Sa mergem la Sfanta Liturghie si sa ne ingradim de ierarhii ecumenisti masoni, lasi si tradatori. Sa ii chemam si pe ei la credinta, sa intrerupa comuniunea cu ecumenismul, erezia de care se folosesc satanistii si elitele mondiale oculte, pentru a slabanogi credinta prin minciuna. Daca vor sa marturiseasca, ierarhii acum aflati in ecumenism, au sansa sa o faca, ingradindu-se de erezie. Hristos ne cheama sa Il marturisim, iar Judecata lui Dumnezeu este aproape. Bucuria vesnica este gatita Sfintilor, iar intunericul si viermele cel neadormit pacatosilor, hulitorilor, ereticilor, fricosilor. Pentru oricine exista pocainta, dar cu greu va intra un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.
Sa urmam calea jertfei pe care au mers Sfintii Marturisitori din Ardeal, Visarion, Oprea, Sofronie, Ioan din Gales, Moise Macinic din Sibiel dimpreuna cu toti cei care nu au primit sa tradeze Ortodoxia pentru avantajele, comfortul si desertaciunile lumesti ale cotropitorilor eretici din Apus!
https://ortodoxlogos.ro/2020/02/20/intreruperea-pomenirii-ierarhilor-ecumenisti-la-sfintele-slujbe-de-cand-e-ecumenismul-propovaduit-cu-capul-desoperit-in-biserica/
https://www.aparatorul.md/tot-ceea-ce-este-catolicism-in-transilvania-s-a-realizat-prin-momeala-rapire-si-siluire/
Dacă nu vrem să fim atei, nu vom asculta măsurile ateiste ale guvernului și vom participa masiv la Sfânta Liturghie, fără limitarea numărului de participanți.
A început cernerea, fraților!
Curaj! Ce alegem, prigoană, necazuri cu autoritățile sau să fim căldicei și atei?
În Cine credem, în Hristos sau în cei de la putere?
„Locuitorii din Moscova au adus icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo în procesiune în anul 1771, atunci când orașul era cuprins de ciumă, pentru a vindeca pe cei bolnavi. După ce epidemia a dispărut, icoana s-a întors înapoi în Zimarovo.
Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Moscova este prăznuită pe 18 iunie, odată cu icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia”.
În anul 1771, Moscova a fost cuprinsă de ciumă. Văzând că regiunea în care se afla icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” nu a fost atinsă de epidemie, locuitorii Moscovei au cerut să se aducă în procesiune icoana Maicii Domnului, ca toți cei bolnavi să se poată ruga înaintea ei. Astfel, prin credință, mulți din cei ce s-au rugat înaintea icoanei, s-au vindecat în mod minunat.”
Cuviosul Serafim Rose despre prigoana mărturisitorilor români din temnițele comuniste:
Totusi chemarea lui Hristos ni se face auzita; sa incepem a-i urma. Cea mai limpede exprimare in ziua de astazi a acestei chemari vine din lumea ateista inrobita, unde exista suferinta reala pentru Hristos si o seriozitate a vietii pe care noi o pierdem cu repeziciune sau am deja pierdut-o. Un preot ortodox din Romania, Pr. Gheorghe Calciu, se gaseste acum aproape de moarte intr-o inchisoare comunista pentru indrazneala de a-i provoca pe tinerii seminaristi si studenti sa-si lase deoparte supunerea orbeasca fata de duhul vremilor si sa se apropie nevointelor pentru Hristos. Dupa ce vorbeste de goliciunea ateismului, el le zice tinerilor de astazi:
“Va chem catre o lupta mult mai inalta, catre renuntarea deplina, catre un act de curaj ce sfideaza ratiunea. Va chem catre Dumnezeu. Catre Cel ce transcende lumea pentru ca voi sa puteti cunoaste un rai nesfarsit de bucurie duhovniceasca, raiul dupa care bajbaiti acum in iadul propriu, si pe care il cautati chiar si intr-o stare de revolta neintentionata… Iisus v-a iubit dintotdeauna, dar acum aveti optiunea sa raspundeti invitatiei Sale. Drept raspuns, sunteti hotarati sa mergeti si sa purtati rodul ce va dainui. Sa fiti propovaduitori ai lui Hristos in lumea in care traiti. Sa va iubiti aproapele ca pe voi insiva si sa ii faceti pe toti oamenii prietenii vostri. Sa declarati prin fiecare fapta dragostea aceasta fara de asemanare si netarmurita care l-a ridicat pe om de la starea de rob la cea de prieten al lui Dumnezeu. Sa fiti prooroci ai acestei iubiri eliberatoare, care va va izbavi de toate constrangerile, redandu-va integritatea pe masura ce va jertfiti lui Dumnezeu”.
