Scrisoare deschisă către Înaltpreasfințitul Irineu Pop, Arhiepiscop al Alba Iuliei, eretic ecumenist și semnatar al pseudo-Sinodului din Creta, privind îngrădirea de erezie și respectarea Sfintelor Canoane

Ceremonia de înscăunare a noului arhiepiscop papistaș de Alba Iulia, Gergely Kovacs. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Irineu Pop al Alba Iuliei a trimis un mesaj de felicitare. Sursa: https://hatarok-nelkul.com/ro/?p=4648

București 13.06.2021

Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic

 

Scrisoare deschisă

Către Înaltpreasfințitul Irineu Pop, Arhiepiscop al Alba Iuliei și spre informarea poporului ortodox

 

„Propovăduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor, O SINGURĂ CREDINȚĂ au întărit Bisericii, care şi haina Adevărului purtând, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept îndreptează şi măreşte taina cea mare a bunei credinţe.” (Condac la Duminica a 7-a după Sfintele Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic)

 

 

Înaltpreasfinția voastră,

 

Numele meu este Ioana Bărboi, sunt o fostă viețuitoare din obștea mănăstirii cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei”, comuna Ponor, județul Alba, care este sub jurisdicția Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, al cărei întâistătător sunteți. Am fost soră începătoare în această mănăstire începând cu data de 16 aprilie 2016 și vă aduc la cunoștință că în data de 25 august 2016 am întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, nemaiparticipând la slujbele unde este pomenit numele ierarhului care propovăduiește panerezia ecumenismului cu capul descoperit în Biserică, îngrădindu-mă astfel de această erezie cumplită care duce la moartea sufletului și aplicând Canonul 15, I-II Constantinopol.

Erezia ecumenistă pe care Înaltpreasfinția Voastră o propovăduiți în cuvânt și în faptă alături de alți ierarhi trădători de Hristos, sfâșie poporul ortodox și îl predă în ghearele tatălui minciunii, diavolul.

Mai mult decât atât, Înaltpreasfinția voastră ați făcut înțelegeri nelegiuite cu papistașii, care și-au însușit în mod impropriu denumirea de catolici, urzupând acest cuvânt care era folosit de Sfinții Părinți pentru a arăta că Biserica este Universală[1], mărturisind pretutindeni o singură Credință.

Cu ocazia înscăunării episcopului eretic-papistaș Kovács Gergely la data de 22 februarie 2020, ați declarat : „Suntem urmaşii aceleiaşi familii, suntem urmaşii lui Ádam şi Éva, şi, totodată, suntem urmaşii aceluiaşi Hristos. Iar Hristos vrea ca noi să-L urmăm şi să fim un tot întreg”. [2]

Înaltpreasfinția voastră, nu vă dați seama că prin ceea ce faceți propovăduiți minciuna, trădați Ortodoxia apărată cu prețul vieții de Sfinții Mărtursitori și Mucenici? Există o singură Credință de care ereticii papistași s-au rupt de foarte mult timp și au rămas nepocăiți. Pentru Înaltpreasfinția voastră viețile Sfinților nu înseamnă nimic? Ați putea îndrăzni să afirmați că toți acești Mari Sfinți s-au înșelat mărturisind Dreapta-Credință și punându-și viața pentru Ortodoxie? Numele lor sunt prezente pe vecie în Sinaxare. Iată doar câteva exemple:

