Gheron Sava Lavriotul avertizează că site-ul esxatraxronia și părintele Macarie de la Cutlumuș conduc oamenii spre crearea de grupări stiliste

Gheron Sava Lavriotul a comunicat pentru ortodoxlogos.ro faptul că toți ortodocșii (adică cei îngrădiți de erezie) trebuie să se ferească de ideile schismatice și stiliste promovate de site-ul esxataxronia, idei ce nu ii reprezintă pe părinții athoniți ortodocși, care luptă în mod patristic cu erezia ecumenistă, ci îi aparțin exclusiv monahului Macarie de la Cutlumuș. Părintele Macarie Cutlumușiatul nu este sprijinit de bătrânii aghioriți cu experiență, nu este sprijinit de nimeni dintre athoniții consacrați, precum Gheronda Gavriil Cutlumușiatul sau Părintele Rafail Berestrov. 

Gheron Sava a adăugat faptul că părintele Macarie este inițiatorul unei noi grupări stiliste, iar ortodocșii trebuie să se ferească de ideile anti-patristice promovate de acesta.

De ce este totuși stilist părintele Macarie de la Cutlumuș, din moment ce spune că nu este de acord cu trecerea la calendarul vechi?

a).Prin faptul că a creat o grupare separată care nu are comuniune cu cei care s-au îngrădit canonic de erezie.

b).Prin faptul că luptă împotriva celor care s-au îngrădit canonic de erezie și creează dezbinare.

c).Evident, prin faptul că eclesiologia susținută de părintele Macarie este aceeași cu cea a grupărilor stiliste GOX (vezi matheiții, episcopii GOX din America, precum Gregory Abu-Asaly). Ce diferă este doar momentul sau Sinodul tâlhăresc luat ca punct de referință pentru susținerea pierderii automate a Tainelor (1924 – schimbarea calendarului ca stratagemă pentru implementarea ecumenismului, 1965 – blasfemia patriarhului Athenagora de „a ridica” anathemele asupra papistașilor – acțiune acceptată de Sinoadele Locale, 2016 – minciuno-Sinodul din Creta)

d).Prin faptul că neagă existența Tainelor la toți ceilalți clerici stiliști, care nu au fost condamnați până în prezent de un Sinod ortodox (atitudine specifică de altfel multor grupări stiliste).

e).Prin faptul că afirmă că ereticii ecumeniști pot lua decizii în viața Bisericii, inclusiv aceea de a se „auto-caterisi”. De ce să nu se accepte ca valide, după logica părintelui Macarie, și caterisirile nedrepte ale ortodocșilor îngrădiți de erezie, efectuate de acești episcopi eretici … ?

f).Părintele Macarie pare la prima vedere inofensiv, deoarece susține că Tainele unui cleric devin valide sau invalide având drept criterii pocăința, respectiv întoarcerea în erezie. Dar acest lucru este un non-sens. Oricine poate citi în Tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur – Despre Preoție, că darul hirotoniei este cel care garantează existența Tainelor, nu vrednicia sau credința ulterioară a preotului. În al doilea rând, este un non-sens să susții că harul care sfințește Tainele vine și pleacă automat. Acceptarea ca adevărată a acestei idei, străină de învățătura Bisericii, creează probleme pastorale grave. Cum putem ști cine este botezat și cine nu, dintre cei care au apelat la clerici care fie s-au pocăit, fie s-au întors la loc în erezie? Cum putem ști, în astfel de cazuri, cine este cu adevărat hirotonit și cine nu? Nu există așa ceva. Să ascultăm de Sfintele Canoane care vorbesc despre Sfinte Taine, caterisire și hirotonie și să nu mai amestecăm întinarea prin erezie cu subiectul Tainelor invalide.

g).O altă aberație a părintelui Macarie, care pare „logică” și „inofensivă”, este afirmația că ereticii sunt doar anatematisiți, nu și caterisiți. Acest lucru denotă faptul că părintele Macarie nu cunoaște Pidalionul. Ereticii sunt anatematisiți. Mirenii eretici sunt doar anatematisiți, iar clericii eretici sunt și anatematisiți și caterisiți. Părintele Macarie folosește o logică stâlcită, creată de arhiconi, pentru a îmbrobodi oamenii simpli, iar aceștia se pot amăgi, urmându-l în rătăcire și în gruparea schismatică.

