Avva Veniamin, când avea să moară, a zis fiilor săi: acestea faceţi şi puteţi să vă mântuiţi. Totdeauna bucuraţi-vă, neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi!
***
A mai spus tot Maica Theodora: învăţătorul trebuie să fie străin de ambiţia de a conduce, străin de slava deşartă, departe de mândrie. Să nu fie amăgit de măgulire, nici orbit de daruri, necum învins de pântece, ori stăpânit de mânie; ci îndelung răbdător, blând, cât mai smerit; îngăduitor şi sârguincios, binevoitor şi prietenos, iubitor de suflete.
***
Cu adevărat nu este alt lucru mai tare decât smerenia, nimic nu o biruiește. Orice întristare i s-ar întâmpla smeritului, îndată se defaimă și se osândește că vrednic este de această întristare: nu-i place niciodată să defaime pe altul; nu aruncă niciodată vină asupra altuia. Astfel petrecând fără tulburare și fără întristare cu toată odihna, niciodată nu se mânie, nici face pe altul să se mânie. Drept aceea bine a zis sfântul că mai înainte de toate se cade a avea smerenie. […]
Ceea ce pricinuiește smerenia, însã, ne-au spus-o pãrinții, cãci zice la Pateric: un frate a întrebat pe un bãtrân zicând: “ce este smerenia?”. și a rãspuns bãtrânul: “Smerenia este o mare și dumnezeiascã faptã, iar calea smereniei sunt ostenelile cele trupești ce se fac cu mintea și cugetarea cea cu prostimea de a se socoti pe sine întru toate mai mic decât toți, precum și rugãciunea cea neîncetatã” […]
Însã osteneala, atunci folosește, când nu se face prin cârtire, ci spre smerenie. (Avva Dorotei, Cuvântul 2, Pentru smerenie)
Be the first to comment