  • În luna februarie, ziua a șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Fotie mărturisitorul, cel întocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului (secolul IX);
  • În luna septembrie, în ziua a douazeci și doua, pomenirea celor douazeci și șase Cuvioși Părinți Zografiți (de la Mănăstirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împăratul Mihail și pe patriarhul Ioan Veccos, latino-cugetătorii, deasupra Pirgului prin foc s-au săvârșit (secolul XIII);
  • În luna mai, ziua a treisprezecea, pomenirea Monahilor Cuvioşi Mucenici Iviriţi, care înfruntând pe împăratul Mihail și pe patriarhul Ioan Veccos, latino-cugetătorii, apărând dreapta credinţă, au fost aruncaţi în mare şi aşa s-au săvârşit (secolul XIII);
  • În luna noiembrie, ziua a paisprezecea, pomenirea celui dintre Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni, care a strălucit la anii 1340 (secolul XIV);
  • În luna ianuarie, ziua a nouăsprezecea, pomenirea celui între Sfinţi Părintelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul luptător, apărător şi păzitor al Ortodoxiei care a respins Sinodul eretic de la Ferrara Florența (secolul XV);
  • În luna ianuarie, ziua a opta, pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Isidor şi a celor şaptezeci şi doi de împreună-nevoitori, martirizaţi alături de el în Tartu de către romano-catolici în anul 1472 (secolul XV);
  • În luna octombrie, ziua a douăzeci și una, pomenirea Cuvioșilor Mărturisitori Visarion și Sofronie, a Sfântului Mucenic Oprea și a Sfinților preoți Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, care au pătimit pentru Credința Ortodoxă (secolul XVIII);
  • În luna noiembrie, ziua a cincisprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Paisie de la Mănăstirea Neamţ, care au avut o influenţă deosebită atât asupra monahismului românesc, cât şi asupra celui slav[3] și care a mărturisit că latinii sunt eretici (secolul XVIII).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ereticii n-aveau cu ei pe Hristos, „pe Hristos, Care să vorbească în ei, pe Hristos, Care-Şi cruţă oile Sale şi-Şi pune sufletul Lui pentru oi, aveau în ei pe tatăl minciunii, pe ucigaşul de oameni. Din această pricină au şi dus la pierzare pe toţi cei care au dat ascultare cuvintelor lor, punându-le, aici, pe pământ, în spinare munci nefolositoare şi greu de îndeplinit, iar dincolo, pe lumea cealaltă, târându-i împreună cu ei în focul pregătit lor.[4].

Cum să fim urmașii aceluiași Hristos împreună cu papistașii, așa cum Înaltpreasfinția voastră afirmați, din moment ce la Sinodul al VIII-lea Ecumenic (879-880) în timpul Sfântului Patriarh Fotie cel Mare s-a stabilit că trebuie sub orice chip  împiedicată alterarea, de orice fel, a Simbolului ecumenic de Credinţă[5], condamnându-se astfel și erezia Filioque? Mai mult decât atât, la Sinoadele locale convocate de Patriarhul Grigorie al II-lea al Constantinopolului (1283-1289) papistașii au fost tăiați de la trupul Bisericii, a fost condamnată uniația de la Lyon (1274) și a fost condamnat Patriarhul filo-unionist Ioan al XI-lea Vekkos, dimpreună cu Episcopii și preoții filo-unioniști[6], ce au fost pedepsiți cu caterisirea.

Pe lângă faptul că în data de 26.06.2016 ați semnat documentele eretice ale pseudo-Sinodului din Creta, de-a lungul activității clericale pe care Înaltpreasfinția voastră ați întreprins-o, nu ați luat niciodată niciun fel de atitudine publică împotriva cancerului ereziei ecumeniste care a cuprins Biserica, ci dimpotrivă, ați propovăduit această erezie fără rușine, ba ați recurs chiar la prigonirea preoților și mirenilor care au întrerupt pomenirea numelui Înaltpreasfinției voastre la Sfintele slujbe, respectiv participarea la slujbele unde era pomenit numele Înaltpreasfinției voastre sau al oricărui alt ierarh ecumenist.