h).Bineînțeles, deși părintele Macarie se declară „împotriva existenței Tainelor la stiliști” și „împotriva trecerii la calendarul vechi”, a ajuns în poziția ingrată de a fi… stilist care promovează stilismul pe calendarul nou, prin faptul că neagă Preoția și Tainele stiliștilor și în consecință impune botezarea din nou a acestora, ceea ce este echivalent cu răstignirea a doua oară a Mântuitorului, conform Canoanelor Apostolice. (Evident, pot exista și stiliști care nu au preoție, dar sunt cazuri mai rare, aceștia nu au preoție pentru că la un moment dat în grupările stiliste au existat cazuri când succesiunea venea de la cei caterisiți pe drept care nu mai aveau preoție, sau de la mireni care s-au auto-intitulat clerici fără să fie hirotoniți).

De ce nu putem să acceptăm ideile părintelui Macarie de la Cutlumuș, oricât de „logice” și „inofensive” ar părea?

1.Teoria invalidității Tainelor după un Sinod tâlhăresc este o eroare eclesiologică gravă care conduce oamenii spre grupări stiliste. Tâlhărești au fost și Sinoadele Locale din 1924, prin care s-a schimbat calendarul. Tâlhărești au fost, de asemenea, toate Sinoadele Locale care au acceptat comuniunea cu ereticul patriarh Athenagora. Având drept punct de plecare teoria invalidității Tainelor din momentul întrunirii unui anunit Sinod tâlhăresc, au apărut nenumărate facțiuni schismatice și stiliste care se anatematizează reciproc și care nu au nicio legătură cu ortodocșii îngrădiți canonic de erezie.

2.Hulim astfel împotriva Duhului Sfânt și a Evangheliei. Mântuitorul le-a spus Apostolilor: „Luați Duh Sfânt” (Ioan 20, 22) și „Cine vă acultă pe voi pe Mine Mă ascultă” (Luca 10, 16). Prin urmare, toate Canoanele Apostolice și toate Canoanele de la Sinoadele Ecumenice și Locale au avut loc sub insuflarea Sfântului Duh. Toate Canoanele referitoare la ereticii nou apăruți, ce făceau tulburare în Biserică, vorbesc despre judecata Sinodală, judecată ce poate fi făcută doar de episcopi ortodocși, nicidecum de episcopi eretici. Episcopii, dacă devin eretici si minciuno-învățători, pierd puterea de a lua decizii, nu mai au nici măcar puterea de „a se caterisi ei înșiși”. Ereticii, din moment ce sunt pseudo-episcopi adică pseudo-învățători nu pot fi judecători, ci doar acuzați.

3.Ajungem astfel la negarea și repetarea botezurilor, a hirotoniilor și a altor Sfinte Taine, fiecare grupare stilistă alegându-și ca punct de reper Sinodul tâlhăresc de la momentul căruia consideră că Tainele devin invalide.

 

În octombrie 2017, părinții aghioriți drept-credincioși au avertizat în cadrul unui studiu despre îngrădirea de erezie (Răspunsuri la probleme eclesiologice referitoare la sfânta îngrădire sau întrerupere a pomenirii):

„Părerile monahului Macarie Kutlumusiatul îl reprezintă exclusiv pe el însuși, prin urmare nimeni să nu ne asocieze deloc cu ceea ce face sau spune el (despre taine invalide etc).”

„Tot acest subiect ne trimite încă o dată la eclesiologia eretică și blasfemiatoare a lui Ioannis Zizioulas și a lui Bartolomeu Arhondonis despre episcopocentrism și despre Dumnezeiasca Liturghie, despre care am făcut o scurtă referire puțin mai sus. (Vezi studiul Interpretare patristică a Canonului al XV-lea al Sinodului I-II Constantinopol (861-862 d.Hr.))

În ceea ce îi privește pe cei care susțin că Tainele sunt invalide și de aceea nu trebuie să mergem la biserici, aceasta constituie blasfemie împotriva Duhului Sfânt și contrafacere a tradiției patristice, pentru că motivul pentru care credincioșii întrerupeau comuniunea cu ereticii înaintea caterisirii lor erau ereziile pe care aceștia le propovăduiau și întinarea care o aducea aceasta cu sine și nu invaliditatea Tainelor.” (ibidem)

În final, se vede foarte clar din acest fragment, în Străjerii Ortodoxiei, că Sfântul Vasile cel Mare vorbea despre faptul că ereticii necondamnați săvârșesc Sfinte Taine, spre osânda lor și a celor care participă la ele:

„Nu ne luptăm nici pentru bani, nici pentru slavă, nici pentru alte bunuri pieritoare. Ne ținem neclintiți în luptă  doar pentru avuția noastră cea de obște, pentru comoara credinței sănătoase lăsate de Părinți…

Urechile celor simpli au fost amăgite și obișnuite cu înșelăciunea ereziei. Copiii cei mici din Biserică sunt deprinși cu învățături stricate. Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mângâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine. (!)

Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât, în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da o oarecare libertate, nu va mai fi nicio nădejde ca pe cei cuprinși de această înșelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce la cunoștința adevărului.”

(Sf. Vasile cel Mare – Străjerii Ortodoxiei, p. 63)

25 Comments

  1. Din articol reiese ca monahul Sava pune semnul egal, „Talharesti”, intre Sinodul eretic din Creta si cel din 1924 prin care s-a schimbat calendarul. Una din doua: sau considera ca schimbarea calendarului e la fel de grava ca hotararile eretice din Creta, insa atunci este pe aceasi linie cu stilistii, sau, ca cele hotarate in Creta nu depasesc in gravitate schimbarea calendarului, problema calendarului nefiind dogmatica, dar atunci este pe aceeasi coordonata cu ecumenistii, care sustin ca in Creta nu s-a gresit dogmatic.
    Dupa ce a tot „avertizat”, de ceva vreme, ca aduce argumente patristice in favoarea inovatiei de taine valide la ereticii necondamnati sinodal, acum monahul Sava Lavriotul crede ca a gasit un text patristic pe care sa-si sprijine teoria. Insa textul la care se refera, din Scrisoarea 243 a Sfantului Vasile cel Mare, nu-l ajuta deloc, mai mult, arata ca acest monah este departe de intelegerea acelui text, desi sustine ca e de partea celor care „lupta in mod patristic cu erezia ecumenista”.

  2. Când un episcop spune o erezie, impune o poziționare a Sinoadelor Locale față de erezia lui. Sinoadele Locale din vremea lui Athenagora au acceptat comuniunea cu el și implicit cu erezia lui, când ar fi trebuit de fapt să îl condamne.

    Sinodul din 1924 nu a venit cu schimbări de dogmă, dar tot tâlhărește s-a desfășurat. Cum poate fi numit altfel decât tâlhăresc un Sinod pus la cale de ierarhi masoni, Sinod care prin schimbarea calendarului a dus la ruptură și dezbinare în Biserică?

    • in 1924 nu s-a scimbat dogma. geron Iosif isiastul care la inceput a interupt comuniunea mai apoi a reluat-o pt ca nimic dogmatic nu s-a scimbat. multi au ajuns in scisma atunci si au gresit. la creta s-a scimbat dogma deci se osandesc toti cei ce se apropie de sfintele Taine cu stiinta si cu nestiinta, batrani sau copii. sava lavriotul are multe greseli si lumea vede si cei mai multi s-au ingradit de erezie si se roaga acasa. in sfintii catacombelor rusiei ep kiril intr-o epistola spune ca pe timpul sergianismului cei ce se impartaseau cu stiinta erau osanditi cei care nu stiau nu erau osanditi. acest model a fost luat si de parintii nepomenitori care gresesc in acest caz, pt ca pe timpul serghhianismului dogmanu a fost scimbata si nu era erezie, pe cand in creta s-a schimbat dogma si este erezie. sf Vasile cel mare spunea sa nu ne preocupam prea mult de tainele ereticilor, intr-adevar harul este la ereticii necondamnati sinodal pana la condamnare dar harul Duhului Sfant nu lucreaza prin nici unul dintre eretici, o spune sf Ioan iacob hozevitul. alta greseala din partea lui Sava lavriotul si a nepomenitorilor cand spun ca ereticii savarsesc Sfinte Taine.

