Ecumeniștii nu stau cu mâinile în sân, ci pregătesc serios mentalul maselor, ca să-l primească pe antihrist.
De la aceste întâlniri hulitoare antihristice nu au lipsit nici ierarhi reprezentanți ai „Bisericilor surori”.
Pe site-ul ecumeniștilor basilica.ro citim că la adunarea satanică ITO 2018, tinerii s-au rugat împreună cu Mitropolitul Laurențiu și cu reprezentanții Bisericilor surori la Muzeul Astra.
„Înaltpreasfințitul Părinte Laurenţiu a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu:
- Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum din Patriarhia Antiohiei;
- Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse din Patriarhia Bulgariei;
- Preasfințitul Părinte Nectarie de Arsinois din Biserica Ortodoxă a Ciprului;
- Preasfințitul Părinte Atanasie de Lodz și Poznan din Biserica Ortodoxă a Poloniei;
- Înaltpreasfințitul Părinte Juraj Stranský, Arhiepiscop de Michalovce și Košice din Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehiei și Slovaciei.”
Să menții comuniunea cu alți eretici ecumeniști înseamnă să îți asumi că vei putea fi la un moment dat în comuniune chiar cu antihristul.
La minutul 12 ereziarhul Daniel hulește, folosind cuvintele „hramul bisericii greco-catolice”. Ecumenismul, lepădarea de credință și primirea antihristului și a peceții sale cu 666 sunt propovăduite pe față, fără nicio jenă, cu milioane și milioane de adepți ce aplaudă și se vor supune.
Unora li se pare că dacă au întrerupt pomenirea episcopului eretic al locului, vor fi feriți de orice pericol. Dar nu este așa. Îngrădirea de erezie nu se rezumă la întreruperea pomenirii ierarhului eretic, dacă menții comuniunea cu alții care nu au întrerupt, de exemplu, pomenirea și slujirea cu ereticii Daniel și Bartolomeu. În greacă, Canonul 15 cuprinde termenul „koinonia” care înseamnă comuniune. Pe timpul Sfinților Părinți, oamenii cunoșteau mult mai bine dogmele și învățăturile și se îngrădeau în mod corect de erezie, deoarece erau în comuniune doar cu cei asemenea lor, doar cu cei care s-au îngrădit la rândul lor de erezie.
Îngrădirea de erezie înseamnă să fii în comuniune cu cei care îl mărturisesc pe Hristos în mod corect și să rupi comuniunea cu toți ereticii antihriști
Pericolul va fi foarte greu de văzut pentru cei care persistă pe calea așa-zis echilibrată. Lor li se pare că păstrarea comuniunii cu Biserica Bulgariei și cu Biserica Georgiei nu îi afectează direct și că nu trebuie să spună public cu cine anume din aceste Biserici au mai rămas în comuniune. Pentru că nu pot fi în comuniune cu Patriarhul Ilya, Patriarhul Neofit, cu mulți alți episcopi și clerici care îl pomenesc pe Bartolomeu și care slujesc cu ierarhi și preoți chiar de aici din România, dar și din alte Patriarhii, care acceptă Sinodul din Creta. Amintiți-vă ce spunea după Sinodul din Creta, vicleanul Mitropolit Teofan: că și Bisericile care nu au participat la Sinodul din Creta, își vor da acordul și veți vedea că vor sluji cu episcopii noștri! Ceea ce s-a și întâmplat și se întâmplă în continuare, fără nicio opreliște!
Delegațiile Patriarhiilor României, Antiohiei și Georgiei, la Râmnicu-Vâlcea
Într-un cuvânt, degeaba ai luat măsuri ca să nu vină uliul de sus, dacă ai lăsat o portiță prin care lupii pot intra și răpi tot. Stând în ograda ta, consolându-te că ești „nepomenitor”, îți vei adormi conștiința și nu vei lua măsuri pentru a te delimita public de ereticii vicleni aflați în comuniune cu erezia antihristică, deoarece ai impresia, că fiind de peste hotare, pericolul este foarte departe. Dar nu este deloc atât de departe, pentru că neluând atitudine publică, îți dai acordul tacit la această comuniune și vei fi vinovat pentru acceptarea răspândirii ereziei, în loc să te îngrădești corect, complet de ea.