Acum am să vă relatez cum am ajuns și eu, nevrednica, să înțeleg prin mila lui Dumnezeu pericolul în care mă aflam din cauza întinării prin erezie și voi arăta cum m-am hotărât să întrerup orice comuniune bisericească cu ereticii ecumeniști care luptă Biserica noastră astăzi. Am intrat în obștea mănăstirii cu hramul „Sfântul Spiridon” ca soră începătoare în data de 16 aprilie 2016 după ce în luna martie a aceluiași an am cerut sfatul Părintelui Antim Gâdioi de la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț. Îmi doream foarte mult să intru în viața monahală și începeam în același timp să conștientizez că ecumenismul este erezie, în contextul în care poporul ortodox se străduia să ia atitudine împotriva acestei erezii care este propovăduită cu capul descoperit în Biserică de mai bine de un secol. Urma să aibă loc Sinodul eretic și tâlhăresc din Kolimbari, Insula Creta și tocmai fuseseră publicate textele pre-sinodale. Părintele Antim Gâdioi ținea legătura cu alți Părinți anti-ecumeniști din Sfântul Munte Athos, sfătuindu-se adesea cu Gheron Hariton Karyotul, care l-a avut duhovnic pe Părintele Dionisie Ignat de la Colciu. Părintele Dionisie a trecut la cele veșnice în anul 2004 și nu era în comuniune cu ierarhii ecumeniști.

Printre motivele pentru care am ales să vin în obștea mănăstirii cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei”, comuna Ponor, era faptul că îl cunoșteam pe duhovnicul mănăstirii, Părintele Irineu Curtescu, care a semnat textul unei Mărturisiri de credință împotriva ereziei adoptată de Sinaxa clericilor și monahilor din Grecia și mă așteptam ca Părintele Irineu să se îngrădească de erezia ecumenistă împreună cu toată obștea, adică să întrerupă comuniunea cu toți adepții acestei erezii după ce va avea loc Sindoul eretic și tâlhăresc din Creta. După o perioadă de două luni de așteptare de la întrunirea Pseudo-Sinodului din Creta, luând la cunoștință că între timp Părintele Antim Gâdioi s-a îngrădit de ecumenism, și văzând în același timp că Părintele duhovnic, Părintele slujitor și Maica Stareță nu întrerup comuniunea cu ecumeniștii, pomenindu-se în continuare numele Înaltpreasfinției voastre la slujbele bisericești, am hotărât să mă îngrădesc și eu de panerezia ecumenistă.

Deoarece nu am participat la slujba din seara zilei de 25 august 2016, Maica Stareță (Monahia Teofana Palici) m-a întrebat care este motivul și i-am mărturisit că nu mai pot accepta să fiu în erezie prin participarea la slujbele unde este pomenit numele unui ierarh care propovăduiește erezia ecumenistă cu capul descoperit în Biserică, respectiv numele Înaltpreasfinției voastre, care ați pecetluit încă o dată aderarea la ecumenism, odată ce ați semnat documentele eretice din Creta. I-am spus Maicii Starețe că ar trebui ca Sfinția sa să ia decizia cea bună de apărare a Dreptei-Credințe prin mărturisire și îngrădire de ecumenism, vorbindu-i despre lupta pe care au dus-o Sfinții Părinți cu ereticii. I-am vorbit despre întreruperea comuniunii cu ereticii monoteliți de către Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah. Tot ceea ce am încercat să îi spun despre dragostea pe care trebuie să o avem pentru Credința noastră, pe care trebuie să o mărturisim și să o apărăm, urmând Sfinților Părinți, nu a avut niciun rezultat. Maica Stareță mi-a adus la cunoștință că nu mai pot rămâne în mănăstire dacă nu particip la slujbe, subliniind că participarea zilnică la slujbele mănăstirii este obligatorie pentru a rămâne în obște și că va trebui să plec din mănăstire cu prima ocazie, adică cu primul autoturism care făcea ruta înapoi de la mănăstire spre alte localități, lucru care s-a întâmplat în aceeași seară, având la dispoziție trei ore pentru a returna hainele pe care le-am primit din partea mănăstirii și pentru a-mi face bagajele, timp în care am vorbit despre necesitatea îngrădirii de erezie cu alte viețuitoare, Maici și surori, care au spus că preferă să facă ascultare de Părintele duhovnic. Nu au înțeles, din păcate, că ascultare trebuie să facem în primul rând de Dumnezeu și nu au reușit să înțeleagă că ne îmbolnăvim în credință atunci când ne aflăm în comuniune cu ereticii.

