Există cădere automată din Har sau trebuie să fie caterisire pentru a se pierde Harul?
Gheron Sava:
Căderea automată din Har izvorăște din papism. La noi nu există. De asta, dioscorii sau nestorii, unii dintre cei mai mari eretici, deși propovăduiau ereziile lor, înainte de a fi caterisiți – au fost acceptați toți aceia pe care aceștia îi hirotoniseră. Adică, hirotoniile pe care acestia le-au făcut înainte de a fi caterisiți – deși propovăduiau erezia – au fost acceptate. Asta ne spune istoria Bisericii și de aceea este nevoie să existe un Sinod: ca să fie caterisit ereticul, altfel n-ar fi nevoie să mai facem Sinod, ar fi existat în Biserică anarhie, fiecare ar fi spus: “acesta are Har, celălalt nu are Har, acesta este caterisit …” nu poate să existe acest lucru. Deci, Biserica lucrează în mod sinodal. Sinodul este cel care trebuie să caterisească pe eretic. Acesta ar putea ca înainte de a fi caterisit, să fie vrăjmaș al lui Dumnezeu dar asta nu înseamnă că acela se identifică cu Taina. Această idee a pătruns în Biserica Ortodoxă, în poporul ortodox – cu zeci de ani în urmă ne-au strecurat idei papistașe, astfel încât credem că episcopul este păstrătorul Harului, de la acesta trece Harul, dar dacă este vrednic se identifică cu Harul. Vrednic – adică este purtător de Har. Dacă nu-i vrednic, este ca și un cablu electric prin care trece curentul electric, trece Harul prin el ca și curentul electric, dar dacă te apuci de cablu nu pățești nimic. Deci Harul ar putea fi valabil, dar dacă episcopul este eretic, este nevrednic, atunci nu este luminat de Taină, nu se luminează, ci se osândește, însă Harul lui Dumneze trece către popor. Când e nevrednic episcopul, trece prin el, dar nu-l afectează, se duce la oameni direct. La eretic, dacă nu s-a caterisit, Taina este validă. Am spus că ne vom îndepărta, nu vom participa cu el și nu vom mai avea comuniune cu el pentru că există pericolul de a te infecta cu erezia. Și atunci când ne împărtășim cu el, ne împărtășim și din credința lui. Sfânta Liturghie este Împărtășirea în Credință, de-asta și spunem la Sfânta Liturghie că “mărturisim pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în Treimea cea de-o Ființă și nedespărțită“. Dacă nu mărturisim același Dumnezeu nu putem să facem Sfânta Liturghie împreună.
Unde găsim scris că simpla propovăduire publică a unei erezii, nu determină automat caterisirea episcopului sau preotului vinovat de acea erezie? Teoria aceasta este de origine papistașă?
Gheron Sava:
Teoria căderii automate din Har a preoției, a preotului, este dogmatizată de Conciliul II Vatican, însă teoria este mult mai veche la papistași. Această teorie, de fapt anulează sinodalitatea Bisericii, modul sinodal de funcționare, de liturghisire a Bisericii. Sunt eretici pentru că, în afară de faptul că anulează sinodalitatea Bisericii noastre, validează și primatul papal. Papa ce spune? El spune că: eu am 100% preoția, cardinalii o au undeva pe la 70%, preoții pe la 50%, diaconii undeva la 30% și laicii sunt de aruncat. Asta este de fapt: papa îi hirotonește pe episcopi, îi caterisește. De fapt, ce face papa? Se duce un cardinal într-o zi la papa și îi spune: „Cutare cardinal te-a înjurat.” Și spune papa: „Așa a făcut? Îl caterisesc.” Din acel moment acel cardinal este caterisit. Pentru că a spus ceva, acela s-a și caterisit. Asta este căderea automată din Har. Care va să zică, noi ar fi trebuit să fi pierdut Harul cu mulți ani înainte. Eu aș vrea să-i întreb ceva pe cei care susțin că s-a pierdut harul de la cei care pomenesc, ca să înțelegeți cât de greșită gândire au. Ei susțin că după Sinodul din Creta, cei care pomenesc au pierdut Harul, nu mai au preoție. Există însă unii preoți care au întrerupt pomenirea după șase luni. Să ne spună: aceștia au preoția sau n-o mai au? Săvârșesc Tainele sau nu se mai săvârșesc? Să ne răspundă. Ce este Sfântul Duh? Vine și pleacă?
