Mărturisirea de credință a lui Ion și a Mariei din Buzău: Ne lepădăm în scris de toată înșelarea și erezia visarionismului

 

MĂRTURISIM

Înaintea Preasfintei Treimi, a Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu că ne lepădăm în scris de toată înșelarea și erezia visarionismului pe care în fapt și verbal am părăsit-o de acum 30 de ani și deasemeni ne lepădăm de toate înșelările contemporane dar și de comuniunea liturgică cu cei care ar urma acestor înșelări și erezii. Menționăm că materialele aparținând acestor înșelări noi le-am predat personal Mănăstirii Sihăstria Neamț.

Mărturisim și în scris că ne lepădăm de erezia ecumenismului și a sinodului eretic din Creta de care în fapt ne-am îngrădit în 2016, dar și de comuniunea liturgică cu toți cei care le acceptă.

Credem într-una sfântă sobornicească și apostolească Biserică a lui Hristos.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

Vedeți documentul pdf mai jos:

Mărturisirea de credință a lui Ion și a Mariei din Buzău: Ne lepădăm în scris de toată înșelarea și erezia visarionismului

 

2 Comments

  1. Să stăm cu frică, să luăm aminte când facem astfel de mărturisiri!
    Ce facem dacă, la moartea mamei, aflăm că a mai călcat și strâmb? Ne lepădăm de tot ce ne-a învățat? Nu o mai pomenim? Ne rușinăm de amintirea ei? Sfântul Fanurie ne dă un exemplu despre modul în care trebuie procedat.
    În fiecare clipă dăm cu toții examene la smerenie și la dragoste, după cum ne lasă să înțelegem Sfântul Paisie Aghioritul. Dacă un pic ne părăsește Duhul Sfânt, cădem în mândrie și nu mai spunem lucruri după voia lui Dumnezeu, ci după mintea noastră care în momentul respectiv poate fi atacată de patimi sufletești. În acel moment apare înșelarea. Cu toții avem momente de înșelare, dacă vrem să fim sinceri. În trecut, părinții erau mai selectivi și nu dădeau publicității tot ce scriau. Revizuiau de multe ori un text pentru ca nu cumva să se strecoare vreo astfel de înșelare. În zilele noastre, fiecare cuvânt spus este înregistrat și publicat cu prea multă grabă. Ispititorul nu șomează, ci ispitește pe toată lumea în diverse moduri. Și pe noi, și pe alții!
    Părintele Visarion a scris și a vorbit mult. A vorbit cu dragoste de Hristos, cu dorința de a zidi sufletește. Și a reușit să zidească multe suflete. Fiii lui duhovnicești au acum un rugător pentru ei în Cer, de asta sunt sigură, deoarece a dat mărturie pentru el un părinte văzător cu duhul. Așadar propun ca eventualele înșelări ale părintelui să fie discutate fără intenția de a demola lucrarea lui în totalitate. Nu trebuie să facem un idol din nimeni, dar nici nu trebuie să-l demolăm cu totul sau să ne dezicem de el. Părintele a trăit într-o vreme în care credința ne era pusă la încercare. Cei mai buni preoți erau în închisori. Un demers critic în care să se evidențieze aspectele pozitive și negative fără fără patimă ar fi de preferat. Negarea visarionismului în câteva fraze nu convinge pe nimeni și aduce prejudicii duhovnicești în primul rând celor care fac acest lucru. Cunosc un caz clar de demonizare a unui călugăr care a început să-l hulească pe un alt părinte iubit de enoriași.Acesta s-a demonizat și nu s-a izbăvit până când nu s-a dus la mormântul părintelui să-i ceară iertare. Nu e de glumit!
    Putem spune, dacă vedem greșeli, după cuvântul unui sfânt: ,,Aici, aici și aici a greșit binecuvântatul!” Iertați!

    • Sfinții Părinți spun foarte clar că dacă cineva încălcă dreapta credință doar in ceva mic, trebuie socotit lup in piele de oaie care lucrează moartea oilor.
      Trebuie să avem mai multă durere unii pentru alții, chiar și pentru părintele Visarion Iugulescu, dar adevărul despre ereziile pe care le-a susținut trebuie spus. Ne va fi mai ușor dacă o von face cu lacrimi și durere, suferind pentru o rudă de-a noastră care a căzut în erezie.

      Nu toate alternativele la comunism sunt bune. Unii acceptă yoga în Biserică, ca părintele Ghelasie de la Frăsinei, dar acest lucru nu înseamnă că lucrarea părintelui Ghelasie e bună. Otrava reminiscențelor păgâne și erezia ne duc la întunecare. Părintele Ghelasie nu a întrerupt nici comuniunea cu ecumeniștii, dar am vrut să dau un exemplu care să arate că aprecierea peste măsură a unui duhovnic ne poate duce fără să ne dăm seama în vrăjmășie cu Dumnezeu.


      Sf. Maxim Mărturisitorul zice că dragostea fără adevăr este mizantropie, ură față de oameni. Așadar mizantropii sunt ”iubiriștii ecumeniști căci împotrivindu-se Părinților, au rămas cu spurcăciunea sufletului necurățată.

      Iar virtuțile, ostenelile lor, de vreme ce nu se nasc din Dreapta Credință, chiar dacă înaintea oamenilor se arată a fi plăcute, zice Sf. Maxim, totuși nu vor fi răsplătite de Dumnezeu întru Împărăția Sa ci doar în această viață, acestea devenind pricină de veșnică pierzare pentru toți cei care urmează astfel de pseudo-păstori, lupi în piei de oaie.

      Cele două aliniate de mai sus sunt dintr-o scrisoare a părintelui Alipie din Sfântul Munte, care a avut un duhovnic vrednic de ponenire, Starețul Sava Capsaliotul, ce a întrerupt comuniunea cu ecumeniștii înțelegând până la capăt chemarea lui Hristos pentru a mărturisi întreg Adevărul, chiar dacă a trăit într-o vreme în care marea majoritate persistau în comuniune cu ierarhii ecumeniști care erau pe față în comuniune de rugăciune cu ereticii papi, vrăjmășii și hulitorii Maicii Domnului și ai lui Dumnezeu.

      Ne apropiem de sfârșitul veacurilor, să ieșim din erezie cu totul și să urmăm doar Sfinților Părinți.

      Părintele Visarion Iugulescu a fost avertizat că greșește și de părinţii cu experiență duhovnicească și cu ani grei de temniță ca părintele Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgețeanu.

      Dacă citim scrisoare lui Gheron Sava despre înșelările și ereziile părintelui Visarion înțelegem că sunt lucruri grave, pe care le-a făcut, crezut și pictat. A încălcat învățătura Bisericii în aspecte foarte grave, nu mai există aici loc de scuza neștiinței.

      Dumnezeu să vă ajute și să vă călăuzească pașii în căutarea Adevărului iar nouă tuturor să ne încălzească inimile cu dragoste jertfelnică, lacrimi și durerea inimii pentru aproapele nostru și pocăinţă nefățarnică pentru păcatele cele multe ca nisipul mării!

      Iertați-mă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*