îi este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38

ˇ         „Cel ce se lupta, se înfrâneaza de la toate”; si nu se odihneste pâna nu va pierde Domnul samânta din Babilon. (Marcu Ascetul)38

ˇ         Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mângâierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38

ˇ         Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care întreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38

ˇ         Calea virtutii li se arata celor ce încep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorâta. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca îndata ce-a iesit din pântece la larg se da în tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin împlinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici înainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducându-ne la începutul caii mântuirii, zice: „Strâmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea”. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarâre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: „Jugul Meu este blând si sarcina mea usoara”. Deci la începutul nevointelor trebuie sa împlinim sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vazând Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se întareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, neîncetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este „Cel ce lucreaza în noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa”. (Diadoh al Foticeii)38

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*