Există o diferență între Harul personal și Harul sacramental? Se poate spune că episcopii care au semnat au pierdut Harul personal și au păstrat Harul sacramental din iconomie pentru oameni?
Gheron Sava:
Harul sacramental se pierde când are loc caterisirea, de către Sinod ortodox. Pentru că nu se poate face caterisirea unui ortodox de un eretic. Sfinții Părinți spun că această caterisire nu este valabilă. Este valabilă doar caterisirea făcută de Sinodul ortodox și sunt caterisiți ereticii. Atunci nu mai au nici Taine. Dar cred că am mai răspuns – este vorba de problema contaminării cu erezia. Bineînțeles că cei care sunt eretici în gândire, chiar dacă nu o spun public, nu au Harul lui Dumnezeu.
Caterisirea este pedeapsa juridica:
Caterisirea
Pedeapsa cea mai grava pe care o poate primi clericul este caterisirea. Prin caterisire intelegem pierderea dreptului de a invata, sfinti si pastori.
Trebuie stiut ca o persoana poate sa ocupe o pozitie de slujitor bisericesc prin doua acte: o Taina, Hirotonia, prin care i se da persoanei respective harul pentru treapta in care este hirotonit si un act juridic. Daca ne intrebam de ce si de un act juridic, raspunsul e simplu. Prin acest act se acorda indreptatirea exercitarii puterii bisericesti, intr-o anumita unitate teritoriala. Daca cineva are numai hirotonia, el poate savarsi in mod valid lucrurile care revin treptei lui ierarhice, insa, aceste lucrari sunt ilegale pentru ca nu are autorizatie legala de a le face. S-a spus ca atunci cand o persoana este indepartata din cler, vorbim doar de un act juridic. Iar caterisirea fiind un act juridic, ea nu va putea sa anuleze decat ceea ce s-a acordat tot printr-un act juridic.
Cartea după care citați este cea a lui Nicolae Floca, care avea înclinații spre catolici, îi socotea pe papistași Biserică și prin urmarea promovează aceeași rătăcire a Conciliului II Vatican, prin care episcopul se identifică cu Taina, episcopul este Biserica. Răspândiți rătăciri preluate de alții. În Pidalionul Sfântului Nicodim Aghioritul spune că mai întâi trebuie pusă în lucrare de Sobor caterisirea, pentru ca cele slujite de adepții unei erezii (inițial botezați și hirotoniți ortodox), să fie nule, fără de ființă.
Având vinovăția (de erezie sau păcate care opresc de la preoție) și caterisirea în Sobor/Sinod, atunci pierde harul preoției și devine conductor mort, adică Dumnezeu nu mai trece niciun har prin el.
Subnota 61 la Canonul 28 Apostolic
Dar s-ar nedumeri cineva, dacă hirotonia, Botezul, Sfinţirea (Apei), şi celelalte ce ar fi îndrăznit cei ce cu dreptate, şi pentru arătate vinuiri de sobor s-au caterisit, de au oare putere şi fiinţă, ori de sunt cu totul fără putere, şi neînfiinţate, şi ca cum nici cum s-ar fi făcut și pentru aceasta de trebuie a se face din început de preot necaterisiți? Se vede că după oarecare, sunt fără putere şi cu totul fără fiinţă, şi pentru aceasta este trebuinţă a se face din început, ca cum nu s-ar fi făcut cu totul mai înainte. Căci, dacă hirotoniile, şi alte Sfinţite săvârşiri, ce le-ar face afară de enorie vreun Episcop, sunt fără putere, după canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndrăznite, a celui cu dreptul şi după lege caterisit sunt fără putere şi fără fiinţă? Iar de ar zice cineva că după Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a Epistoliei a 2-a către Timotei şi 11 a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1). „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.” Am zis pentru lucrurile cele îndrăznite a celui cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit, cum că trebuie de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiinţate, şi nu ar fi. Căci de ar fi aşa, trebuie ca acel caterisit, când se desvinovăţea, şi să se mai hirotonească de al doilea. Ci însă, după Canonul 56 al Cartaginei cel ce opreşte hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s-a hirotonisit de al doilea. Deci avea puterea preoţiei (deşi pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Drept aceea şi lucrările cele de dânsul îndrăznite nu trebuie a le mai îndoi. Că cela ce cu dreptate s-a caterisit, şi dinlăuntru de sine-şi pentru nevrednicia sa, şi din afară de la sobor, a pierdut lucrarea preoţiei. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit, numai din afară, şi nu de la sine-şi s-a lipsit de a lucra. Şi poate a se asemăna, precum zic oarecare, cela ce cu dreptate s-a caterisit, ca un meşter, a căruia şi mâinile de sine-şi s-a zgârcit, şi nu pot să apuce, şi uneltele meşteşugului său i le-au luat. Drept aceea, şi mâinile, să zicem, de şi-ar mişca, în zadar le mişcă, şi lucrul cel de dânsele făcut, se pare adică a fi, ci cu adevărul nu este; atât pentru ciunţia lor, cât şi pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit se aseamănă cu meşterul, care mâinile îşi are sănătoase, nu are însă şi uneltele meşteşugului. Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le apuca şi meşteşugul a-şi lucra. Şi lucrul lui este cu adevărat lucru. Iar cel ce este ciunt, adică cel cu dreptate caterisit, nici mai-nainte de a i să da, nici după ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo ispravă. Iar de ar zice cineva că nu trebuie a se poftori hirotoniile şi Botezurile celui cu dreptul caterisit, căci Canonul opreşte îndoirile Botezului şi ale hirotoniilor, învaţă-se că opreşte cu adevărat, pe îndoirile Botezurilor celor adevărate, şi ale hirotoniilor asemenea, nu pe ale celor neadevărate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisiţi făcute. Şi marele Vasilie însă în Canonul 3 zice, că diaconul cel odată caterisit, de ajuns are pe osânda caterisirii. Şi în scurt toţi clericii cei ce au păcătuit păcatul cel de moarte din treapta lor se pogoară zice în Canon 32 alsău, şi nu li se mai dă lor clerul şi preoţia. Iar dacă nu li se mai dă, arătat că şi Sfinţitele lucrări care le-ar face, se socotesc ca cum s-ar fi făcut şi de mireni, în locul cărora ei s-au aruncat. Iar Manuil Malaxos notarul (la tălmăcirea Canonului ce au făcut la anul 1565 la cap. 30) Patriarhul Constantinopolului a poruncit câţi s-au hirotonisit de Arhierei caterisiţi, de au ştiut caterisirea lor, să fie şi ei caterisiţi să nu se hirotonească de al doilea. Iar de nu a ştiut, să se hirotonisească de al doilea de Arhierei necaterisiţi. Şi Teodor Studitul zice, că preotul caterisit nici un lucru ieraticesc face, ci este lumesc (mirean) ca şi mai-nainte, şi Dar al Sfântului Duh nu are pentru că s-a luat de la el. Şi de va da vreunuia preoţia, acela nu este preot. Acestea aşa zicându-se, de mine se socotesc acestea zise a fi cu îndoială, şi ce să zic hotărâtor, nu ştiu. Fiindcă nici acesta de faţă Apostolesc, nici cel 4 al celui din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândouă, Sfinte lucruri, cutezându-se de către cei ce cu dreptul sunt caterisiţi, se socotesc ca cum nu ar fi, ca şi cele de către eretici, după cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales şi mai cu deosebire, pentru că văd pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic că zice că nu are tărie hirotonia celui hirotonisit nehotărâtor nu ca una ce nu ar fi și nu s-ar fi făcut nici pentru că ar fi neînființate și ca cum nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de dânsul;
ci ca una ce rămâne nelucrătoare, şi nu se pune în lucrare şi în faptă, şi nu pentru alta, ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a hirotonisit. Şi fiindcă cele asemenea din cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca. Apoi şi cele neîntărite care le rânduieşte Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se înţelege şi a se lua precum Soborul 4 le-a înţeles şi le-a primit, şi nu precum cei mai de sus le-au înţeles şi le-au luat. Vezi însă şi în tomul 2 al practicalelor Sinoadelor foaia 993 că s-au adunat întreg Sobor în Constantinopol în zilele împăratului Ioann Comnino, şi al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care sobor prihăneşte pe Leontie, pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un ierarh caterisit pentru vinovăţii arătate, fiindcă a socotit că nu este deplinit Botezul cel făcut de iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice, că sunt Sfinte şi deplinite cele îndrăznite de către cei caterisiţi. Însă şi aceasta o mărturiseşte şi înţeleptul Evghenie Vulgarul în cercetările cele criticale ale gramaticii lui Neofit, aducând ajutător pe Nicolae Cabasila.
