“Atunci când împrăştierea, mâhnirea, trândăvia, lenevia lucrează cu o putere deosebită, e foarte de folos a săvârşi rugăciunea lui Iisus în chip auzit: astfel, sufletul se deşteaptă, puţin câte puţin, din somnul cel greu duhovnicesc, în care îl cufundă îndeobşte mâhnirea şi trândăvia. E foarte de folos a săvârşi rugăciunea lui Iisus în chip auzit, atunci când năvălesc gândurile şi închipuirile poftei trupeşti şi mâniei, atunci când, din lucrarea lor, se aprinde şi fierbe sângele, sunt răpite pacea şi liniştea inimii, când mintea se clatină, slăbeşte, ca şi cum ar fi doborâtă şi legată de mulţimea gândurilor şi închipuirilor netrebnice: căpeteniile răutăţii cele din văzduhuri (a căror prezenţă nu este dată în vileag de ochii cei trupeşti însă pe care sufletul o recunoaşte din lucrarea pe care o săvârşesc asupra lui), auzind numele cel cumplit pentru ele al Domnului Iisus, cad în nedumerire şi încurcătură, se înspăimântă, nu întârzie a se îndepărta de suflet. Mijlocul înfăţişat de ieromonah e foarte simplu şi lesnicios. El trebuie îmbinat cu mecanismul Sfântului Ioan Scărarul, adică trebuie rostită rugăciunea lui Iisus în chip auzit, cu voce joasă, încât să o audă numai cel ce se roagă, fără grabă şi închizând mintea în cuvintele rugăciunii: închiderea minţii în cuvintele rugăciunii este un sfat pe care îl dă şi ieromonahul .
Mecanismul Sfântului Ioan Scărarul trebuie neapărat păzit şi atunci când rugătorul foloseşte metoda înfăţişată de Preacuviosul Nil Sorski în cel de-al doilea Cuvânt din Predania sau Tipicul său Schitic.”
fragment din capitolul “Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus”, “Experiențe ascetice”, cartea Sfântului Ignatie Briancianinov
1 Trackback / Pingback