Nihilismul – o filosofie luciferica. Sau unde duce intelepciunea acestui veac

   Am primit pe email:
  “Mentalitatea nihilista are ca unic scop fundamental distrugerea credintei in Adevarul revelat si pregatirea pt o “Nouă Ordine” in care nu va mai fi nici o urma a vechii viziuni asupra lucrurilor, iar omul va fi singurul dumnezeu. Aceasta mentalitate se manifesta in fenomene la fel de diverse ca si oamenii care o impartasesc. Aceste fenomene se reduc la patru tipuri sau etape diferite: liberalismul, realismul, vitalismul, noua ordine mondiala.
   Primul stadiu, liberalismul, este un nihilism mai degraba pasiv decat deschis, baza neutra de dezvoltare a stadiilor mai evoluate. Sunt pastrate inca anumite crezuri ale Vechii Ordini, dar fara semnificatia si puterea pe care le aveau anterior. Dumnezeul pe care il marturisesc liberalii nu este o Fiinta ci o idee (…) Indiferent fata de om, incapabil sa intervina in lume, poate cel mult sa inspire un “optimism” lumesc, este un dumnezeu cu mult mai slab decat oamenii care l-au inventat….
   Al doilea stadiu al dialecticii nihiliste este “realismul”, termen prin care Cuviosul Serafim a intentionat sa denumeasca diferite forme de “naturalism” si “pozitivism” si sa indice doctrina popularizata chiar prin numele de nihilism de catre scriitorul rus Turgheniev… Liberalul este indiferent fata de adevarul absolut, o atitudine care rezulta din atasamentul excesiv fata de aceasta lume;in cazul realistului, pe de alta parte, indiferenta fata de adevar devine ostilitate, iar simplul atasament fata de lume devine devoțiune fanatica fata de aceasta.
   Incercarea realismului de a eclipsa orice altceva in afara de realitatea materiala a trezit o reactie pe care Cuviosul a considerat-o a treia etapa a nihilismului: vitalismul. Utopia realista care ameninta sa devina un sistem tehnologic inuman a provocat proteste in numele unor nevi neplanificate si nesistematice ale naturii umane care in definitiv sunt la fel de esentiale, chiar si pt o fericire pur lumeasca, ca si cele mai evidente nevoi materiale. Miscarea vitalista a luat initial forme precum simbolismul, ocultismul, si diferite filosofii evolutive si “mistice”. In aceasta miscare, “lamentarea absolut justificata pt pierderea valorilor spirituale devine sursa fanteziilor subiective, pe de o parte, si uneori a satanismului actual, pe care omul fara discernamant le ia drept revelatii ale lumii spirituale si pe de alta parte a unui eclectism dezradacinat care isi extrage ideile din fiecare civilizatie si din fiecare epoca si realizeaza conexiuni cu totul arbitrare intre fragmente gresit intelese si propriile conceptii care s-au golit de continut. Pseudo-spuritualitatea si pseudo-traditionalismul, luate separat sau impreuna, fac parte integranta din numeroase sisteme vitaliste din societatea moderna, aparute din cautarea neobosita a oamenilor de a gasi un substitut pt Dumnezeul care murise in inimile lor. In sistemele vitaliste nu exista calitati mai pretuite decat acelea de a fi “original”, “experimental” sau “incitant” ; intrebarea despre adevar, daca se intampla sa apara, este tot mai mult impinsa in spate si inlocuita de criterii subiective: “integritate”, “autenticitate”, “individualitate”…. In concluzie, cuviosul scria ca vitalismul secolului al xx-lea a reprezentat un simptom inconfundabil al plictisului fata de lume.
    Cuviosul a continuat aceasta descriere a diferitelor forme de nihilism cu o cercetare amanuntita a surselor spirituale. Iata ce scria: Nu vom intelege niciodata natura si succesul nihilismului sau existenta reprezentantilor sai sistematici precum Lenin sau Hitler, daca vom cauta sursa acestora in alta parte decat in vointa fundamental satanica de negare si razvratire. Negasind nici o explicatie rationala pentru campania bolsevica sistematica de a dezradacina credinta crestina, Cuviosul a vazut-o ca un razboi neindurator pentru distrugerea singurei forte capabile sa stea impotriva bolsevismului si sa il demaste. Nihilismul este, insa, un esec atata timp cat adevarata credinta crestina se pastreaza pana si intr-o singura persoana….
    Dupa cum NIMICUL, dumnezeul nihilismului, nu este decat un gol si o asteptare care cauta implinirea in revelatia unor “noi dumnezei”, la fel “omul nou” pe care nihilismul l-a deformat, l-a redus si l-a lasat fara credinta si fara orientare, a devenit deschis si receptiv la orice noua descoperire, revelatie sau comandă care trebuie sa-l remodeleze in cele din urma, in forma sa “definitiva”. Si in acelasi timp cu crearea acestei noi specii umane, nihilistul lupta sa creeze o ordine cu totul noua, o ordine pe care cei mai ferventi aparatori ai ei nu ezita sa o numeasca anarhie.
   Potrivit mitului marxist, statul nihilist trebuie sa spulbere totul, lasand loc unei ordini a lumii cu totul unice in istoria umanitatii si pe care nu va fi nici o exagerare sa o numim “mileniul”. Visul revolutionar al “mileniului anarhist” este un vis apocaliptic, o curioasa rasturnare a asteptarii crestine a Împaratiei. Este viziunea domniei lui Antihrist, imitarea satanica a Împaratiei lui Dumnezeu.”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*