Ortodoxia este prigonită. Decizia hulitorilor de Hristos interzice sărutarea și atingerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Două evenimente recente :

Un compromis cu erezia al unui ierarh mincinos (ÎPS Teodosie al Tomisului), care rămâne în erezie, atât timp cât este în comuniune cu eretici ecumeniști și îi pomenește și nu face pocăinţă publică pentru aderarea pe față la ecumenism :

Secvență cu ecumenistul ÎPS Teodosie (ianuarie 2016) la slujba de la așa numita “Basilica Anton de Padova” din Constanța

O decizie hulitoare :

Decizia CJSU Iași: Pelerinii nu vor mai atinge racla cu moaştele Sf. Parascheva şi vor purta măşti. Fără grupuri mai mari de 6 persoane

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/decizia-cjsu-iasi-pelerinii-nu-vor-mai-atinge-racla-cu-moastele-sf-parascheva-si-vor-purta-masti-fara-grupuri-mai-mare-de-6-persoane-1380039

Ecumenismul este lepădare de Adevăr și unire cu slujitorii minciunii, cu hulitorii lui Hristos, ai Preacuratei Sale Maici și ai Sfinților. Căderea în erezia ecumenistă și neo-păgânismul contemporan cu toate odraslele (muzica rock, yoga, idolatrie, desfrâu etc.) au dus și duc inevitabil la catastrofe etnice, boli, robie, războaie, răzmerițe, catastrofe naturale, pierderea libertății. Creștinii au biruit împotriva păgânilor și a ereticilor doar cerând ajutorul lui Dumnezeu, mai ales prin mijlocirea Maicii Domnului. Pocăinţa și mărturisirea Ortodoxiei înaintea oamenilor este singura cale de îndreptare și împăcare a noastră cu Dumnezeu. Trăim vremuri în care credința noastră este în primejdie, iar a trece cu vederea cuvântul Adevărului este tot același lucru cu a te lepăda de El. Așa ne-au învățat Sfinții Părinți ai Bisericii.

Biserica este prigonită. Prigonirea Adevărului de credință, serghianismul și impunerea minciunii o dată cu erezia ecumenistă sunt rezultatul trădării ierarhilor, cumpărați de puterile antihristice ale ocultei mondiale. Această trădare a ierarhiei a făcut loc unei aprige prigoane din partea conducătorilor stăpânirii sataniste și atee, care de-abia a început și poate lua amploare. Nimic nu se întâmplă fără îngăduința lui Dumnezeu și ceea ce vine asupra noastră, vine ca urmare a păcatelor noastre și a lepădării de credință. Iconoclasmul a revenit și este impus de către conducătorii păgâni și apostați. Hristos a spus că Împărăția Sa nu este din lumea aceasta, dar nouă ni se inoculează încă din leagăn o concepție eronată asupra lumii. Idolatrizarea trupului, nihilismul, necredința în viața de Apoi sunt propovăduite pe toate canalele. Autoritățile interzic pelerinilor cinstirea lui Dumnezeu și a icoanelor, a Sfinților și a Sfintelor lor moaște.

Aceste măsuri sunt impuse și acceptate de cei care trăiesc asemenea bogatului din Evanghelie, doar pentru această lume deșartă, cu gândul la mărirea hambarelor, adică a agoniselilor pământești. Gândind în acest fel, credința dispare din suflet, iar faptele vor fi inevitabil un rezultat al ascultării de demoni. Dorința de a trăi cât mai mult pe pământ, fără conștiința existenței Judecății particulare și a Judecății de Apoi, domină astăzi întreaga lume, lume conectată la toate deșertăciunile, dar depărtată de Dumnezeu, trăind fără a înțelege Taina Învierii lui Hristos și fără nădejdea Vieții Veșnice.

Un creștin nu se teme de moarte, de boală, ci se teme să nu supere pe Dumnezeu. Să ne gândim ce ar face azi un împărat creștin (în contrast cu atihriștii de azi) : ar convoca un sinod ortodox care să caterisească și să dea anatemei pe ereticii ecumeniști, ar pune poporul să facă pocăinţă pentru păcate, ar îndemna la post și rugăciune și i-ar îndemna pe toți să ceară ajutorul Sfinților și să cinstească Sfintele lor icoane și Sfintele lor moaște prin sărutarea lor, pentru că un creștin nu se teme de comuniunea cu frații săi de credință, pentru a fi împreună cu Sfinții. Sfinții ne ajută atunci când îi cinstim cum se cuvine, în dreapta credință, neîntinată de hule și erezii. Prin sărutarea Sfintelor lor icoane și a Sfintelor lor moaște, primim în dar sănătate sufletească și trupească, iar rugăciunile lor sunt grabnic-mijlocitoare către Dumnezeu. Semnele timpului arată însă că trăim vremurile din urmă și nu mai avem de unde aștepta o revenire la Ortodoxie din partea conducătorilor lumești…

Să nu uităm că trăim pentru Hristos și pentru a fi veșnic împreună cu El în Împărăția Sa, nu pentru a duce o viață lipsită de sens, fără Hristos, în această lume căzută și alterată de păcat.

Sora Ioana Bărboi

Citiți și :

Pandemia panereziei Ecumeniste infectează creștinii: Sfântul Munte nu mai este ”far” al ortodoxiei. Acum domnește o tăcere vinovată

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*