Nu uita niciodată cine ești cu adevărat! Să ne străduim să disprețuim cele materiale și să câștigăm Cerul – Părintele Iosif Vatopedinul

https://youtu.be/hjyCFa1WVBM

Avva Iosif din Vatoped (1921-2009):

„Vă rog să nu mă înțelegeți greșit, pentru că memoria mi-a slăbit. Nu renunț la rugăciune, vă promit. Pentru că nu pot să vă mai ofer altceva. Cu prima ocazie mă voi ruga pentru voi. Nu este egocentrism. Încerc să mă rog, dar uneori nu reușesc. Insist să mă concentrez asupra voastră, dar nerușinarea mă copleșește acum.

Te rog, Doamne, Tu m-ai chemat, Tu m-ai îmbrăcat așa. Te rog, Doamne, nu mă părăsi, ajută-mă!

În societate acum e la modă perversiunea, corupția și impostura. Dacă cineva vrea să viețuiască acum creștinește, trebuie să își caute un îndrumător, pentru că foarte greu își va găsi unul. Nici preoții din orașe nu mai slujesc idealurilor credinței noastre și nu mai susțin valorile morale ale strămoșilor (vechilor greci).

Luația aminte la ce vă spun acum. Vreau să vă fac cunoscut… Nu ne-au mai rămas zile. Foarte curând se vor întâmpla lucruri rele. Deci vă rog, aprofundați-vă legătura cu Dumnezeu. Vom muri mâine. Iar sufletul nostru va sta înaintea judecății finale. Câtă vreme ochii sunt deschiși, omul Îl poate simți pe Domnul. Dar când ochii se închid, sufletul este legat, și demonii ne duc în fața Tribunalului Divin. Deci, a trăit sufletul după legile lui Iisus sau nu? Asta se va vedea la Judecata Divină. Așa că, aveți grijă!

Atunci când ne pocăim, Iisus nu ne iartă pur și simplu, ci ne înfiază. Și vom deveni dumnezei, iar îngerii ne vor sluji nouă. Așa că, voi ce faceți, fraților? Tot ceea ce este lumesc, ignorați! Tot ceea ce este material, e fals! Vom muri! Spuneți-mi, ce ați făcut în lumea aceasta ca să meritați veșnicia Raiului? V-ați străduit să stați departe de păcate și patimi deșarte?

Mintea este esența lui Dumnezeu. Mintea este adevăratul nostru eu. Nu trupul este adevăratul nostru eu. Și o maimuță are trup. Dar noi nu suntem animale fără logică. Lupta se duce pe două niveluri. Demonul se luptă cu noi în plan practic și în plan mental.  În planul practic, demonii ne întorc sufletul spre ei și astfel ne ademenește să facem rele. Știți voi, furturi, minciuni, crime, desfrâu, lăcomie, nedreptăți, etc. Dacă demonul eșuează în planul practic, ne întră în minte. Și ne trimite gânduri lipsite de logică. Deci aici trebuie să aveți mare atenție! Trebuie să ne ținem Mintea departe de asta. Când un gând ne intră în creier, trebuie să-l analizăm. Dacă e rău, ei, ieși afară, satană! Eu sunt o ființă logică. Evit tot ce e nebunesc, pentru că aparține animalelor. Astfel, învingem defetismul și Mintea domină toate dorințele și patimile nebunești. Mărturisindu-l pe Iisus Hristos, ne ținem departe de păcate.

Sfinte învățături pentru monahi. Fericitul Avva Iosif le vorbește călugărilor. Subiectul cuvântării este mustrarea călugărilor în legătură cu imensa importanță a smereniei.

„Acesta este sfârșitul meu. M-am topit. Nu mai post să stau în picioare. Mă emoționează iubirea voastră pentru mine. Ea m-a forțat să mă târăsc până aici, în ciuda vârstei mele. Am venit aici să țin strânse legătura noastră și scopul nostru. Pentru că păcatele noastre s-au înmulțit și vor aduce Dreptatea Divină asupra noastră. Nu trebuie să ne uităm scopul. Niciodată! Este cel mai important principiu în legătură cu Sfinții noștri. Este elementul esențial pentru monahi: să nu uiți niciodată cine ești cu adevărat! Pentru că dacă uiți, nu poți să mergi mai departe. Cum poți să rămâi corect în mărturisirea lui Hristos dacă ai uitat cine ești? Deci, nu uita! Atunci când te rogi, nu uita. Să îți amintești mereu că suntem cea mai măreață dintre TOATE creațiile lui Dumnezeu. Noi suntem chipul și asemănarea Lui. Acesta este scopul nostru. Să reconstituim chipul și asemănarea din nou. Și pentru a face asta, trebuie să ai ascultare și supunere totală. Dar noi nu am reușit să avem ascultare și supunere, și am fost alungați din Rai. Câțiva îngeri și sufletele noastre au căzut din Împărăția lui Dumnezeu iar noi gustăm acum din moartea veșnică. Dar Dumnezeu S-a milostivit de noi pentru că iubirea paternă nu se schimbă.

