Sfântul Simeon Noul Teolog: „Îi numesc eretici pe cei care zic că nu există cineva în timpurile noastre şi în mijlocul nostru care să poată păzi poruncile evanghelice şi să devină asemenea cu Sfinţii Părinţi. Cei ce zic deci că aceasta e cu neputinţă nu au numai o anume erezie ci, dacă se poate spune aşa, au toate ereziile la un loc”
„Ci vorbesc despre aceia, şi-i numesc eretici pe cei care zic că nu există cineva în timpurile noastre şi în mijlocul nostru care să poată păzi poruncile evanghelice şi să devină asemenea cu Sfinţii Părinţi: adică mai întâi de toate credincios şi făptuitor — căci credinţa se arată prin fapte [lac 2, 18] aşa cum se arată asemănarea feţei în oglindă —, apoi contemplativ şi văzător-de-Dumnezeu pentru faptul de a fi fost adică luminat şi a fi primit Duhul Sfânt şi de-a fi văzut prin El pe Fiul împreună cu Tatăl. Cei ce zic deci că aceasta e cu neputinţăâ nu au numai o anume erezie ci, dacă se poate spune aşa, au toate ereziile la un loc, aceasta din urmă depăşindu-le şi acoperindu-le prin lipsa ei de evlavie şi excesul blasfemiei ei pe toate acelea. Cel ce zice aceasta răstoarnă toate dumnezeieştile Scripturi. În zadar, socotesc, zice zadarnicul acela, se mai citeşte Sfânta Evanghelie, în zadar, dă el mărturie, se mai citesc ori s-au scris scrierile Marelui Vasile şi ale celorlalţi preoţi şi cuvioşi. Deci, dacă ne este cu neputinţă a face cu lucrul şi a păzi neîncetat cele ce le spune Dumnezeu şi pe care toţi sfinţii le-au făptuit mai întâi ei înşişi toate, iar apoi, scriindu-le, ni le-au lăsat spre povăţuirea noastră [cf. 1 Co 10, 11], pentru ce s-au mai ostenit aceia să le scrie şi se mai citesc acum în biserici? Cei ce zic acestea închid cerul [cf. Mt 23, 13] pe care ni l-a deschis Hristos şi taie calea spre Acela, pe care El însuşi ne-a înnoit-o [Evr 10, 19-20]. Căci, în vreme ce Acela Dumnezeu fiind peste toţi credincioşii strigă şi zice prin Sfânta Evanghelie: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” [Mt 11, 28], potrivnicii lui Dumnezeu [antitheos] aceştia sau, mai bine zis, aceşti potrivnici ai lui Hristos [antihrişti] zic: „Este cu neputinţă aceasta, este cu neputinţă!” Către aceştia Stăpânul zice pe drept cuvânt cu glas mare: „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor [Mt 23, 13-15]! Vai vouă, călăuze oarbe orbilor [Mt 23, 16; 15, 14] că nu intraţi în împărăţia lui Dumnezeu şi pe cei ce vor să intre îi împiedicaţi! [Mt 23, 13; Le 11, 52]”. În vreme ce Acela fericeşte în mod deschis pe cei ce plâng [Mt 5, 4], aceştia spun că e cu neputinţă ca cineva să plângă şi să se întristeze în fiecare zi. O, ce nesimţire şi ce gură nepăzită care scoate din ea [astfel de] glăsuiri întinate împotriva Dumnezeului Celui Preaînalt şi face ca oile lui Hristos pentru care şi-a vărsat sângele însuşi Fiul Cel Unul-născut al lui Dumnezeu să devină pradă fiarelor. Cu adevărat bine zice David, părintele lui Dumnezeu, proorocind despre unii ca aceştia: „Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită” [Ps 56, 5].”
– Simeon Noul Teolog – “Cateheze” Scrieri II, Editura Deisis
1 Trackback / Pingback