  3. Sfântul Marcu Evghenicul ne spune: „sunt convins că cu cât mă îndepărtez mai mult de acesta (de patriarh) și de aceștia (latino-cugetătorii, în situația noastră fiind vorba de ecumeniști), cu atât mai apropii mai mult de Dumnezeu și de Sfinți, iar cu cât mă despart mai mult de aceștia (de eretici – n.trad.), cu atât mă unesc mai mult cu Adevărul.” (Nicolae Vasiliadis, Marcu Evghenicul și unirea Bisericilor, Editura Sotir, Atena, 1972)

    Concluzii:

    1.Ecumenismul este o erezie prezenta de cu bine de mai mult de 100 de ani, pana acum am tot facut iconomie.
    2.Intrerupem comuniunea cu ecumenistii nu pentru ca nu mai au Taine, ci pentru a nu ne trada astfel credinta.
    3.Ar fi trebuit sa intrerupem comuniunea cu ecumenistii de mai demult, dar macar de la momentul Creta 2016, care a avut un impact major asupra pliromei, sa intrerupem orice comuniune cu episcopii ecumenisti eretici. DACA NU AM FACUT-O PANA ACUM, SA O FACEM INCEPAND DE ASTAZI.
    4.A tacea in vremuri de erezie este sinonim cu lepadarea de adevar. Intreruperea comuniunii cu ereticii este o datorie a oricarui crestin. Cel ce nu intrerupe pomenirea minciuno-epoiscopilor NU apara Biserica de schisme si dezbinari. Este un las, un dezertor, un tradator al credintei.

    • 1.nu mai huliti, harul a lucrat pe deplin in Biserica. pana in Creta nu a fost erezie, si nici odata nu va fi erezie in Biserica. erezia este in afara Bisericii. biserica ramane pe cand ereticii ies afara din Biserica. niciodata ecumenisnmul nu a fost acceptat precum s-a intamplat in creta cand a fost impus si propovaduit cu capul descoperit.
      2. sf grigorie de nissa spune ca cine se roaga impreuna cu un ep eretic nu se adreseaza lui Dumnezeu ci lui satan insusi, deci comuniunea se intrerupe pt ca altfel cine ramane in comuniune devine eretic prin rugaciunea in comun cu ereziarhii.
      3. nu este de ajuns a intrerupe comuniunea cu ep eretici ci cu toti ereticii chiar si rudele, sf Ioan Teologul spune ca nici bun venit sa nu i se spuna ereticului, si de a nu avea nici o comuniune cu ereticii nici la mancare nici la bautura nici una. mai nou acum invata nepomenitorii ca poti merge sa te inchi la Sf moaste care le detin ereticii. sf Parinti interzic aceasta.
      4. sinaxele de la botosani si urmatoarele sunt eretice si tot mai multi vad aceasta, si au ajuns oamenii sa se roage doar acasa si cu aceasta se implineste proorocia sf lavrentie al cernigovului. o intrebare, de la cine se asteapta oare parintii sinaxari si nepomenitori(nu ii numim ortodocsi pt ca au greseli in materie de credinta) sinod care sa ii judece pe eretici, sau asteapta sa se judece si sa se autocondamne pe ei insisi? nu cred ca o vor face. putini vad ca se apropie antihrist si ca peste pamant a venit o lucrare de inselare care incearca sa ii piarda si pe cei alesi. in Romania nu este la cine merge care sa nu aiba erezii dintre cei care au intrerupt pomenirea. (nu judecam, fiecare are neputinte, dar nimeni nu asculta poporul, nici macar cei care trebuiau sa intrerupa comuniunea si se cred ortodocsi dar nu vad ca sunt in inselare cu totii.)

  4. Monahul Sava Lavriotul si cei care-i urmeaza incearca sa minimalizeze gravitatea hotararilor eretice luate la Sinodul din Creta; ca si cum, si in trecut, potrivit acestora, ar fi avut loc fapte la fel de grave si ca de atunci putea fi oprita pomenirea: „Ar fi trebuit sa intrerupem comuniunea cu ecumenistii de mai demult, dar macar de la momentul Creta 2016, care a avut un impact major asupra pliromei, sa intrerupem orice comuniune cu episcopii ecumenisti eretici” . De aceasta minimalizare se folosesc si unii asa-zisi antiecumenisti pomenitori, pentru a-si justifica neintreruperea pomenirii: „De zeci de ani sunt ierarhii ãştia în erezie. Pânã acuma unde aţi fost?… De ce doar acum trebuie ruptã comuniunea cu Biserica?” (E. M.).
    Pe de alta parte acestia considera ca aceia care nu au oprit pomenirea au taine valide care-i osandesc pe cei care se apropie de ele. Ce inseamna asta?! Ca daca s-ar fi oprit pomenirea in trecut, de ex. in urma acordurilor cu monofizitii din 1990 si 1993, atunci cei care ar fi intrerupt pomenirea aveau taine valide care mantuie iar cei care n-ar fi intrerupt pomenirea taine valide care osandesc, iar pentru faptul ca nimeni nu a oprit pomenirea din aceasta cauza toti au avut taine valide mantuitoare pana dupa Sinodul din Creta, cand unii au intrerupt pomenirea, dar ar fi avut si in continuare taine mantuitoare daca nu s-ar fi oprit pomenirea?! Inovatia monahului Sava, din care reiese ca adevarul de credinta nu este intotdeauna un criteriu absolut necesar pentru validitatea Sintelor Taine, este de neacceptat. Asa cum spunea parintele Staniloae:„marturisirea credintei cuprinde in sine primirea Tainelor. Si aceasta marturisire e criteriul si baza Tainelor adevarate. De aceea dupa criteriul credintei se judeca valabilitatea Tainelor si unitatea comunitatilor crestine in acelasi Duh, in aceasi Biserica”.