Par. Gheorghe, vorbind tinerilor care au putina inspiratie sa slujeasca Bisericii lui Hristos deoarece au acceptat parerea lumeasca (obisnuita si printre noi, in lumea libera) ca Biserica este numai o grupare de cladiri sau o organizatie lumeasca, ii cheama la o constienta mai profunda a Bisericii lui Hristos si a faptului ca “apartenenta formala” la ea este insuficienta pentru a ne mantui.
„Biserica lui Hristos traieste si este libera. In ea ne miscam si vietuim, intru Hristos Cel care este Capul ei. In El avem libertate deplina. In Biserica cunoastem adevarul si adevarul ne va face liberi (Ioan 8:32). Esti in Biserica lui Hristos de fiecare data cand il ridici pe cel cazut in intristare, ori cand faci milostenie celui sarac, si il vizitezi pe cel bolnav. Esti in Biserica lui Hristos cand esti bun si intelegator, cand refuzi sa te manii pe fratele tau, chiar si atunci cand ti-a ranit sentimentele. Esti in Biserica lui Hristos cand te rogi: <<Doamne, iarta-l.>> Cand muncesti cinstit la slujba ta, intorcandu-te obosit seara acasa, dar cu zambetul pe buze; cand rasplatesti raul cu dragostea – esti in Biserica lui Hristos. Nu vezi, asadar, tinere prieten, cat de aproape este Biserica lui Hristos? Tu esti Petru si Dumnezeu si-a cladit Biserica Sa pe tine. Tu esti piatra Bisericii Sale impotriva careia nimic nu poate izbandi… Sa cladim biserici cu credinta noastra, biserici pe care nici o putere omeneasca nu le poate dobori, o biserica a carei temelie este Hristos… Simte-l pe fratele tau langa tine. Nu intreba niciodata: <<Cine e el?>> Mai degraba zi: <<Nu e un strain; este fratele meu. Este Biserica lui Hristos la fel ca si mine>>.”
Cu o astfel de chemare in inimi, sa incepem a apartine cu adevarat Bisericii lui Hristos, Biserica Ortodoxa. Apartenenta exterioara nu este suficienta; ceva trebuie sa se miste in noi ca sa ne faca deosebiti de lumea dimprejur, chiar daca aceasta lume isi zice „crestina” si chiar „ortodoxa”. Sa pastram si sa intretinem acele calitati ale adevaratei perspective ortodoxe asupra lumii pe care le-am mentionat mai devreme: o atitudine vie, normala, iubitoare si iertatoare, nu centrata asupra sinelui, pastrandu-ne inocenta si caracterul nelumesc, chiar cu o constienta deplina si smerita a pacatosiei proprii si a puterii ispitelor lumesti din jurul nostru. Daca traim cu adevarat aceasta perspectiva ortodoxa asupra lumii, credinta noastra va supravietui socurilor care ne asteapta si va fi o sursa de inspiratie si mantuire, pentru cei ce inca il vor mai cauta pe Hristos, printre ruinele omenirii, care au inceput deja sa apara din ziua de astazi.
Aparut in „The Orthodox Word” – Vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982
Sa mergem la Sfanta Liturghie si sa ne ingradim de ierarhii ecumenisti masoni, lasi si tradatori. Sa ii chemam si pe ei la credinta, daca vor, pentru oricine exista pocainta, dar cu greu va intra un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.
Doamne ajută!
Cu nădejde în Mântuitorul Hristos,
Ioana Bărboi
Be the first to comment