Deci fericit este acela întru care nu se va afla nimic din cele ale boierilor întunericului, că bucuria și cinstea, și odihna lui sunt mai presus de orice măsură; să facem dar puterea noastră în lacrimi înaintea lui Dumnezeu, poate așa ne va milui pe noi bunătatea lui Dumnezeu și ne va trimite ajutor, prin care vom putea face acelea ce biruiesc pe boierii răutății, pe cei ce ne întâmpină pe noi. Să purtăm de grijă întru posomorârea inimii și să ne câștigăm dorirea spre Dumnezeu întru simplitate, Care ne va mântui pe noi din mâinile vicleanului atunci când va ieși acolo întru întâmpinarea noastră.
Să iubim pe săraci, ca să ne mântuiască pe noi de iubirea de argint, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să iubim a avea pace cu toți, și cu mici și cu mari, că ne va păzi pe noi de uriciune.
Să câștigăm îndelungă-răbdare întru toate, care ne va păzi pe noi de împuținare, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să iubim pe toți frații noștri, pe niciunul urând sau răsplătind cuiva cu rău, care ne va păzi pe noi de râvna cea rea [°de zelotism, de râvna nesocotită pentru ceva], când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să iubim smerita cugetare, întru toate suferind cuvântul aproapelui, care [lucrare] ne va păzi pe noi de mândrie, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să căutăm cinstirea aproapelui negrăind pe nimeni de rău sau defăimând, care ne va păzi pe noi de clevetire, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să trecem cu vederea trebuința de lume și cinstirea ei, ca să ne mântuim de pizmă, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Să învățăm limba întru cugetarea lui Dumnezeu, în dreptate și rugăciune, ca să ne păzească pe noi de minciună, când va ieși întru întâmpinarea noastră.
Că toate acestea țin sufletul atunci când iese din trup, iar faptele bune ajută lui, de le va fi câștigat pe ele.
Deci care înțelept nu va voi a-și da sufletul său la moarte ca să se izbăvească de toate acestea? Să facem dar puterea noastră, și puterea Domnului nostru Iisus Hristos mare este spre a ajuta smereniei noastre, că știe că omul este ticălos, și, până este în trup, îi dă lui pocăință până la suflarea cea mai de pe urmă.
Everghetinosul, Volumul I, Editura Egumenița, Pricina a zecea: Despre aceea că sufletul, după ieșire, primește o înfricoșătoare judecată, pe care suflet, duhurile cele rele întâmpinându-l pe dânsul, îi opresc suirea pe cale, III A lui Avva Isaia, pp. 132-133
Citiți și:
Be the first to comment