Rămâneți în contact cu alți luptători ortodocși, ei există!

Scrisoarea 254 – fragment

254. Mai 19/Iunie 1, 1978 Sf. Cornelie din KomelDragă părinte Chrysostomos, În adevăr, Hristos a înviat![…] Simțim că semnele timpurilor indică din ce în ce mai mult către existența de „catacomba”, indiferent de forma pe care o poate lua, și cu cât ne putem pregăti mai mult pentru ea acum cu atât mai bine. Cred că nu trebuie să ezitați să slujiti duminica în clădirea proprie, chiar temporar sau neterminată; probabil ar fi de folos celor care participă la luptele voastre în stabilirea dumneavoastră.Probabil că veți trece prin multe încercări și dificultăți în noua dvs. locație, invidia diavolului fiind ceea ce este. Fie ca Hristos Dumnezeul nostru să vă întărească pentru a le purta cu curaj. Fiecare asemenea mănăstire sau comunitate o privim ca parte a viitoarei „rețele” de catacombe a luptătorilor pentru adevărata Ortodoxie; probabil în acele vremuri (dacă vor fi într-adevăr atât de critice asa cum arăta de aici), întrebarea „jurisdicțională” se va retrage în fundal.Letter 254

Scrisoarea 207 – fragment

207. Ian. 21/Feb. 3, 1976 Sf. Maxim MarturisitorulDraga Dr. Kalomiros,[…] Cel mai important lucru și cel mai mare pericol pentru Ortodoxia noastră se întâmplă pe un alt nivel – în pierderea vieții ortodoxe conștiente. Alexey Young, ne-a dat să citim cele două scrisori despre o comunitate ortodoxă ca mijloc sau ajutor pentru a păstra această viață ortodoxă conștientă. Le-am găsit foarte interesante. Noi înșine am gândit mult la această chestiune, iar noul numar a The Orthodox Word are câteva dintre ideile noastre despre acest lucru (în articolul despre Arhiepiscopul Andrei). Dar nu este posibil să te exprimi pe deplin pe această temă in scris, deoarece poporul ortodox este pur și simplu prea imatur – ideea unei „comunități ortodoxe” este foarte atractivă, dar aproape nimeni nu este conștient sau pregătit pentru dificultățile și jertfele implicate în aducerea ei în practică, iar rezultatul este doar experimente fără speranță și dezamăgire.Comunitatea monahală este încă posibilă chiar și în zilele noastre, dar – după cum ne-a arătat-o ​​în mod clar experiența – este foarte dificilă și necesită menținerea unor lupte constante. „Dar o comunitate laică este mult mai dificil de intemeiat și păstrat, pentru că laicii nu au principiul supunerii față de un bătrân, care împiedica argumentele și luptele, iar familia este unitatea naturală pentru laici și un grup de familii nu pot fi niciodată la fel de apropiate ca o „familie” monahală sub (ascultarea-n.trad) unui bătrân.Totuși, dacă cineva învață să fie realist și nu se așteaptă de la o comunitate laică la fel de mult ca o comunitate monahală, aceasta este o posibilitate pentru zilele noastre – și de fapt una foarte importantă. Viața într-o parohie ortodoxă obișnuită astăzi, în atmosfera anormală a orașelor mari și înconjurată de tentații nemaiauzite – nu este normala pentru Ortodoxie. Știm un preot foarte zelos în New Jersey, cu o turmă foarte mare și mulți tineri. Dar el ne spune că luptă cu o luptă pierzătoare. El are tinerii la școala bisericii câteva ore, duminică și probabil sâmbătă noaptea, și o oră sau două de școală bisericească sâmbătă – iar restul săptămânii sunt supuși influențelor contrare ale școlilor publice , televiziunea etc. Dorința de a avea o atmosferă în care Biserica poate avea mai multă parte în viață și mai multă influență asupra copiilor – este o dorință ortodoxă foarte naturală și nu ceva „ciudat” sau un semn de „inselare”, așa cum mulți par a gandi.Principiile spirituale de bază ale unei astfel de comunități am încercat să o prezentăm în articolul nostru despre Arhiepiscopul Andrei. Cel mai aparent semn exterior al acestei comunități sunt slujbele (chiar dacă numai foarte puține dintre ele), fie cu sau fără preot, dar zilnic, acesta fiind punctul în jurul căruia se învârte totul. Și în condițiile actuale trebuie să existe un efort conștient de a scăpa de implicarea în lume – așadar, orașele mici in locul orașelor mari, libertatea (cât mai mult posibil) fata de televiziune, ziare, telefon etc. Și mai mult: trebuie să existe o îndepărtare de la duhul lumesc din Biserica în sine, aceasta înseamnă a scăpa chiar și din viața obișnuită a parohiei, dacă este posibil, pentru că aceasta a devenit astăzi foarte lumească.