Mărturisim ortodoxia spre Slava lui Hristos-Dumnezeu. Nimeni să nu se laude cu oameni…

Aceasta este Mărturisirea de credință ortodoxă scrisă de părintele Sava Lavriotul și semnată la data de 21 martie 2021, în prima Duminică din Postul Sfintelor Paști, Duminica Ortodoxiei. Traducerea din limba greacă a făcut-o părintele Ciprian Staicu:

Mărturisire de credință athonită și sobornicească la Duminica Ortodoxiei 2021

Deoarece în rândul celor îngrădiți de ecumenism s-a iscat tulburare din pricina ereziei visarioniste, părintele Sava Lavriotul a scris această scrisoare pentru a ne ajuta să fim uniți în adevăr, în pace unii cu alții. Este folositor să o semnăm și noi, cine dorește. Părintele Sava a găsit această soluție fiindcă era nevoie de un reper, ca toată tulburarea să înceteze. Suntem responsabili cu toții mai mult sau mai puțin pentru sminteala creată, s-au făcut multe greșeli. Mărturisirea de credință ortodoxă și lepădarea publică de erezie nu smintesc, însă fanatismul smintește. Mulți dintre noi ne-am îndreptățit, crezând că avem un scop bun, de mărturisire a adevărului de credință și de apărare a bunului renume al părinților care s-au îngrădit de ecumenism, dar nefiind oameni duhovnicești, nici faptele noastre nu au fost duhovnicești.

Părinții athoniți care s-au îngrădit de ecumenism, însă, s-au purtat întotdeauna față de oricare dintre noi cu respect și bună-cuviință, fie clerici, fie mireni. De fiecare dată când aveam nelămuriri ne-au venit în ajutor cu texte prețioase din operele Sfinților Părinți și din învățătura Sfintelor Sinoade Ecumenice. Nu este vina părinților athoniți dacă noi avem un comportament răzbunător și răutăcios. Trebuie să ne asumăm fiecare conduita pe care o avem și să ne recunoaștem greșelile, fără a atribui responsabilitatea actelor noastre lui Gheron Sava sau celorlalți părinți athoniți îngrădiți de ecumenism. La fiecare conferință și sinaxă ortodoxă, părinții athoniți ne-au încurajat să mărturisim adevărul și s-au străduit pe cât au putut să ne ajute să fim uniți în mărturisirea dreptei-credințe.

Părinții athoniți care mărturisesc dreapta credință nu formează tabere, nu se asociază în mod părtinitor cu unul sau cu altul, urmând cuvintele Sfintei Scripturi: “Nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre: Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.” (din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3, versetele 21-23).

Să dăm deci dovadă cu toții că suntem ai lui Hristos, nu ai oamenilor. Să ne păzim de dezbinare, de dezicerea fără motiv a unora de alțiii… Hristos ne spune: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei dacă veți avea iubire unii față de alții” (Ioan 13, 35). Dacă lovim într-un părinte îngrădit de erezie care se străduiește cu sinceritate să își facă misiunea, lovim de fapt în noi înșine, pentru că până acum am fost în comuniune unii cu alții asumându-ne această unitate a nostră de mărturisire la sfintele slujbe și în cadrul sinaxelor ortodoxe.

Să reflectăm puțin la felul în care îngrădirea de ecumenism ne-a schimbat existența, fiind chemați de Hristos să venim din moarte la viață… Cu toții ne dorim să mărturisim ortodoxia, cu toții ne dorim mântuirea. Odată ce ne-am îngrădit de ecumenism, vrem să mărturisim până la sfârșit adevărul de netăgăduit al ortodoxiei.

Marea majoritate dintre noi am luat decizia de a ne îngrădi de erezia ecumenistă după o lungă perioadă în care, din neștiință sau nepăsare, nu am luat niciun fel de atitudine văzându-i pe episcopii ecumeniști rugându-se împreună cu papistașii, protestanții, păgânii și cu alți vrăjmași de moarte ai lui Hristos și astfel am fost și noi co-părtași la avansarea acestui cancer al ereziei ecumenismului.

Au trecut doar câțiva ani de la momentul în care unii dintre noi ne-am îngrădit de ecumenism, realizând că erezia este moarte sufletească și respingând blasfemiile semnate la sinodul tâlhăresc din Creta, 2016.

Scopul nostru este să mărturisim adevărul și să ne mântuim. Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, El a spus că bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește. Dumnezeu ne cheamă să ne veselim de El participând împreună la Dumnezeiasca Liturghie, uniți în mărturisirea Adevărului, fiind mădulare ale Bisericii, al cărei Cap este Hristos.

Este mare sărbătoare în cer și pe pământ pentru fiecare suflet care mărturisește adevărul. Să-i așteptăm deci cu nerăbdare pe cei care încă nu s-au îngrădit de ecumenism să o facă și să fim exemple vii pentru ei, împlinind Evanghelia lui Hristos și încurajându-i astfel să vină și ei la cunoștința adevărului.

Pentru mărturisirea adevărului de credință nu trebuie să ne îngrădm doar de ecumenism, ci și de orice altă erezie care strică învățătura primită prin Duhul Sfânt de la Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, cei care au lăsat totul și I-au urmat lui Hristos.

Când vedem că există anumite greșeli de credință, erezii și înșelări în sânul Bisericii – cum ar fi erezia visarionistă – greșeli de care nu am fost conștienți până în momentul în care S-a milostivit de noi Hristos și ne-a luminat – cum trebuie deci să ne purtăm pentru a-i chema la mărturisire și pe frații noștri care nu au înțeles încă gravitatea acestor abateri de la adevărul de credință? Sfântul Isaac Sirul ne arată că grăirea frumoasă față de toți îi va ajuta mult pe cei cărora le vorbim: “Acesta să-ți fie pururea chipul purtării: grăirea frumoasă și cinstitoare către toți. Să nu mânii pe cineva, să nu cerți, nici pentru credință nici pentru faptele sale rele.” (din Filocalia 10capitolul intitulat “Cuvinte despre nevoințe, Despre depărtarea de lume și toate cele ce tulbură mintea”)

Tot astfel ne învață și Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni: “Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 6, 1-2)

Înțelegem de aici că omul înțelept, duhovnicesc, îl îndreaptă pe cel căzut cu duhul blândeții, cu frică de Dumnezeu, cu smerenie și cu cutremur, temându-se să nu cadă el însuși în vreo ispită.

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne arată că nu ne putem mântui dacă nu avem dragoste duhovnicească, dragoste de Dumnezeu și de semeni:

“Nu te sili să strici legătura iubirii duhovniceşti, pentru că nu a rămas altă cale de mântuire pentru oameni” (din cele 400 „Capete despre iubire,” ale Sfântului Maxim Mărturisitorul)

Dacă vrem să fim ortodocși, ne mărturisim credința noastră prin cuvânt și prin faptă, neprimind nicio erezie și avem datoria să împlinim toate poruncile evanghelice, iertându-ne unii pe alții și punând început bun pocăinţei noastre prin smerenie, după cum arată cuvintele de încheiere ale rugăciunii Sfântului Efrem Sirul:

”Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. ” Amin.

 

Semnez și eu mai jos cu toată convingerea mărturisirea de credință ortodoxă alcătuită de părintele Sava Lavriotul,

 

Astăzi 28 martie 2021
Duminica a doua din Postul Sfintelor Paști, a Sfântului Grigorie Palama

 

Sora Ioana Bărboi

redactor al portalului ortodoxlogos.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*