În ciuda faptului că noi am săvârșit această faptă total rușinoasă împotriva lui Dumnezeu… Cu toate acestea Dumnezeu nu a încetat să ne iubească și a venit la noi în chip de Om. Dumnezeu Însuși a luat trup și ne-a învățat cum să ne întoarcem la El dacă vrem. Fiindcă, după cădere, omul a suferit o mare pervertire. Un om este dominat acum de falsitate și de rău, nu de bunătate. AȘA CĂ ÎNCERCAȚI SĂ VĂ PĂSTRAȚI BUNĂTATEA ȘI SĂ EVITAȚI RĂUL, ASTA SE CHEAMĂ CĂINȚĂ. Iisus ne-a învățat, prin viața Lui de aici, forma absolută de căință. Dar nici măcar acum nu ne căim. Și Dumnezeu ne-a spus: „cereți iertare și vi se va da!” Rugați-vă pentru păcatele voastre! Așa că, monahi, aceasta este lucrarea noastră aici. Să ne rugăm neîncetat pentru iertare. Și de aceea ne-a adus Dumnezeu aici, pentru că vrea să ne întoarcem la El. Iar noi trebuie să urmărim misiunea dată de Dumnezeu. Dacă nu ne urmăm misiunea, ne îndepărtăm de credință. Și ne îndepărtăm de Dumnezeu și urmăm calea dorințelor lipsite de logică. Îl refuzăm pe Dumnezeu și credem în misiunile noastre lipsite de logică. Dar prin aceasta Îl negăm pe Iisus, Îl negăm pe Dumnezeu. Fraților, trebuie să umblăm numai pe calea credinței. Să ne respingem total propria voie. Și atunci nimic nu ne poate abate de la calea lui Dumnezeu. Nimic nu ne poate distrage de la scopul nostru. Noi nu suntem stăpâni asupra noastră, Dumnezeu este stăpân. Așa că dați-I cheile de la sufletele voastre lui Dumnezeu. Pentru că dacă te iei după voia ta, greșești. Și dacă suntem acum în afara Raiului, și suferim și murim, este pentru că ne-am luat după voia noastră. De aceea, rugați-vă pentru iubire! Câtă vreme sunteți încă în trup. Deci nu abandonați! Câtă vreme sunteți vii, străduiți-vă constant să vă agățați de Harul Divin. Vă rog, ștergeți de tot imoralitatea voinței voastre. Datoria noastră este să îl iubim pe Dumnezeu. Nimic altceva! Este datoria noastră, datoria noastră! Să-L iubim pe Dumnezeu! Trebuie să dovedim în mod practic renunțare prin ascultare și supunere. Prin ascultare și supunere dovedim că nu ne supunem voii noastre sau planurilor noastre. NU MAI AVEM NIMIC. Viețile noastre sunt închinate în totalitate lui Dumnezeu. Să ne lăsăm viețile în pronia lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne cere să ascultăm de cuvintele Lui. O acceptare paranoică a răului din partea noastră înseamnă că am fost înfrânți. Când se întâmplă asta, Harul Divin ne părăsește. Așa că, nu am făcut nimic. Ne trece vremea aici fără rost. Așa că, rugați-vă pentru iubire! Nu Îl trădați pe Dumnezeu din nou! Aveți foarte mare grijă. Ascultarea naște auto-negare. Fără ascultare pierzi tot. E cea mai importantă. Omul care nu se supune crede în propria voință și în propriul cuvânt. Deci acesta nu are autonegare față de dorințele paranoice de a face rău. Omul acesta nu se căiește cu adevărat. Harul Divin lipsește din el.

Deci ce facem noi aici? Nu am murit pentru lume și am venit aici ca să-I slujim lui Dumnezeu? Am murit pentru mama noastră (naturală), am aruncat toate lucrurile pământești pentru că ne-a chemat Dumnezeu. Deci ce obținem dacă ne gândim „dacă..” sau „poate…”? De ce să faci asta? Ah, aceasta este marea putere a diavolului, care se luptă cu voi. Spune-mi ceva, monahule, ai venit aici pentru că ai murit pentru lume. Și ai venit aici ca să te lepezi de eul tău aparent. Și să-ți omori patimile și astfel să te naști din nou prin Sfânta Lumină din interiorul tău. Renaști ca eul tău adevărat, care acum doarme în interiorul tău. De aceea a venit Iisus aici pentru noi … ca să ne elibereze din captivitatea păcatului. Dar noi am căpătat o perversiune a cunoașterii, și Iisus nu o îndepărtează de la noi. Pentru că aceasta este încercarea noastră. Trebuie să ne luptăm cu ea, dacă vrem să dovedim că suntem în căutarea vieții veșnice. Iisus ne lasă libertate de alegere. Alege ce vrei și aceea vei obține în viața de dincolo. Deci Iisus a luat firea umană pentru a o aduce înapoi acolo unde îi este locul, și astfel restaurează din nou Chipul și esența adevăratului nostru eu. Acesta este sensul. De aceea suntem aici. Deci, acordați toată atenția supunerii. De ce îți pasă de părerea ta? „Nu-mi place…”, „de ce așa…”, „de ce a zis asta…?”, „eu aș fi făcut mai bine”, „de ce a făcut asta…?” etc. Acestea sunt cele mai mari rele. Iertați-mă, fraților, dacă v-am vorbit mai dur. Dar altfel nu merge. Ar trebui să ținem Mintea în starea de rugăciune permanentă. Astfel se luminează cele trei părți ale sufletului: rațiunea, iuțimea și pofta. Iar acestea vor spori puterea Minții: Bunătatea, înțelepciunea și dreptatea, pentru a rezista paranoiei diavolului. Paranoia animalică și egocentrismul. Dar acestea se întâmplă numai dacă Mintea este atentă. Dacă mintea nu acceptă atacul demonilor. Și nu se întreține cu gândul vinovat. Pentru că, dacă mintea face asta, aceasta este acceptarea minții, se numește combinație. În cazul acesta, demonii se agață imediat de această combinație a voastră. Apoi au putere asupta voastră, să creeze răutate și neglijarea lucrurilor bune. Când demonul se agață de această combinație îndepărtează frica de Dumnezeu din tine. Dar frica de Dumnezeu este sursa motivației de a face Bine.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*