    • Va aflați într-o mare înșelare, având drept rădăcină episcopocentrismul. Din momentul Creta 2016 nu mai putem să avem comuniune cu ierarhii ecumeniști, pentru că este momentul in care ne-am trezit. Trebuia să fi întrerupt mai demult pomenirea, dar cel puțin în România nu am avut păstori care să ia inițiativa in ultimele decenii. Prin ceea ce spuneți insinuați posibilitatea păcătuirii cu bună știință, ceea ce reprezintă hulă împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici acum, nici în veacul viitor. Păcatul nepocăit nu se iartă, iar a păcatui cu bună știință înseamnă a nesocoti pocăința și constituie hulă împotriva Duhului Sfânt.

      • „Va aflați într-o mare înșelare, având drept rădăcină episcopocentrismul”
        ”Prin ceea ce spuneți insinuați posibilitatea păcătuirii cu bună știință, ceea ce reprezintă hulă împotriva Duhului Sfânt”

        Afirmatiile de mai sus, fara o minima explicatie, nu au nici o noima. Sunt doar afirmatii nu ceva dovedit.
        Am sa incerc totusi sa va raspund.
        Criteriul credintei, a adevarului de credinta, despre care am scris in comentariu, citandu-l pe parintele Staniloae, nu are nicio legatura cu „episcopocentrismul”. In afara acestui criteriu nimeni nu este crestin (Sfantul Atanasie cel Mare), iar cel care se abate de la acest criteriu cade sub anatema apostolica (Gal.1, 8-9), inainte de vreo anatematizare sinodala (Sfantul Atanasie cel Mare); fara acest criteriu niciun cleric nu este savarsitor de Sfinte Taine, ci faptuitor de intinate taine, fiind cleric mincinos, inchinator si slujitor la dumnezei mincinosi, pentru ca cel care cade in erezie si staruie in ea este lipsit de har: „nu dă Tatăl celor necuraţi să cunoască pe Hristos, nici nu comunică harul celor ce cugetă să se abată spre neascultări absurde. Căci nu trebuie să se verse cinstitul mir în mocirlă” (Sfantul Chiril al Alexandriei). Acest criteriu, absolut necesar pentru validitatea Tainelor, nu poate fi anulat, suspendat sau inlocuit de vreo decizie sau indecizie sinodala, fara el chiar si sinodalitatea este o aberatie. Doar in conceptia ereticilor ecumenisti si a noilor pseudo-eclesiologi, gen Sava Lavriotul, acest criteriu poate fi ignorat. In restul comentariului m-am referit la consecintele pseudo-eclesiologice care decurg din ideile nepatristice ale monahului Sava. Prin urmare, „hula” se afla in alta parte.
        „Din momentul Creta 2016 nu mai putem să avem comuniune cu ierarhii ecumeniști, pentru că este momentul in care ne-am trezit”.

        Parerea mea este ca unii s-au „trezit” cam degeba, altii, doar par a se fi „trezit”; altii au inceput bine, dar apoi, sfiindu-se se pare de cei veniti din afara(Grecia), s-au lasat ademeniti, acceptand idei care la inceput le erau straine, doua exemple: „Cum vă veți apropia de Altarul lui Hristos? Cum veți săvârși tainele Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, voi cei fără de har, vânzători și trădători?”(P.S. Longhin Jar) ; „Cei care ați semnat trădarea Bisericii în Creta, cu semnătura voastră ați aruncat la gunoi harul primit la hirotonie”(Pr. Ciprian Ioan Staicu)
        Azi acestia sustin contrariul.