Notă la Canonul 3 Apostolic:
„Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc canoanele acestea: să caterisească, să se afurisească, şi să se anatematisească, acestea după meşteşugul gramaticii a treia persoană care nu este de faţă, la care spre a se da porunca aceasta de nevoie trebuie a fi a doua persoană, o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumezeiasca osândă. Precum şi când un împărat va porunci slugii sale să bată pe un altul care i-a greşit, dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut, învinovăţit însă spre bătaie. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toţi cei sfinţiţi care în afară de canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei sfinţi, prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită, fără mijlocire şi mai înainte de judecată, nelucrând de sineşi. Însuşi dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot care va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.”
Cum “Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi.” ???
Doar «Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.»
Cuviosul Efrem Sirul spune că: „Duhul Sfânt sălășluiește acolo unde este credința dreapta și unde este prezentă și adevărata lucrare a faptelor credinței”.
Dreapta credință în Biserică nu este părtașă la erezie și amăgire.
Cum putem spune că sunt decăzuți din Duhul Lui Dumnezeu, căci oameni se însănătoșesc și se întâmplă mari minuni ? Iată, am fost avertizați:
“Si atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.” (Marcu 13:21-23) Invățătura Sfântului Ioan Gură de Aur: “Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cît de puțîn in ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de ar fi, să nu-l credeți.”
Fără dreaptă credinţă, nu coboară Harul Sfântului Duh la Cincizecime.
Și unde mai este atunci Biserica, dacă toți au căzut?
Biserica este acolo unde este Adevărul. Credincioșii sunt aceia care continuă Tradiția neintreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoții adevărati sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părintii și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în invătătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viată nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta. Fiindcă am primit îndemul și am fost avertizați în nenumărate versete Biblice, avem datoria să căutăm adevărul și să îl păzim: “Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” Matei 7:15
“Orice alcătuire care va fi recunoscută oficial drept biserică, trădând puţin câte puţin comorile credinţei, va fi asimilată de bălmăjeala de nedescris, unificatoare (ecumenistă), care cu o iscusinţă diabolică va păstra mai multe dintre semnele exterioare ale Bisericii. ” Această previziune este tocmai demonstrată de faptele lor, căci “pomul după roadă se cunoaște”.
Sf. Vasile cel Mare: ”Cei ce s-au lepădat de Biserică nu au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii… Cei ce s-au rupt, devenind mireni, nu au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt de la care ei au căzut.”
Sfanta Scriptura nu minte : Harul Duhului Sfant nu se pogoara peste cei care nesocotesc poruncile Domnului ! Ereticii, si cei care sunt in comuniune cu ei, invoca degeaba pogorarea Duhului Sfant, Dumnezeu nu le asculta cererea… Primirea ereticilor ca frati crestini, cu acelasi Dumnezeu, este hula impotriva Duhului Sfant si “Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei 12, 31-32). Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba retoric: “Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”
Sfantul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.” Sfantul Atanasie cel Mare: „Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”.
Se pare că nu ați înțeles dar nădăjduim că poate mai târziu oameni vor înțelege că este o teorie greșită ceea ce susțineți.
Biserica a proclamat: „Celor care au dobândit vrednicia preoţească, rânduielile canonice le sunt mărturii şi îndreptări, pe care cu bucurie primindu-le… că de unul şi acelaşi Sfânt Duh luminându-se, au hotărât cele folositoare, şi pe cei pe care ei îi supun anathemei, şi noi îi dăm anathemei, iar pe cei ce îi caterisesc, şi noi îi caterisim, iar pe cei ce îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim; iar pe cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea îi dăm.”(Canonul I, Sinodul al VII-lea Ecumenic)
Dacă cineva crede că poate obține mântuirea prin Lege, se înșeală singur “Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului” (Romani 3:20) și se plasează sub blestem “Căci toți câți sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: “Blestemat este oricine nu stăruie intru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Galateni 3:10).
