Sileste-te, cand te intalnesti cu aproapele tau, ca sa-l cinstesti mai presus de masura lui. Saruta-i mainile si picioarele si tine-i-le adeseori cu multa cinstire si pune-le pe ochii tai si lauda-l chiar si pentru cele ce nu le are. Iar cand se desparte de tine, spune-i tot binele si tot ce e spre cinstirea lui. Caci prin acestea si prin unele ca acestea il atragi pe el la bine si-l silesti sa se rusineze de numirea cu care l-ai numit pe el. Si vei semana in el semintele virtutii. Iar prin aceasta obisnuinta pe care ti-ai insusit-o, se intipareste in tine chipul bunatatii si vei dobandi multa smerenie si implinesti fara osteneala lucrurile mari. Ba nu numai acestea, fiind cinstit de tine, primeste de la tine cu usurinta vindecarea, rusinandu-se de cinstirea pe care i-ai aratat-o. Acesta sa-ti fie pururea chipul purtarii: grairea frumoasa si cinstitoare catre toti. Sa nu manii pe cineva, sa nu certi, nici pentru credinta, nici pentru faptele sale rele. Si pazeste-te pe tine ca sa nu te defaimezi si sa nu osandesti pe cineva pentru ceva. Caci avem judecator nepartinitor in ceruri. Iar de voiesti sa-l intorci pe el la adevar, intristeaza-te pentru el cu lacrimi si spune-i cu dragoste un cuvant sau doua, si sa nu te aprinzi de manie impotriva lui. Caci de vei face asa, va vedea in tine semnul dusmaniei. Ca dragostea nu stie sa se iuteasca, sau sa se manie sau sa invinovateasca pe cineva cu patima. Semnul iubirii si al cunostintei este smerenia, care se naste dintr-o buna cunostinta in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvine stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
-Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointe, Despre departarea de lume si toate cele ce tulbura mintea, Filocalia 10
3 Trackbacks / Pingbacks