Ceea ce îi orbește pe cei care se intitulează echilibrați, este orgoliul, nu mai pot da înapoi, mintea li s-a setat iremediabil aproape în această direcție care va sfârși în prăpastie. De asemenea, păcatele și neputințele noastre, lipsa noastră de organizare, delăsarea noastră, a celor care am înțeles că trebuie neapărat să ne delimităm de orice comuniune cu erezia, sunt slăbiciuni personale pentru care ne pare rău, poate că i-au smintit pe unii dintre începători, cu intenții bune, și ne pare rău că nu am făcut tot ce ne este în putere ca să îi ajutăm să înțeleagă că nu vrem să fim dușmanii nimănui, ci doar ne dorim ca ortodoxia să fie mărturisiă în mod corect.
Până când echilibrații căldicei nu se vor delimita public de toți acești episcopi eretici și de cei care-i urmează, noi înțelegem că sunt în comuniune cu ei. Pentru că ei asta înțeleg în mod eronat, prin punctul 10 al Rezoluției Sinaxei de la Botoșani. Consideră că sunt în comuniune cu absolut orice membru al celor 4 Biserici care nu au participat la Sinodul din Creta (Biserica Georgiei, a Rusiei, a Antiohiei, a Bulgariei), ai căror ierarhi fățăresc credința, mințind poporul că ar respinge Sinodul, dar nu din cauza ereziilor semnate, ci pentru că nu ar fi fost panortodox, fără să condamne explicit toate învățăturile ereticie validate de acesta. Viclenia e și mai bine camuflată, mai ales că ierarhii din aceste Biserici practică ecumenismul în afara CMB. Ideologia bazată pe lozinci, tergiversare și amenințări a celor care s-au auto-proclamat în fruntea nepomenitorilor echilibrați îi ține pe oameni legați la ochi.
Feriți-vă deci de cei ca Părintele Theodoros Zisis, Părintele Matei Vulcănescu și M.S. Chirilă, care au inventat această ideologie nouă, străină de duhul patristic. Își bat joc de popor. Iar într-adevăr, termenul „nepomenitor” are consecințe grave. Bieții oameni simpli au ajuns niște „nepomenitori” în comuniune cu ereticii! Este foarte trist ce se întâmplă, este foarte trist că se profită de oamenii simpli, care nu pot vedea un pericol ce pare infim și îndepărtat, doar pentru că vine din afara granițelor țării și li se pare că pe ei nu i-ar privi deloc.
Descriem succint cum are loc înșelătoria:
Sunt câțiva preoți din Romania care s-au despărțit de episcopul X de care aparțineau în eparhie, mai precis au întrerupt comuniunea bisericească cu acest episcop, dar care acum sunt în comuniune bisericească cu un alt episcop (să-i spunem episcopul Y) care de asemenea pomenește și slujește cu eretici. Mai exact acești preoți au fugit de un episcop pentru că pomenea pe eretici dar acum s-au dus la alt episcop care pomenește eretici. Canonic nu este permis asa ceva. Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol condamnă pe acești clerici ca fiind schismatici.
Un ortodox aparține întotdeauna Adevărului, chiar dacă toți în jurul lui fac pact cu minciuna
Sfântul Maxim Mărturisitorul nu se împărtășea cu nimeni din nicio patriarhie și la întrebarea care i s-a pus referitor la împărtășirea lui cu ei, a răspuns: „de asemenea îmi porunciți, cu toate că eu am acestea scrise în cartea inimii mele, să vin și să mă împărtășesc cu Biserica în care se propovăduiesc dogme de acest fel. Îmi porunciți, de asemenea, să fiu în comuniune cu cei care cred că se ridică împotriva diavolului cu ajutorul lui Dumnezeu, când de fapt în realitate se ridică împotriva lui Dumnezeu? Dumnezeu-Cuvântul, care S-a născut fără de păcat pentru noi ca om să nu îngăduie să fac aceasta! Eu nu voi fi niciodată în comuniune cu cei care acceptă aceste inovații.”
Sfinții Părinți au luat atitudine publică îmotriva acestor eretici vicleni. Precum spunea și Părintele Sava Lavriotul, lucrurile vorbesc de la sine. Sfântul Maxim Mărturisitorul, atunci când a fost întrebat de partea cărei Patriarhii se află, pentru că atunci toate Patriarhiile căzuseră în erezie și numai el și doi ucenici de-ai lui păstrau adevărul, le-a răspuns că aparține Adevărului, chiar dacă toți se aliaseră cu minciuna.