Mai mult decâ atât, el pierde harul Domnului căci “Cei ce voiți să vă îndreptați prin Lege v-ați îndepărtat de Hristos, ați căzut din har (Galateni 5:4) și, prin urmare, nu vor mai fi ai lui lisus Hristos iar “Oricine tăgăduiește pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturisește pe Fiul are și pe Tatăl” (1 loan 2:23).
Reglementările canonice sunt clare, absolute şi categorice :
Prin urmare, “Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbați frați, că prin Acesta vi se vestește iertarea păcatelor și că, de toate câte n-ați putut să vă îndreptați în Legea lui Moise, întru Acesta tot cel ce crede se îndrepteazâ” (Fapte 13:38,39).
“Căci socotim că prin credință se va îndrepta omul, fără faptele Legii” (Romani 3:28). Amin!
1. Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli: „Dacă cineva s’ar ruga, chiar şi în casă, cu cel afurisit (oprit de la Împărtăşanie), acela să se excomunice.”
2. Canonul 11 al Sfinţilor Apostoli: „Dacă cineva, cleric fiind, s’ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.”
3. Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli: „Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s’a rugat împreună cu ereticii, să fie afurisit; iar dacă le-a permis acestora a săvârşi ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.”
4. Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli: „Dacă vreun cleric sau mirean va intra în adunarea Iudeilor sau a ereticilor spre a se ruga, să se caterisească şi să se afurisească.”
5. Canonul 71 al Sfinţilor Apostoli: „Dacă vreun creştin ar aduce untdelemn sau ar aprinde lumânări la altarul păgânilor sau în sinagoga Iudeilor, la sărbătorile lor, să se excomunice.”
6. Canonul 6 al Sinodului de la Laodiceea: „Să nu fie îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, dacă stăruie în eres.”
7. Canonul 9 al Sinodului de la Laodiceea: „Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngăduit să meargă la cimitirele ori la cele ce se zic locuri muceniceşti ale oricăror eretici, pentru rugăciune ori pentru vindecare, şi unii ca aceştia, de vor fi credincioşi, să fie afurisiţi (neîmpărtăşiţi) până la o vreme, iar pocăindu-se şi mărturisind ei că au greşit, să fie primiţi.”
8. Canonul 32 al Sinodului de la Laodiceea: „Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sânt necuvântări, decât binecuvântări.”
9. Canonul 33 al Sinodului de la Laodiceea: „Nu se cuvine a se ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.”
10. Canonul 34 al Sinodului de la Laodiceea: „Nici un creştin nu se cade a părăsi pe martirii lui Hristos şi a se duce la martirii mincinoşi ai ereticilor sau la ai celor mai-înainte-pomeniţi care s’au făcut eretici, căci aceştia sânt străini de Dumnezeu. Deci, cei ce se vor duce la ei să fie anathema.”
11. Canonul 37 al Sinodului de la Laodiceea: „Nu se cade a primi de la Iudei sau de la eretici darurile trimise de sărbători, nici a serba împreună cu ei.”
12. Canonul 9 al lui Timotei al Alexandriei: „Întrebare: Este dator clericul a se ruga, fiind de faţă arieni sau alţi eretici? Sau cu nimic nu-l vatămă, când face rugăciunea, adică aduce jertfă? Răspuns: La Dumnezeiasca Aducere diaconul strigă mai înainte de sărutare: «Cei care nu vă împărtăşiţi ieşiţi.» Deci nu li se cuvine a fi de faţă, fără numai dacă făgăduiesc a se pocăi şi a fugi de eres.”
13. Canonul 2 al Sinodului din Antiohia: „Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul sau se feresc de împărtăşirea cu Dumnezeiasca Euharistie dintr’o oarecare neorânduială; aceştia să se lepede din Biserică şi doar după ce s’au mărturisit, au arătat roduri de pocăinţă şi au cerut să fie reprimiţi, atunci să ia iertare. Şi să nu fie îngăduit a se împărtăşi cu cei afurisiţi, nici a se primi într’o biserică, cei care în altă biserică nu se adună împreună. Iar, de se va arăta vreunul din episcopi sau din presviteri sau din diaconi că este în comuniune bisericească cu unul care a fost afurisit, şi respectivul cleric să fie afurisit, ca unul ce dispreţuieşte canonul Bisericii privitor la aceasta.”