Făgăduința de a intra în monahism vreau să o respect în continuare, deoarece am făcut această făgăduință în fața lui Dumnezeu. Sunt conștientă de ceea ce s-a statornicit de Sfinții Părinți prin Canonul 19 de la Sinodul local din Ancira, în tâlcuirea acestuia menționându-se că: „făgăduinţa nu stă numai în averi, ci şi în cuvinte, şi în proalegere (proerisis sau buna voinţă). Aşa şi monahiceasca petrecere, nu stă în tundere şi în haine, ci şi în cuvinte, şi în făgăduinţa cea către Dumnezeu. Deci câţi făgăduiesc ceva bun lui Dumnezeu, sunt datori a-l împlini. Precum am zice, feciorelnicul pe fecioria, înfrânatul pe înfrânare, şi cel prin nuntă însoţit pe întreaga înţelepciune, ca să nu se pedepsească ca Anania şi ca Safira. Şi nu numai pe ceea ce o au făcut înaintea oamenilor, ci şi pe ceea ce o au făcut şi însuşi ei în singurătate”.

Cu durere, trebuie să mai spun că încălcarea în mănăstire a Canonului 22 al Sfântului Nikifor care rânduiește următoarele: „Dacă un ieromonah tânăr ar sluji la călugăriţe, liturghisind şi împărtăşindu-le pe ele, nu se cuvine a ne împărtăşi de la el cu dumnezeieştile Taine”- era o problemă care îmi neliniștea extrem de mult conștiința.

Sfintele Canoane precizează că există câteva motive pentru care se poate pleca din mănăstire. În notele Pidalionului Sfântul Nicodim Aghioritul face următoarea lămurire: „Noi după putinţă cercetând, am aflat acestea de aici înainte. 1. A se duce monahul din monastirea sa dacă egumenul este eretic, după canonul 17 al lui Nichifor. 2. De intră muieri în monastire, după acelaşi al lui Nichifor. 3. De vor fi copii mireni învăţând carte în monastire. Fiindcă prin acestea se prihăneşte monastirea, şi se pricinuieşte sminteală. Iar marele Vasilie pentru o singură pricină iartă a se duce cineva din monastirea sa. Adică, de i se pricinuieşte vătămarea de suflet. Care zice, că trebuie mai întâi a arăta celor ce au putere a o îndrepta. Şi de nu o vor îndrepta, atunci să se despartă de ei nu ca de nişte fraţi, ci ca de străini.”.

În vremea ereziilor monahii erau adeseori izgoniți din mănăstirile lor de către eretici. Tâlcuirea de la Canonul 13 de la Sinodul 7 Ecumenic menționează: „În vremea luptătorilor de icoane, pe lângă alte rele ce s-au făcut, sau izgonit pentru Sfintele Icoane de dânşii, şi mulţi arhierei din episcopiile, şi din mitropoliile lor, şi mulţi monahi din monastirile lor”. Tâlcuirea la Canonul 4 de la Sinodul I-II Constantinopol menționează, de asemenea, că: „în vremea luptării Sfintelor Icoane se izgoneau de eretici, şi monahii îşi lăsau monastirile, ori se duceau întru altele sau năzuiau în casele mireneşti.”

Erezia ecumenistă era propovăduită cu capul descoperit cu mult timp înainte de pseudo-Sinodul din Creta, dar din cauza neștiinței și a lipsei de povățuitori, cei mai mulți dintre cei ce au conștientizat pericolul ecumenismului nu s-au îngrădit mai devreme de erezie. Mărturisitorii Dreptei-Credințe împotriva ereziei ecumeniste erau puțini la număr, prigoniți și nu erau cunoscuți de popor.

