„In necaz m-ai scos la loc larg”. Nu a spus: “inlatura necazurile”, nici: “Ridica incercarile”, ci: “Le-ai lasat sa stea” si “M-ai scos la loc larg”. Si aici se arata mai degraba iscusinta si dibacia lui Dumnezeu, nu numai cand aduce necazuri, ci si cand, ramanand acestea, ofera din plin usurinta (de a le suporta). Aceasta arata puterea lui Dumnezeu si ii face mai intelepti pe cei care i se supun, cand fie vine linistea care alina sufletul necajit, fie nu inceteaza necazul care il incarca pe (sufletul) lenes si il elibereaza de orice trandavie.
Dar, spune el, cum poate sa fie linistea in necaz? Ca in cuptorul celor trei tineri, ca in groapa leilor. Caci nu a stins flacara, ci i-a facut atunci sa fie nevatamati; nici n-a ucis leii, ci l-a pus (pe Daniel) in siguranta; dar pe cand intr-o parte cuptorul ii invaluia cu putere, iar dincolo fiarele dadeau tarcoale, dreptii se bucurau de pace. Se poate spune si altfel despre liniste: cand sufletul necajit este eliberat prin incercare de patimi si de multe boli, atunci se bucura mai mult de liniste.”
din Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuire la Psalmi, Psalmul 4
Be the first to comment