[…] În noi înșine avem un sentiment, bazat pe nimic precis definit inca, că cea mai bună speranță pentru păstrarea adevăratei ortodoxie în anii următori va fi aceea a unor mici adunări de credincioși, cât mai mult posibil „în același cuget”. Istoria secolului al XX-lea ne-a arătat deja că nu ne putem aștepta prea mult de la „organizatia bisericeasca”; acolo, chiar în afară de erezii, spiritul lumii a devenit foarte puternic. Arhiepiscopul Averchie și propriul nostru episcop Nektary ne-au avertizat să ne pregătim pentru perioadele de catacombă ce urmeaza, când harul lui Dumnezeu poate fi chiar luat de la „organizația bisericească” și vor rămâne numai grupuri izolate de credincioși. Rusia sovietică ne dă deja un exemplu de ceea ce ne putem aștepta – numai mai rău, căci vremurile nu se îmbunătățesc.[…] Viitorul, evident, este foarte întunecat. Noi înșine nu știm de la un an la altul dacă vom avea un alt an de activitate de imprimare sau nu. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea cel puțin câțiva ani, chiar doar să tipărim acele materiale patristice care ne vor ajuta pe noi și pe alții să supraviețuiască în zilele întunecate ce urmează. În America, acesta este anul „bicentennial” – și îl simțim în special ca fiind întunecat și amenințător. Fiecare națiune are îngerul păzitor – astfel, fiecare festival păgân sau masonic trebuie să aibă demonul său special! Noi, în America, suntem recunoscători pentru libertatea noastră, dar cunoaștem originile masonice întunecate ale ideologiei noastre americane și tremurăm pentru viitor când sensul simbolurilor oculte ale guvernului nostru (vizibile în moneda noastră, de exemplu – piramida neterminată, ochiul atot-vazator, numarul 13 peste tot, „novus ordo seclorum”) vor incepe sa fie indeplinite. Chiar și fără o lovitură comunistă, viitorul nostru este întunecat; „Democrația”, la urma urmei, a pregătit doar calea pentru comunism, și din punct de vedere spiritual vin din aceeași sursă și se pregătesc pentru același viitor.În ceea ce privește broșura Arhimandritului Constantin – „Ortodoxia sau Heterodoxia înaintea Feței Antihristului” – este exprimată într-un limbaj atât de dificil, în stil germanic, încât este ușor de văzut că ar putea fi greșit înțeleasa. Îl cunoaștem bine (a adormit, apropo, pe 13/26 noiembrie, la vârsta de 88 de ani) și prin urmare nu suntem înșelati de niște fraze care aparent vă tulbură prietenul. Gândul său nu este deloc „ecumenic”, ci mai degrabă speculativ abstract. Ideea lui de bază aici este, cred eu, aceasta: adevărații creștini ortodocși au o simpatie naturală pentru tradiționaliștii romano-catolici și protestanți fundamentaliști care, chiar și în mod eronat, stau cel puțin împotriva timpurilor în credincioșia lor față de adevărul pe care îl au; probabil, în perioada apropiată a Antihristului, această credincioșie ii va apropia într-un fel de adevărul deplin, Ortodoxia; de aceea ar trebui să ne sporim munca misionară pentru ca ei să devină ortodocși. Pr. Constantin, ca întotdeauna, își trece sub tacere poziția, presupunând că cititorul îi cunoaște filosofia de bază, care este fără echivoc anti-ecumenista.Experiența noastră proprie ne face să credem că doar într-un număr foarte mic de cazuri tradiționaliști papiști sau protestanții fundamentalisti vin la Ortodoxie; cei mai mulți rămân „credincioși” denominațiunii lor și se scufunda împreună cu nava! Sub conducerea comunistă se pare că nu este diferit și, din punct de vedere omenesc, vedem puține speranțe chiar și într-o Rusie eliberata – dar cu Dumnezeu totul este posibil.Letter 207