Ca să fii până la sfîrșit în credința cea adevărată, trebuie să fii curat cu inima
Lucrurile sunt cât se poate de simple:
- Nepăsarea nu este o scuză pentru comuniunea cu erezia.
- Dumnezeu îi va judeca diferit pe cei mici care nu au discernământ, nici posibilitatea de a alege.
Mărturisirea de Credință de la Roman și deciziile Sinaxei de la Mestecăniș au reflectat aceste lucruri simple, ușor de primit de cei care nu au vicleșug în inimile lor.
Lucrurile sunt atât de clare, viclenia este atît de evidentă, exact ca în poezioarele pentru copii. Părintele Theodoros Zisis, de exemplu, spunea în martie 2017, că acela care pomenște un ecumenist eretic este și el un ecumenist eretic, dar acum le spune oamenilor să fie în comuniune cu alți ecumeniști eretici. Iată cum sunt prinși cu minciuna acești pseudo-teologi care se ascund în spatele titlurilor de profesori, doctori, delegați etc. Fiind departe de a fi niște călăuze și învățători poporului, sunt dimpotrivă niște lupi răpitori care pe mulți îi amăgesc și îi duc la pierzanie.
„Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.” „Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.” (Psalmul 17)
Iată ce declara acum un an și jumătate Părintele Theodoros Zisis:
„Dacă aș continua să vă pomenesc, aș declara că sunt și eu ecumenist și eretic, pentru că pomenirea numelui episcopului, așa cum v-am explicat în textul meu precedent, înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit.” (Părintele Theodoros Zisis către Mitropolitul Antim)
Dar atunci cum de l-a pomenit pe ereziarhul mitropolit Antim timp de aproape un an de la sinodul eretic și până în Duminica Ortodoxiei, când a interupt pomenirea episcopului său? Înseamnă că, după cuvintele sale, „a fost ecumenist și eretic”? Apoi cum de încă și acum slujește împreună cu cei care pomenesc pe ereticii ecumeniști? Nu cumva de fapt avem de a face cu o declarație de apartenență la erezia ecumenistă?
Ce dovadă mai evidentă a înșelătoriei lor decât aceasta ar putea fi? Recitiți din nou și din nou acest fragment exemplar din Răspunsul părinților athoniți la „proiectul de rezoluție” inițiat de M. S. Chirilă și semnat de el și de unii părinți români, care răspunde la fel de bine în prezent problemelor ridicate de toți acești așa-ziși nepomenitori echilibrați, care au alunecat și înspre erezie, și înspre schismă, împiedicându-se de graiurile limbilor lor.
Părinții aghioriți, ce i-au răspuns patriarhului eretic Vekkos? „Un singur lucru vom accepta, cel ortodox, iar un singur lucru vom respinge întotdeauna (ceea ce nu este ortodox); iar pe cei care vor primi ceea ce nu este vrednic de primit (adică ortodox), noi nu îi vom primi. Căci Sfintele Canoane spun: «cel care cu cel neîmpărtășit (cu ereticul) se va aduna în casă, să se afurisească»; iar în altă parte: «cel care se împărtășește cu cei de neîmpărtășit, va fi și el de neîmpărtășit (eretic), ca unul care încalcă (nu respectă) canonul Bisericii»; și iarăși: «cel care îl primește pe eretic este vinovat de căderile (ereziile) acestuia». Așadar, precum cei care sunt acuzați de acestea sunt răspunzători de ele, dacă și noi le vom accepta pe acestea, în pofida sfintelor canoane care au fost pronunțate în Duhul Sfânt, suntem și noi vinovați (vrednici de osândă); nu este aceasta de la cel rău? Căci fiind întuneric, se preface că este lumină?” (vezi V. Laurent și J. Darrouzes, Dosarul grec al unirii de la Lyon 1273-1277, Paris, 1976, p. 395)
Și întrebăm și noi, la rândul nostru, care sunt ierarhii ortodocși pe care voi îi acceptați? Și pe ce criterii voi îi primiți ca fiind ortodocși? Care sunt ierarhii care au condamnat clar sinodul tâlhăresc din Creta? Care sunt ierarhii care nu sunt în comuniune cu patriarhul Bartolomeu, cu patriarhul Chiril al Moscovei, cu patriarhul Daniel al României, ecumeniștii cei mai evidenți și care episcop învață poporul să nu aibă comuniune cu ereticii?
