Cel ce nu vrea să-şi împlinească decât voia sa, năzuind să iasă biruitor din orice înfruntare, este om trupesc şi trăieşte după trup. Râvniţi însă cele duhovniceşti…

“Prin urmare, fraţilor, dacă un singur om ar putea să dobândească lumea întreagă, aceasta nu i-ar fi de nici un folos, dacă ar fi lipsit de sufletul său. Cu cât mai cumplit este când cineva, putând să dobândească din lumea aceasta o parte cât de mică, ajunge să-şi piardă sufletul prin patima şi aplecarea către ea, în loc să aleagă el a se umple de chipul şi de înţelesul Crucii, urmându-L pe Cel ce este dătător de viaţă. Căci Crucea este chipul ce se cade cinstit, şi înţelesul [cuvântul] acestui chip.

V-am înfăţişat în cele de mai dinainte înţelesul şi taina acestui chip, desluşit tâlcuindu-le evlaviei voastre. Dar mai degrabă Pavel le-a tâlcuit pe toate acestea pentru noi. Căci Pavel socotea, întru lauda Crucii, că el nimic nu ştia decât pe Iisus Hristos, şi încă pe Iisus cel răstignit. Ce spune deci Pavel? Crucea înseamnă răstignirea trupului, cu patimile şi cu poftele sale. Credeţi oare că el spune aceasta numai cu privire la viaţa cea după simţuri şi la patimile cele de sub pântece? Cum de scrie el atunci Corinteni-lor: „Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi’ dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?” [I Corinteni3:3]. Astfel încât cel ce îndrăgeşte slava sau banii, sau cel ce nu vrea sa-şi împlinească decât voia sa, năzuind să iasă biruitor din orice înfruntare, este om trupesc şi trăieşte după trup. Din care pricină se ivesc şi gâlcevile, precum spune şi Iacov, fratele Domnului: „De unde vin războaiele şi certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre ce se luptă în mădularele voastre?” [Iacov 4:1]. Astfel, a-ţi răstigni trupul, cu patimile şi poftele sale, aceasta înseamnă şi ca omul să nu săvârşească nimic din ceea ce este neplăcut lui Dumnezeu. Şi chiar dacă trupul ne trage în jos şi ne siluieşte, cuvine-se ca fiecare dintre noi să se străduiască să-l ridice la înălţimea Crucii. Ce vreau eu să spun? Venind pe pământ, Domnul Şi-a petrecut viaţa în sărăcie; şi nu numai că Şi-a dus viaţa astfel, ci a şi propovăduit, spunând: „Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu” [Luca 14, 33].

Dar rogu-vă, fraţilor, ca nimeni să nu se tulbure auzindu-mă propovăduind cu tărie voinţa cea bună şi bineplăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu, nici nimeni să nu se mâhnească socotind că poruncile Sale sunt anevoie de împlinit, ci mai întâi să cugete la aceea că împărăţia cerurilor se ia cu silinţă şi că numai cei silnici se învrednicesc de ea, şi să dea ascultare lui Petru, fruntaşul apostolilor lui Hristos, când zice: „Că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui „ [I Petru 2:21]. Apoi să se cugete şi la faptul acesta, că aflând fiecare, cu adevărat, cât datorează Lui Dumnezeu, şi neputând să-I întoarcă totul, se cade să-I aducă Lui, cu smerenie, măcar atât cât poate şi socoteşte a fi bun de adus. Iar pentru restul, care îi lipseşte, să se smerească iarăşi înaintea Sa, ca prin această smerire să dobândească milostivirea şi să acopere lipsa lui. Prin urmare, dacă cineva vede că mintea şi cugetul său se apleacă spre bogăţie şi îmbuibare, să cunoască el că o astfel de judecată este trupească şi înrobită celor josnice, căci oricine a fost pironit pe cruce nu poate să se îndrepte spre astfel de ţeluri. Drept care unul ca acela trebuie să-şi suie pe cruce gândul său, pentru ca, nemaicăzând de acolo, să nu se mai despartă de Hristos cel răstignit pentru el.

[…]

Te tulbură iarăşi cugetarea slavei deşarte? Tu să-ţi aminteşti sfatul Domnului din Evanghelii cu privire la aceasta: în discuţii să nu cauţi să pari mai presus de ceilalţi, ci foloseşte-ţi virtuţile, în măsura în care le ai, într-ascuns, privind doar spre Dumnezeu şi fiind văzut doar de către El, iar Tatăl tău, Cel ce vede într-ascuns, îţi va răsplăti ţie pe faţă. Iar dacă, chiar şi după ce ai tăiat tu împunsătura vreunei patimi, te tulbură iarăşi înlăuntrul tău gândul la ea, nu te înfricoşa. Aceasta îţi va mijloci ţie primirea cunu­nii, căci tulburându-te, ea nu te convinge, nici nu-şi face lucrarea sa, ci este doar o mişcare amorţită, în-frântă de lupta ta cea după Dumnezeu.”

(Sursa: Sfântul Grigorie Palama, Omilii, volumul I, traducere din limba greacă de Dr. Constantin Daniel, revăzută de Laura Pătraşcu şi stilizată de Răzvan Condrescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, pp. 143-166 via: https://www.pemptousia.ro/2012/09/omilie-la-cinstita-si-de-viata-facatoare-cruce/)

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*