Gheron Sava Lavriotul la conferința din 12 mai 2019 vorbește despre validitatea Tainelor săvârșite de clerici ortodocși

Sfântul Ioan Maximovici, ROCOR, Biserica Rusă i-au primit pe convertiții care veneau de la papistași prin mirungere. Această primire este validă, chiar dacă corect ar fi fost să se respecte hotărârile Sinodului din anul 1755. Chiar dacă botezul a fost făcut prin stropire sau turnare, deși nu suntem de acord cu această greșeală, botezul făcut de un preot hirotonit canonic este valid.

Traducerea conferinței de părintele Ciprian Staicu

Gheron Sava Lavriotul :

“Îl iubesc pe Sfântul Ioan Maximovici, este un mare Sfânt.”

Ascultați de la 3 ore și un minut :

 

5 Comments

  1. Părinte Tihon, Sinoadele s-au pronunțat asupra inexistenței Tainelor la ereticii condamnați și asupra modului în care aceștia trebuie primiți de către clericii ortodocși. Dacă clericii ortodocși fac greșeli în rânduială, nu înseamnă că aceste primiri nu sunt valide. Un Sinod îi poate caterisi pe acești clerici care fac greșeli de rânduială, dar Tainele lor sunt valide. Exemplu la Cuviosul Serafim Rose și la alți convertiți americani care au fost primiți doar prin Mirungere sau libellus.

  2. Tainele nu trebuiau repetate. Fie se dizolvă căsătoria, fie se convertește la ortodoxie ereticul protestant, papistaș etc. Avem Canonul 72 de la Sinodul 6 Ecumenic care lămurește această problemă.

  3. Cuviosul Serafim Rose spune că este o greșeală să fie primiți din nou la ortodoxie cei care au fost deja primiți prin Mirungere și între timp s-au împărtășit. Primirea prin mirungere a fost validă. Un Sinod ar putea decide că preotul care l-a miruns pe acel convertit a greșit nerespectând corect rânduiala și că un astfel de preot ar trebui caterisit.

  4. Cuviosul Serafim Rose vorbește despre abordarea răsfățată a Ortodoxiei – specifică celor care neagă existența Tainelor săvârșite de clerici ortodocși. Acești oameni, în spiritul unei corectitudini automate, vor să repete botezurile sau primirea la ortodoxie a celor care au fost deja primiți de Biserică cu mult timp în urmă și s-au împărtășit între timp atâția ani de zile…

    “28 Ianuarie/10 Februarie 1976

    Am uitat să te întrebăm cum se descurcă L.M. în comunitatea ta. Are cumva vreun dor pentru viața din marile oraşe? Mi-a spus că ea şi J.K. nu se prea înțeleg , ea crezând că e vorba de pizmă. Dar poate că e din pricină că J. nu poate suporta genul lui L. – deschis, având întotdeauna dreptatea de partea ei, încă reflectând ceva din atmosfera răsfățată a perspectivei „bostoniene”?
    Deja am vorbit cu L., ne-am şi scris despre această abordare răsfățată a Ortodoxiei – plină de palavre, care „ştie ce se-ntâmplă”, care are „răspunsul exact” la orice problemă, conform cu ceea ce spun „specialiştii”. Încep să cred că aceasta e problema ei principală, care nu îl priveşte în mod direct pe părintele Pantelimon.

