Ușor poate să pară, dar poate nu este atât de ușor… Cum ne vom mântui noi, cei de pe urmă, dacă atât de ușor osândim? Dacă avem smerenie și îl prețuim pe aproapele nostru, Dumnezeu ne va ierta și pe noi!

 1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine (II Timotei 3,1-3)

“Aproape de un bătrân trăia un frate care era puţin mai trândav în nevoinţă. Lângă acesta, când trăgea să moară, şedeau unii din fraţi şi văzând bătrânul că se duce din trup vesel şi cu bucurie, vrând să-i zidească pe fraţii care şedeau aproape, i-a zis : frate, noi toţi ştim că nu erai prea osârdnic la nevoinţă şi de unde aşa cu osârdie te duci ? Şi i-a răspuns fratele : crede, părinte, adevărul îl grăieşti, însă de când m-am făcut monah, nu ştiu să fi judecat om, sau să fi ţinut pomenire de rău asupra cuiva,ci de s-a întâmplat cândva vreo prigonire cu cineva, în acel ceas m-am împăcat cu el. Deci voi să zic lui Dumnezeu : Stăpâne, Tu ai zis : nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi, ci, iertaţi, şi vi se va ierta vouă ! Deci i-a zis bătrânul : pace ţie, fiule, ca şi fără osteneală te-ai mântuit !”

Sursa: https://sites.google.com/site/ortodox007/Paterice/despre-virtuti

” Am văzut trei monahi care în acelaşi timp sufereau ocara: unul din ei s-a necăjit dar a tăcut, celălalt s-a bucurat pentru sine, dar s-a întristat pentru cel ce l-a ocărât, al treilea închipuindu-şi vătămarea aproapelui, a vărsat lacrimi fierbinţi. Astfel putem vedea aici pe lucrătorii fricii, răsplăţii şi dragostei.” (Sfântul Ioan Scărarul)