Spovedania cu durere de inimă – adevărata cale spre pocăință

1897. –“Cel ce păcătuieşte şi spovedindu-se nu se îndreaptă, ci cade iarăşi în aceleaşi păcate dar cu durere de inimă le spovedeşte bine face, căci smerindu-se pe sine face început de pocăinţă şi pînă la urmă, Dumnezeu nu-l va lăsa pînă ce nu se va pocăi. Unii ca aceştia cad din har fie pentru păcatele săvîrşite, fie că harul se retrage lăsîndu-i să cadă în anumite păcate mai mici, ca să-i oprească de altele mai mari sau din pricina slăbiciunii lor sufleteşti. Mîntuirea lor atîrnă de sinceritatea inimii şi a credinţii lor în primrirea harului
izbăvitor”.Simeon Tes. IX, 43.

1898. –“Laud mult pe cei ce se cred pe sine păcătoşi şi-i aprob, dar dacă nu merg pe adevărata cale a pocăinţei, îi mustru şi-i osîndesc. Dacă necurăţia ar fi numai trupească s-ar putea spăla la baie cu apă, însă cînd sufletul este necurat, caută o baie potrivită pentru a-l spăla. Care este baia curăţitoare de păcate? Izvoare de lacrimi fierbinţi, suspinele din adîncul inimii, mustrarea necontenită, multe milostenii de toate felurile, pocăinţă de păcatele făcute, grija ca să nu cazi iarăşi în păcatele făcute, aşa se spală firea păcatului, aşa se curăţă murdăriile sufletului şi dacă nu vom face aşa în zadar vom trece prin toate apele rîurilor… căci dacă după ce am păcătuit şi ne pocăim şi iarăşi cădem în aceleaşi păcate n-avem niciun folos de spovedanie”. –Sf. loan Hrisostom, Despre căsătorie, Om. II, 5.

1900. -Se numeşte spovedanie păcătoasă sau falsă:

a). cînd cineva caută un duhovnic ştiut drept călcător de canoane şi dezleagă nu după legea Domnului, ci după poftele sale sau are aceleaşi păcate spre a lua dezlegare uşoară şi potrivnică canoanelor şi astfel se afundă întru osîndire amîndoi , mai rău decît dacă nu s-ar fi spovedit;

b). cînd nu spune toate păcatele sau le spune pe jumătate sau le justifică cu minciuni ducînd în eroare pe duhovnic;

c). cînd se spovedesc mai mulţi în colectiv, spunînd păcatele în gînd fără a le auzi pe fiecare duhovnicul şi a le aprecia pe toate în lumina canoanelor şi a legilor morale, aşa cum se întîmplă cînd se ia drept spovedanie citirea
molitvei mare de dezlegare, care îşi are rostul numai la începutul posturilor, ca pregătire pentru pocăinţă, servind ca o introducere în adevărata spovedanie (V. Canonisirea).

1901. –“Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză şi osteneală închinată Domnului de la starea cea contra naturii la starea naturală’ şi de la diavol la Dumnezeu”.S. I. Damaschin, Dogm. II, 3.

extrase din Ieromonah Nicodim Sachelarie – „Pravila Bisericească”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*