Cum a luptat Sfântul Apostol Pavel cu idolatria atenienilor?

+++

         Cum a luptat Sfântul Apostol Pavel cu idolatria atenienilor? I-a lăudat pentru evlavia lor! Le-a arătat că este bine că sunt râvnitori și evlavioși! Iar cu harul lui Dumnezeu i-a convins că slujirea I se cuvine numai lui Dumnezeu, Cel viu și adevărat! Cu înțelepciune, prețuire pentru ucenici și dragoste arzătoare pentru Hristos, un povățuitor de suflete poate face multe! Scopul este să câștige ucenicii pentru Hristos, nu să-i piardă! Un păstor adevărat își pune sufletul pentru ucenici, ca să îi aducă la Hristos! Atenienii vorbeau de alt dumnezeu, dar Sfântul Apostol Pavel L-a identificat cu Hristos, robindu-le gândul şi punându-i să lupte în tabăra lui

 

 

“Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.
Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: “Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.” (Fapte 17 22, 23)

“Pavel a făcut întocmai ca un general care în vreme de război vede în tabăra duşmană un ostaş viteaz; pe acesta îl apucă de chică, îl trage în tabăra sa şi-l face să lupte pentru el.” 

 

Din

Opera Sfântului Ioan Gură de Aur :


Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și providențâ. Despre rugăciune. Despre viețuirea după Dumnezeu.
Editura Institutului Biblic și de misiune al BOR

2005


Fragment din omilia împotriva celor care n-au venit la biserică
(La începutul Faptelor Apostolilor