        • Este o batjocorire a darului hirotoniei, nu o pierdere a lui. Cei care se împărtășesc sau slujesc Sfintele Taine cu nevrednicie sau cu necredință batjocoresc Sfintele Taine

  5. „Este o batjocorire a darului hirotoniei, nu o pierdere a lui”
    Va referiti la afirmatia Pr. Ciprian Ioan Staicu?
    „cu nevrednicie sau cu necredință”
    Nevrednicia si necredinta nu se confunda, nici urmarile lor nu sunt aceleasi, pentru ca abaterea de la virtuti nu este aceeasi cu abaterea de la adevarul de credinta, prin urmare: “dacă preotul sau arhiereul este drept credincios, atunci să fim încredințați că darul Sfântului Duh lucrează prin el la orice Taină bisericească oricât de păcătos ar fi el. Numai atunci când este oprit sau caterisit de către sobor ori de către arhiereul locului, sau când predică pe față vreo credință greșită, atunci cu adevărat nu mai lucrează darul Sfântului Duh prin el. Atunci trebuie să te ferești de asemenea clerici” (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)
    De aceea tainele faptuite de arhiereii sau preotii prin care nu mai lucreaza darul Sfantului Duh, pentru ca s-au abatut de la dreapta credinta, nu sunt Sfinte Taine ci intinate taine.

    • Cei care slujesc și primesc aceste Taine o fac cu nevrednicie și se osândesc. Doar cei fără discernământ, cum sunt de exemplu copiii mici, nu poartă responsabilitatea vinei păcatului ereziei.

  6. Iată ca SF Ioan Iacob va contrazice, si toti sfintii, harul hirotonirii este pierdut din momentul in care se propovăduiește erezia cu capul descoperit. SF Ipatie spune ca cel care este in erezie nu mai este episcop.

    • În Scrisoarea Părinților Athoniți către împăratul Mihail Paleologul, împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74), dacă suntem atenți la cuvinte, observăm că Sfintele Taine se săvârșesc la ereticii necondamnați, dar erezia propovăduită cu capul descoperit prin pomenirea numelui ereziarhului, îi lipsește pe credincioși de harul ce izvorăște din aceste Taine, pentru că nu mai sunt vrednici de ele. “Căci dacă numai cuvântul de „Bun venit!” te face părtaş la faptele cele viclene, atunci cu atât mai mult înseamnă pomenirea sa răsunătoare, când stau înainte înfricoşatele taine dumnezeieşti” (încă o dată pomenirea numelui are loc când stau înainte înfricoșatele taine dumnezeiești – tainele sunt săvârșite prin urmare – n. ed.).

  7. Sfantul Ipatie de Rufinian:
    „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

    • Mitropolitul Chiril de Kazan: “Dar, în acelaşi timp, ele slujesc spre judecată şi spre condamnare pentru cei care le săvârşesc şi pentru cei care se apropie de ele înţelegând bine neadevărul care există în serghianism şi, prin lipsa lor de opoziţie faţă de aceasta, arată o indiferenţă criminală faţă de batjocorirea Bisericii.
      De aceea, este esenţial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se reţină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiştii.
      Acelaşi lucru este esenţial pentru laicii care au o atitudine conştientă faţă de toate detaliile vieţii bisericeşti.”

      • Pe timpul serghianismului nu era erezie ci doar o spupunere a Bisericii fata de stat, dar nu era atinsa dogma, pe când in creta s-a schimbat dogma. Degeaba credeti ca cei care nu știu nu se osandesc, ba se osandesc toți prin simplu fapt ca sunt in comuniune de rugăciune cu ereticii. Sf Liturghie este o rugăciune, cea mai puternica rugaciune in cer si pe pământ. Deci prin comuniune, care se face prin rugăciune toți sunt eretici si sub anathema.