Atașez la scrisoarea mea și aceste trei documente spre mărturisirea Adevărului și întărirea Credinței: Scrisoarea Starețului Sava Capsaliotul, Scrisoarea monahilor îngrădiți de erezia ecumenistă din Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos și Studiul lui Gheron Sava Lavriotul despre obligativitatea Canonului 15, I-II Constantinopol.

Rămân în continuare o fiică a Bisericii Ortodoxe Române și o tânără cu aspirații monahale și mărturisesc că pentru mântuirea noastră suntem datori să păzim toate Dumnezeieștile Canoane. Prin îngrădirea de erezie păstrez Credința Ortodoxă nealterată, fără a afirma că acolo unde este pomenit numele ierarhului ecumenist la Sfânta Liturghie, nu ar mai exista Trupul și Sângele lui Hristos în Sfântul Potir. Însă, Înaltpreasfinția voastră, vă rog să luați aminte că oricine se împărtășește cu nevrednicie săvârșind cumplitul păcat al ereziei, călcând în picioare Sfânta noastră Credință Ortodoxă, atrage mânia lui Dumnezeu și își va lua plata cuvenită la Judecată, dacă nu va face pocăinţă, în cuvânt și în faptă, adică în cazul în care nu se va îngrădi de erezie și îl va prinde moartea în această stare de trădător al Ortodoxiei. Gândiți-vă că Înaltpreasfinția voastră veți da socoteală ca păstor pentru tot poporul Bisericii pe care l-ați dus la pierzanie!

Vă rog din tot sufletul, Înaltpreasfinția voastră, faceți pocăinţă, mărturisiți Adevărul care este unul singur, cel mărturisit în Credința Ortodoxă și îngrădiți-vă de panerezia ecumenistă, pentru a nu fi osândit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor ca pseudo-Episcop.

13.06.2021       Semnez mai jos,

(sora) Ioana Bărboi

 

Mărturisire de Credință Ortodoxă și îngrădire de panerezia ecumenistă – Scrisoare deschisă către Înaltpreasfințitul Irineu Pop, Arhiepiscop al Alba Iuliei și spre informarea poporului ortodox  – PDF (textul scrisorii și semnătura olografă)

 

Note:

[1] de la adjectivul din limba greacă katholikos, universal

[2] Vezi articolul „Noul arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia, Kovács Gergely, a fost consacrat şi înscăunat” din data de 23 februarie 2020,accesibil la https://hatarok-nelkul.com/ro/?p=4648

[3] http://www.calendar-ortodox.ro/

[4] Sfântul Ioan Gură de Aur în lucrarea „Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor”

[5] Sfântul Fotie cel Mare, Opere trinitare „A spune adevărul este cea mai mare binefacere” traducere din limba franceză şi note de Drd. Picioruş Gianina Maria Cristina. Traducerea s-a făcut conform ediţiei: „Saint Photios, „Oeuvres trinitaires I”, Fraternité Orthodoxe Saint Grigorie Palamas, Paris, 1989

[6] Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos, Fascicula V, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2006

 

Scrisoarea Staretului Sava Capsaliotul 1991 – PDF

MĂRTURISIREA CREDINȚEI ORTODOXE a monahilor din Schitul românesc PRODROMU – PDF

Studiul-teologic-ortodox-despre-Canonul-15-al-lui-Gheron-Sava-Lavriotul-la-Sinaxa-de-la-Negresti-Oas-19-mai-2018– PDF

 

 

1 Comment

  1. Blagosloviti și iertați,sora Ioana. ..de fapt ,ma numesc teodora din roman…mare bucurie, am citit acum mărturisirea. .Bunul Dumnezeu va iubește. .nu e ușor sa te ingradesti, căci urmează o luptă grea,chiar dacă acum nu putem vorbi de greutăți f mari..ne întărim acum,pt ca vor veni și timpuri furtunoase..Slavă lui Dumnezeu pt toate…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*