Vreţi să vedeţi ce valoare, ce tărie are un titlu, o inscripţie? Vreţi să vedeţi ce comoară se găseşte în titlul Scripturilor? Ascultaţi, ca să nu mai dispreţuiţi titlurile dumnezeieştilor cărţi! Odinioară a intrat Pavel în Atena. În cartea noastră e scrisă această istorie. În oraş a găsit nu o carte dumnezeiască, ci un altar idolesc; pe el a găsit o inscripţie cu aceste cuvinte: necunoscutului Dumnezeu . N-a trecut cu nepăsare pe lângă inscripţie, ci cu inscripţia de pe altar a dărâmat altarul. Pavel cel sfânt, Pavel care avea harul Duhului, n-a trecut cu nepăsare pe lângă inscripţia de pe un idolesc altar, şi tu treci cu nepăsare pe lângă inscripţia de pe Scripturi, pe lângă titlul lor? Acela n-a nesocotit cele ce au scris atenienii, închinători la idoli, şi tu nu crezi celor scrise de Duhul Cel Sfânt? Ce iertare poţi să mai ai? Dar să vedem cât e de mare câştigul ce-l scoatem dintr-un titlu. Când vei vedea că o inscripţie săpată pe un altar dă atâta putere, atunci vei cunoaşte că titlurile puse pe dumnezeieştile Scripturi vor putea face asta şi mai mult. A intrat Pavel în oraş şi a găsit un altar pe care era scris: necunoscutului Dumnezeu. Ce trebuia să facă? Toţi din oraş erau elini, toţi necredincioşi. Ce trebuia să facă? Să le vorbească din Evanghelii? Ar fi râs de el! Să le vorbească din prooroci, din scrierile legii? Nu l-ar fi crezut!
– Atunci ce a făcut?
– A alergat la altarul idolesc şi cu armele duşmanilor supus-a pe duşmani. Acest înţeles îl are cuvântul ce-l spusese: M-am făcut tuturor toate : iudeilor ca un iudeu , celor ce n-au Legea ca unul fără lege . A văzut altarul, a văzut inscripţia, a fost ridicat de Duhul. Aşa e harul Duhului! Totdeauna îi face să câştige pe cei ce Îl primesc. Aşa sunt armele noastre cele duhovniceşti! Robesc tot gândul spre ascultarea lui Hristos . A văzut altarul, şi nu s-a speriat! Ci, dimpotrivă, a atras de partea lui altarul. Dar, mai bine spus, a lăsat cuvintele precum erau, dar a schimbat înţelesul lor. Pavel a făcut întocmai ca un general care în vreme de război vede în tabăra duşmană un ostaş viteaz; pe acesta îl apucă de chică, îl trage în tabăra sa şi-l face să lupte pentru el. Aşa şi Pavel. A găsit, ca într-o tabără duşmană, inscripţia aceea scrisă pe altar; a adus-o în tabăra lui, ca să lupte împotriva atenienilor alături de Pavel, nu ca să doboare ea pe Pavel stând cu atenienii. Sabie era în mâna atenienilor inscripţia aceea; în mâna duşmanilor era cuţit. Dar sabia aceea a tăiat capul vrăjmaşilor. N-ar fi fost un lucru de mirare dacă Pavel ar fi biruit cu propriile lui arme. Asta ar fi fost firesc să se întâmple. Dar lucru nou şi nemaiîntâlnit este când armele duşmanilor sunt folosite ca arme împotriva lor, când cu sabia ce-o poartă împotriva noastră îi rănim de moarte.
Aşa este puterea Duhului. Aşa a făcut altădată şi David. A ieşit la luptă fără de arme, ca să se arate numai harul lui Dumnezeu. “Când Dumnezeu luptă pentru noi, spune David, să nu mai fie nimic omenesc!” A ieşit dar la luptă fără arme şi a doborât turnul acela. Dar pentru că nu avea arme, a alergat şi a smuls sabia lui Goliat, şi aşa a tăiat capul barbarului . La fel a făcut şi Pavel cu inscripţia aceasta. Şi ca să vă fie şi mai lămurit chipul biruinţei, vă voi vorbi despre puterea acestei inscripţii. A găsit dar Pavel în Atena un altar, pe care era scris: necunoscutului Dumnezeu. Cine era Dumnezeul Cel necunoscut, dacă nu Hristos? Ai văzut cum a robit inscripţia, nu spre răul celor care-au scris-o, ci spre binele şi mântuirea lor?
– Ce vrei să spui? Atenienii au scris-o pentru Hristos?
– Dacă atenienii ar fi scris-o pentru Hristos, poate n-ar fi de mirare într-atât! Dar aceasta este de mirare, că atenienii au scris ceva, iar Pavel a putut s-o schimbe în altceva.
Mai întâi trebuie neapărat să vă spun pentru ce atenienii au scris pe altar: necunoscutului Dumnezeu.
– Pentru ce au scris?
– Atenienii aveau mulţi duşmani, dar, mai bine spus, mulţi demoni. Că spune Scriptura: Toţi dumnezeii neamurilor sunt demoni . Aveau şi dumnezei băştinaşi, şi dumnezei străini. Vedeţi cât e de mare batjocura? Dacă e Dumnezeu, atunci nu-i străin, că Dumnezeu este Stăpânul întregului pământ. Pe unii dintre aceşti idoli atenienii i-au moştenit de la părinţi, iar pe alţii i-au luat de la neamurile vecine, de la sciţi, de la traci, de la egipteni. Dacă aţi fi cunoscători ai ştiinţei păgâne, v-aş vorbi despre toate aceste istorii. Aşadar atenienii n-au avut dintru început toţi idolii aceia, ci i-au introdus încetul cu încetul; unii pe vremea strămoşilor lor, iar alţii, în vremea lor. De aceea, strânşi la un loc, au vorbit între ei şi-au zis: “După cum pe aceşti dumnezei nu-i cunoşteam, dar mai pe urmă i-am primit şi i-am cunoscut, tot aşa se poate întâmpla să mai fie şi un alt dumnezeu, necunoscut, pe care nu-l cunoaştem şi, din pricina asta, fără să ne dăm seama, îl neglijăm şi nu-i slujim”.
– Şi atunci, ce-au făcut?
– Au ridicat un altar şi au scris pe el: Necunoscutului Dumnezeu. Prin scrisul lor, ei voiau să spună aşa: “Dacă este un alt dumnezeu pe care încă nu-l cunoaştem, să-i slujim şi lui!”. Iată cât de mare era temerea lor de zei! De aceea şi Pavel spune la începutul cuvântării sale: În toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi . Slujiţi nu numai zeilor pe care-i cunoaşteţi, ci şi celor pe care încă nu-i cunoaşteţi”. Scopul acesta l-au avut atenienii când au scris pe altar: necunoscutului Dumnezeu; Pavel însă le-a arătat cine-i Acest Dumnezeu necunoscut. Atenienii vorbeau de alt dumnezeu, dar Pavel L-a identificat cu Hristos, robindu-le gândul  şi  punându-i să lupte  în  tabăra  lui,   pentru  El, spunând: Pe Acela pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acela vi-L vestesc!  Că Dumnezeul necunoscut nu-i altul decât Hristos. Uită-te la priceperea lui duhovnicească! Atenienii aveau să-l învinuiască mai pe urmă spunându-i: “Aduci la urechile noastre învăţături străine, vii cu noutăţi, aduci un Dumnezeu de Care nu ştim!” Pavel deci, voind să scape de bănuiala că vine cu noutăţi, voind să le arate că nu predică Dumnezeu străin, ci pe Acela pe Care ei de mult Îl cinsteau cu slujbe, a adăugat şi a spus: Pe Acela pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acela vi-L vestesc! “Mi-aţi luat-o înainte voi, le spune el. Cultul pe care-l daţi acestui Dumnezeu necunoscut a luat-o înaintea predicii mele. Nu mă învinuiţi dar că aduc Dumnezeu străin; vestesc doar pe Acela Căruia, chiar necunoscându-L, voi Îi slujiţi. Nu-I slujiţi după cum merită, totuşi Îi slujiţi. Lui Hristos nu trebuie să I se înalțe astfel de altare, ci altar însufleţit şi duhovnicesc. Dar pot să vă urc de la acest altar al vostru la acela. Tot aşa şi iudeii slujeau altarului celui vechi; dar au părăsit slujirea cea trupească, şi toţi cei ce au crezut au venit la slujirea cea duhovnicească”. Ai văzut înţelepciunea lui Pavel? Ai văzut priceperea lui? Ai văzut cum i-a supus pe atenieni, nu cu Evanghelia, nu cu proorocii, ci cu inscripţia de pe altar?

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*