  8. „Căci dacă numai cuvântul de „Bun venit!” te face părtaş la faptele cele viclene, atunci cu atât mai mult înseamnă pomenirea sa răsunătoare, când stau înainte înfricoşatele taine dumnezeieşti. Iar dacă Cel ce stă înainte este Însuşi Adevărul, atunci cum să primeşti ca adevăr această mare minciună – să-l socoţi ca patriarh ortodox? [1] Săvârşind înfricoşatele Taine vei glumi ca pe o scenă? ”( Fragment din Epistola Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74)

    In aces text este vorba despre acei ortodocsii care pomenesc pe arhiereul eretic, nu de tainele ereticilor, dupa cum se spune mai jos in Epistola: „Cum să îngădui o iconomie [pomenind pe eretic] care pângăreşte sfânta slujbă, după cum s-a spus, şi alungă Duhul Sfânt de acolo”. Iar fiind alungat Satul Duh: „Săvârşind înfricoşatele Taine vei glumi ca pe o scenă?”, adica savarseste un simulacru de „Liturghie”. Ceea ce este in acord cu cele spuse de Sfantul Maxim Marturisitorul, ca lucrarea care urmeaza minciunii, erezia fiind minciuna, este o faptuire in minciuna: „adevarul este deci ceea ce este, intrucat adevarul este Dumnezeu; deci cu dreptate ceea ce se opune adevarului e minciuna, neexistand; caci este in afara lui Dumnezeu, nefiind nici chip al adevarului; caci nu are nici un bine de la Dumnezeu, dar fiindca convinge pe unii ca e ceva, va fi un simulacru intunecat si obscur. De aceea e si un simulacru in lucrare si o minciuna in lucrare”. (Sfantul Maxim Marturisitorul)

    In privinta serghianistii, acestia erau considerati schismatici, iar schismaticii, dupa Sfantul Vasile cel Mare, sunt „oameni care se mai află încă în Biserică”; „Părinţii cei vechi au hotărât să respingă cu totul botezul ereticilor în schimb să recunoască pe al schismaticilor”, isa Sfantul Vasile admite ca tainele schismaticilor pot fi si respinse (PSB 12).

    Un alt marturisitor impotriva serghianismului, Sfantul Dimitrie Arhiepiscopul Gdovului, are o alta parere decat Sfantul Chiril de Kazan: „nicio taină nu poate fi primită de la ei [serghianisti] şi nici alte slujbe private, căci oricine intră în comuniune eclezială cu cei excomunicaţi şi demişi şi se roagă cu ei, chiar numai şi acasă, este, de asemenea, declarat excomunicat”; „biserica condusă de Serghie este Împărăţia lui Antihrist… Tainele serghianiştilor nu sfinţesc, ci spurcă pe credincioşi”

    Chiar daca serghianistii ar fi fost considerati, cum spun unii, eretici si nu schismatici, o asemenea deosebire de pareri in privinta tainelor savarsite de acestia are precedente in istoria Bisericii. Sfantul Ciprian al Cartaginei si Sfantul Stefan episcopul Romei au avut chiar o disputa in privinta tainelor ereticilor de atunci, care era sa se incheie cu excomunicari. Istoria i-a dat dreptate Sfantului Ciprian, deoarece cei din Apus din iconomie din iconomie, au ajuns in cele din urma la la apostazie. Nu trebuie uitat ca si ereticul Arie s-a remarcat mai intai ca adept al iconomiei. O disputa asemanatoare cu cea din timpul Sfantului Ciprian a avut loc in secolul 8, inceputa in timpul Sinodului VII Ecumenic, intre iconomisti si acrivisti, Sfantul Teodor Studitul avea sa se alature acrivistilor, de aceea scrierile sale impotriva iconomistilor au fost anatematizate si arse, se pare ca atunci s-au pierdut si o parte insemnata din scrisorile sale, iar ucenicii Sfantului Teodor, intre care si Sfantul Naukratios, pentru ca au urmat celor scrise de Sfantul Teodor, neacceptand hirotoniile ereticilor iconoclasti, au fost anatematizati de Sfantul Metodie; o parte dintre episcopii ortodocsi s-au alaturat monahilor studiti. Episcopii eretici iconoclasti, acceptati cu sprijinul iconomistilor la Sinodul VII Ecumenic, care au apucat cea de a doua faza a iconoclasmului, in timpul imparatului Leon Armeanul, au redevenit eretici iconoclasti, ceea ce arata ca acrivistii au avut dreptate cand au sustinut depunerea acestora din treapta si a neacceptarii hirotoniilor, tainelor, savarsite de acestia.

    Nu sunt multi cei care au stiut sa aplice cu adevarat iconomia in Biserica. Sfantul Vasile cel Mare a facut iconomie fata de unii a caror pozitie fata de pnevmatomahism nu era clara, intr-o vreme in care invatatura despre Sfantul Duh inca nu era precizata, insa atunci cand i s-a atras atentia de catre Sfantul Grigorie Teologul, ca unii ortodocsi s-au scandalizat datorita acelei iconomii (Ep. 58), a intrerupt acea iconomie, pentru a nu produce tulburare in Biserica.