Noi știm că există două căi: fie cu Hristos, fie cu antihristul. Și știm că Domnul Hristos ne spune tuturor: „cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la cel rău este.” (Matei 5, 37) Ați, auzit, părinților? Este de la cel rău.
Părinților, nu cumva vă referiți la Biserica Bulgariei și a cea a Georgiei, care i se închină lui Bartolomeu și celor dimpreună cu el? Părinților, vă bateți joc de noi? Îl ascultați pe Vulcănescu și pe orice alt … Vulcănescu și nu îl ascultați pe Sfântul Grigorie Palama, care ne spune că „Devreme ce Kalekas (aici a se citi Bartolomeu) este în felul acesta și de atâtea ori despărțit de întreaga pliromă a ortodocșilor, este imposibil prin urmare să aparțină de cei credincioși cel care nu se va îndepărta de el. Dimpotrivă, cel care este despărțit de Kalekas din acesta motive, atunci aparține cu adevărat de ceata creștinilor și este unit cu Dumnezeu prin credința cea evlavioasă (adică cea adevărată).” (colecția Ε.P.Ε (Părinți Greci ai Bisericii) 15, 3).
Așadar, cel care este despărțit de ecumeniști și de cei care acceptă sinodul tâlhăresc din Creta este unit cu Hristos și cel care nu este despărțit de ecumeniști, este despărțit de Hristos. Ce anume nu înțelegeți? Probabil că trebuie să îl menționăm și pe Sfântul Marcu Evghenicul, care ne spune: „sunt convins că cu cât mă îndepărtez mai mult de acesta (de patriarh) și de aceștia (latino-cugetătorii, în situația noastră fiind vorba de ecumeniști), cu atât mai apropii mai mult de Dumnezeu și de Sfinți, iar cu cât mă despart mai mult de aceștia (de eretici – n.trad.), cu atât mă unesc mai mult cu Adevărul.” (Nicolae Vasiliadis, Marcu Evghenicul și unirea Bisericilor, Editura Sotir, Atena, 1972)
Subscriu la acest articol.
Pr. Ciprian Staicu
Prezent!
Saracu patriarh Daniel se incurca rau de tot ….tot auzeam , chiar si pe santier la noi , ca e un mare teolog si ca avem mare noroc de el . Vai de capul lui si al nostru ! N-are nici o treaba cu Ortodoxia ; mai bine ramanea de tot in occident acolo unde a fost for-matat .
Mircea, comentariile tale au intrat la spam. Din greșeală am șters unul dintre ele. Dacă mai intri pe aici, să mai trimiți un alt comentariu cu ceea ce ai transmis atunci
chiar daca unii nu ii considera pe IPS.SERAFIM DE PIREU SI IPS.LONGHIN antiecumenisti prin multe actiuni ale lor dovedesc asta si nu e corect a blasfemia pe acei care doar cer sfaturi de la ei .Preotii nepomenitori pomenesc cu formula PE TOTI ARHIEREII ORTODOCSI CARE DREPT INVATZA CUVINTUL ADEVARULUI ,far a-i numi ca stie DUMNEZEU MAI BINE CINE SUNT ACEIA.Deci cu ce gresec preotii care pomenesc in acest fel .
Din păcate preoți precum părintele Matei Vulcănescu și părintele Claudiu Buză nu se sfătuiesc numai, ci slujesc împreună cu episcopii pe care i-ați pomenit, fiind astfel în comuniune cu ereziarhii Chiril și Bartolomeu. Din păcate mitropolitul Serafim de Pireu împrăștie texte care laudă Sinodul tâlhăresc din Creta.
Vă recomandăm să mai citiți acest răspuns, pentru că lui Mihai Chirilă i s-a răspuns și la Conferința de la Iași. Nu are niciun as in mânecă, doar face gălăgie…
https://ortodoxlogos.ro/2018/11/23/cateva-ganduri-pe-marginea-sofismelor-introduse-de-mihai-silviu-chirila/
E adevărat că mulți am greșit luând uneori lupta prea personal. Vă rugăm să ne iertați.
Scopul nostru este ca mărturisirea să fie făcută în mod corect, fără fățarnicie și fără minciuni, așa cum procedează mitropolitul Serafim de Pireu, înșelând oamenii mai simpli și nepregătiți…