Scrisoarea 158 – fragment

158. Iunie 24/Iulie 7, 1974b. Nasterea Sf. Ioan InaintemergatorulDragă Sora în Hristos, Nina,Salutări în Domnul nostru Isus Hristos.[…] E evident că preocuparea principală în aceste zile a Vlad[icai].Anthony este „deficitul de preoti”. Este posibil ca unii oameni să înceapă acum să se gândească de ce? Nu este doar pentru că „salariul este scăzut”! – care afectează doar pe cei care nu au oricum prea mult interes pentru preoție. Cei mai buni candidați sunt respinși tocmai pentru că „preoția” este prezentată ca un lucru plictisitor – ca „umplând o gaură” în organizarea bisericii în care toți, de la ierarhie la laici, iau Biserica și izvoarele vieții spirituale ca ceva garantat(care exista neconditionat-n.trad.). Inspirați-vă de viața sfinților, încercați să fiți un zelot, exprimați-vă venerația pentru Facatorul de Minuni din San Francisco – și veti vedea cât de repede veți fi strivita! Tot ceea ce se ridică deasupra „normei” inconștienței este etichetat ca „inselare”. Cine cu vitalitate spirituală, este interesat de o astfel de „carieră bisericeasca”?[…] Adunarea „ex-novicilor” în mormânt nu a fost, de asemenea, o vedere foarte plăcută. Ce abis între generația mai în vârstă care se străduiește atât de tare (literal sinucigandu-se ei înșiși) doar pentru a „menține nava în alergare”, si cei tineri care nu sunt prea interesați de Biserică încât sa abandoneze plăcerea de a se multumi pe sine insusi și de a duce vieți fără rost. Sinodul care se apropie vine într-un moment critic, dar cine vede cu adevărat care este criza? Poate că apropierea de anarhie sta înainte, când viața bisericii va fi limitată la mici celule de credincioși.[…] În ceea ce privește Arena(Ofranda monahilor contemporani-titlu in lb. romana-n.trad.), p. 52, „ascultarea morală, ascunsă, efectuată în suflet” pare să se refere la orientarea noastră ascultătoare față de Dumnezeu în general, pe care nu ar trebui să o considerăm satisfăcută dacă suntem doar ascultători față de autoritățile monahale sau bisericești. Se poate întâmpla ca ascultarea exterioară să fie atât de mult accentuata încât devine un înlocuitor mecanic pentru renunțarea reală voluntară launtrica a propriei voințe și înțelegeri * Distincția poate fi simțită în inimă: mai devreme sau mai târziu, o ascultare mecanică nesănătoasă va produce un sentiment de opresiune și tensiune, care sunt semne că ceva este în neregulă. Ascultarea autentică launtrica este însoțită de bucuria de a fi eliberat de încrederea numai în sine. Acest subiect este extrem de profund și este strâns legat de întregul subiect al ortodoxiei autentice vs. false în secolul XX, cel mai acut în „serghianism”, unde ascultarea devine într-adevăr sclavie fata de om și organizarea bisericieasca umana. Adevărata ascultare este însoțită de libertatea launtrică, fără de care nu există viață bisericească.Letter 158

Scrisoarea 157 – fragment

157. Iunie 24/Iulie 7, 1974. Nasterea Sf. Ioan InaintemergatorulDragă frate în Hristos, Luca [Walmsley], Bucură-te în Domnul nostru Iisus Hristos![…] Nevoia de indrumatori duhovnicesti, ca și creștinii ortodocși, care pur și simplu le pasă de alții, este acută. Aveți Arena(Ofranda monahilor contemporani-titlu in lb. romana-n.trad) de episcop Ignatie Briancianinov? Dacă nu, voi încerca să-ți fac o copie. Deși este scrisa pentru călugări, se aplică tuturor celor care doresc să ducă o viață ortodoxă serioasă în condițiile actuale. Nu ne mai este data calea de a asculta un Staret, spune el (chiar dacă a scris atunci când trăiau Stareti remarcabili); modul nostru actual de viață ortodoxă trebuie să fie în conformitate cu Sfintele Scripturi și Sfinți Părinți și cu sfatul credincioșilor ortodocși vii (adică cei care dau sfaturi, nu porunci). Va trebui să fii o albină înțeleaptă, să păstrezi orice sfat ai putea obține și să nu mai încetezi să citești Scripturile și (Sf)Părinți, a căror învățătură este pentru totdeauna, chiar dacă este aplicată diferit în vremuri diferite. Nu ar fi rău pentru tine să păstrezi un jurnal duhovnicesc (dacă nu îl ai deja), punând acolo întrebările și luptele voastre spirituale, precum și răspunsurile și lumina pe care le obțineți din sursele ortodoxe. Dificultatea situației dvs. este spre folos – cei care nu au fost niciodată în situații au puțin de oferit altora.Poate că nu știi „ce urmează”? – după ce ai obținut diploma? Obține primul grad, apoi încrede-te în Dumnezeu pentru a deschide calea. Situația politico-economică din S.U.A., ca si evident peste tot în Occident, se deteriorează rapid. Mai rău, situația bisericii devine foarte rea (situația ta nu este unică!). În San Francisco, dintr-o dată unele parohii devin goale, deoarece vechii preoți mor și nu mai există tineri care să ii înlocuiască; și este îndoielnic dacă mai mult de câțiva văd cauza: că Ortodoxia a fost prea mult timp „luată de la sine înțeles” și nu se păstrează „în mod automat”! Dar toate acestea ne pregătesc doar pentru momentele de catacombă, când posibilitățile noastre sunt mai mari decât oricând. Nu putem vedea viitorul – dar sa știi asta, că dacă Îl iubesti pe Dumnezeu și Biserica Sa Ortodoxă și pe semenii tai, Dumnezeu poate și se va folosi de tine(va lucra prin tine-n.trad.). Numai rămâneți în contact cu alți luptători ortodocși (ei există).Letter 157
Sursa: https://nudinlumeaaceasta.wordpress.com/tag/catacomba/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*