    • „Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mângâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine. (!)

      Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât, în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da o oarecare libertate, nu va mai fi nicio nădejde ca pe cei cuprinși de această înșelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce la cunoștința adevărului.”

      (Sf. Vasile cel Mare – Străjerii Ortodoxiei, p. 63)

  9. „Nu ne luptăm nici pentru bani, nici pentru slavă, nici pentru alte bunuri pieritoare. Ne ținem neclintiți în luptă doar pentru avuția noastră cea de obște, pentru comoara credinței sănătoase lăsate de Părinți…

    Urechile celor simpli au fost amăgite și obișnuite cu înșelăciunea ereziei. Copiii cei mici din Biserică sunt deprinși cu învățături stricate. Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mângâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine. (!)

    Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât, în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da o oarecare libertate, nu va mai fi nicio nădejde ca pe cei cuprinși de această înșelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce la cunoștința adevărului.”

    (Sf. Vasile cel Mare – Străjerii Ortodoxiei, p. 63)

  10. Bună ziua.
    Am ajuns pe situl dvs via invataturilesfintilorparinti
    Am văzut în acest articol acest această deducție a dvs sau a lui p Sava: ”În final, se vede foarte clar din acest fragment, în Străjerii Ortodoxiei, că Sfântul Vasile cel Mare vorbea despre faptul că ereticii necondamnați săvârșesc Sfinte Taine, spre osânda lor și a celor care participă la ele”
    Am căutat acea scrisoare în PG și ce să vezi, acolo sfântul Vasile nu spune Sfinte Taine, așa cum greșit este tradus în română, nici Taine, ci taine (vorbește și sf Pavel de taină a fărădelegii epistolele sale în contextul respectiv, deci nu orice cuvânt ”taină” îl interpretăm ca Sfântă Taină a Bisericii).
    Este vorba despre PG32, postez aici pasajele din carte cu sublinierea cuvintelor:
    https://ibb.co/pXf2g1Q
    Sunt interesante comentariile de mai sus. Păcat că probabil cei care au scris împotriva ideilor dvs și a părintelui Sava nu vor vedea asta…

  11. “Faptul că Sfântul [Sofronie al Ierusalimului] se referă aici la eretici încă necondamnați devine evident prin aceea că îi numește preoți” (Omilia-lui-Gheron-Sava-Lavriotul-despre-intinarea-prin-erezie…, pg. 2). Aceasta chiar daca in textul pe care-l prezinta, nu sunt numiti preoti ci doar eretici: “Așa cum preoții cuvioși (evlavioși, credincioși, în sensul de ortodocși – n.trad.) se sfințesc, așa cei rătăciți (eretici) se întinează”. Sfantul Vasile cel Mare are aceeasi exprimare cand se refera la pseudo-preotii ereticilor, si inca din cei condamnati: “Ereticii boteaza, dau muribunzilor merindea pentru drumul vesniciei.. impart darul Sfintelor Taine”(PSB 12).
    Nu trebuie trecut cu vederea ca si acest text, din Scrisoarea 243 a Sfantului Vasile, (Gheron Sava Lavriotul avertizează…. July 29, 2019 ortodoxlogos.ro). In afara de faptul ca in aceasta Scrisoare Sfantul Vasile se refera si la eretici condamnati sinodal, dupa cum reiese si din Scrisoarea 242 in care Sfantul mai facuse apel la cei din Apus sa le vina in ajutor impotriva prigoanei eretice: “si toata patimirea aceasta din pricina ca nu vor sa primeasca dospitura stricata a invataturii lui Arie”, prin “Ereticii boteaza… impart darul Sfintelor Taine” nu afirma ca ereticii arieni au taine valide, pentru ca botezul facut de eretici, dupa cum spune intr-o alta Scrisoare, nu este valid:” Părinţii cei vechi au hotărît să respingă cu totul Botezul ereticilor”(Scrisoarea 188), iar daca s-a referit , in Scrisoarea 243, si la cei necondamnatii, respectiv la pnevmatomahii din jurul lui Eustatie, se poate intelege din Scrisoarea 240 ca nu accepta tainele acestora: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei. Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange. Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei”.

Leave a Reply to Redactor Cancel reply

Your email address will not be published.


*