Canonul 15 I-II Constantinopol arată că trebuie să întrerupem comuniunea cu episcopii care propovăduiesc erezia cu capul descoperit. Cei hirotoniți de astfel de episcopi sunt primiți când se pocăiesc și se îngrădesc de erezie și le este primită și preoția

Textul Canonului 15, I-II Constantinopol al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.), stabilește cu exactitate că: 

”Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Citiți și :

Întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști la Sfintele Slujbe. De când e ecumenismul propovăduit cu capul desoperit în Biserică?

Actele Sfintelor Sinoade Ecumenice stabilesc să fie primiți cei hirotoniți de eretici dacă se pocăiesc. 

“Preafericitul patriarh Tarasie a zis: ce spuneți despre Anatolie? Nu a fost el oare președinte al Sfântului Sinod al IV-lea Ecumenic? Și iată, el a fost hirotonit de hulitorul Dioscor, prezent fiind la hirotonie și Eutihie. Și noi se cuvine să îi primim pe cei hirotoniți de eretici, așa cum Anatolie a fost primit. Și aceasta, o spun iarăși, este vocea lui Dumnezeu, că nu mor copiii pentru părinți, ci fiecare moare pentru păcatele proprii și că de la Dumnezeu a fost hirotonia acestuia.”

(Spiridon Millas, Actele complete ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, Editura Chiliei Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Schit al Sfintei Ana, Sfântul Munte Athos, volumul al III-lea, p. 739, Mansi XII, p. 1042 text preluat din cartea Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validatea Sfintelor Taine de Ieromonahul Evghenie, traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian Staicu, Sf. Gheorghe 2020, pp. 96-97)

“Așa cum Sinodul al IV-lea Ecumenic pe cel hirotonit de Dioscor l-a considerat ca având preoție, la fel și Sinodul al VII-lea Ecumenic pe cei 11 episcopi hirotoniți de iconomahi și care s-au pocăit de erezia iconomahă, i-a considerat ca având preoție (…)

(…) așa cum Sinodul al IV-lea Ecumenic l-a lipsit de preoție pe Dioscor prin caterisire, pentru că a rămas nepocăit, în erezia lui, tot așa Sinodul al VII-lea Ecumenic i-ar fi lipsit de preoție (arhierie) pe cei 12, dacă existau motive canonice spre a face aceasta sau dacă aceștia rămâneau nepocăiți.” (Ieromonahul Evghenie, Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validatea Sfintelor Taine, traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian Staicu, Sf. Gheorghe 2020, pp. 97-98)