    Un exemplu: ea este îngrozită de faptul că T. a fost primită în Biserică [venind din romano-catolicism] fără Botez sau Mirungere. „E greşit”, zice ea. Dar noi nu vedem nimic greşit; e de. datoria preotului şi a episcopului să decidă, şi deci nu e treaba noastră (cu atât mai puțin a ei). Rânduiala prin care ea fost primită a fost de mult aprobată prin iconomie, şi poate că în acest caz a fost cea mai bună soluție, deoarece T. ar fi putut ezita şi mai mult în fața Botezului. Pogorământul Bisericii a fost înțelept . Dar L. ar vrea ca cineva „să-i citească Vlădicăi Antonie hotărârea Soborului” pe această temă. Dragul meu, el a fost aici, compunând hotărârea care permite explicit episcopilor să se folosească de iconomie ori de câte ori doresc! Nu ne place deloc această atitudine, pentru că introduce în atmosfera Bisericii tulburări complet inutile. Iar dacă are de gând să-i spună lui T. că ea nu este cu adevărat o membră a Bisericii Ortodoxe, ar putea pricinui răni de nespus în sufletul ei.
    Un alt exemplu: L. era foarte bucuroasă că Q. a fost botezată [după ce fusese de mai mulţi ani membră a Bisericii Ruse din Diaspora]: în sfârşit, a procedat „drept”! Dar pe noi nu ne mulțumeşte deloc această atitudine, pentru că vedem din partea ei un semn al unei imaturității spirituale de proporții şi un fanatism îngust din partea celor ce îl încuviințează. Sfântul Vasile cel Mare refuzase să boteze un om care se îndoia de validitatea botezului său, şi aceasta deoarece el primise deja împărtăşanie de mai mulţi ani şi era prea târziu să te îndoieşti atunci de calitatea lui de membru al Bisericii lui Hristos!
    În cazul convertiților noştri este evident că cei ce insistă sau sunt convinşi să primească Botezul după ce au fost membri ai Bisericii încearcă, dintr-un sentiment de nesiguranță , să primească ceva pe care taina nu îl dă: siguranță psihologică, o compensație pentru vechile eşecuri din vremea când era deja ortodox, un abonament pe viaţă la „clubul” celor care au dreptate, o „corectitudine” duhovnicească automată. Dar acest act pune sub semnul întrebării Biserica şi slujitorii ei.
    Dacă preotul sau episcopul care ar primi asemenea oameni ar greşi (atât de mult încât să fie necesar apoi ca întreaga rânduială a primirii să fie săvârşită din nou!), s-ar crea un soi de Biserică în Biserică, un clişeu care, spre deosebire de „cei mai mulţi episcopi şi preoți”, are întotdeauna „dreptate”. Şi desigur că aceasta este cea mai mare problemă de astăzi – şi chiar a vremurilor ce vor urma [subl. trad.]. Este foarte greu să te lupți cu ea, pentru că ți se oferă răspunsuri „simple şi clare” la toate întrebările, iar instabilii noştri convertiŃi găsesc că acesta este răspunsul la toate nevoile lor.
    Câteodată am vrea să credem că toată „problema părintelui Pantelimon” din Biserica noastră este doar o chestiune de accente diferite care, în final, nu vor fi teribil de importante. Dar cu cât analizăm mai mult, cu atât ajungem să credem că treaba e mult mai serioasă decât atât, că de fapt se formează un „sectarism ortodox” pe cheltuiala (şi spre paguba) poporului nostru simplu. Pentru aceasta, cei ce sunt conștienți de acest lucru, trebuie să fie „râvnitori conform cunoştinței”. În trecut, Biserica a supraviețuit unor ispite mai mari, dar ne temem pentru convertiții noştri, ca nu cumva în simplitatea lor să fie atraşi în vreo sectă şi/sau în afara Bisericii.
    Dumnezeu este cu noi! Trebuie să sporim în credință .”

    Din cartea
    “Ne vorbeste parintele Serafim Rose. Scrisori”

  5. Botezul făcut prin turnare sau stropire este o practică greșită, la fel primirea prin Mirungere a ereticilor care nu au forma exterioară prin cele trei afundări și scoateri din apă însoțite de rostirea Numelor Persoanelor Sfintei Treimi, dar Taina este validă. La fel cum Tainele săvârșite de ecumeniști sunt valide, dar ne delimităm de ei ca să nu ne îmbolnăvim în credință, la fel și aici. Nu mai vrem astfel de practici și întrerupem comuniunea cu cei care botează prin stropire, dar asta nu înseamnă că aceia care au fost botezați astfel nu sunt botezați.

Leave a Reply to Redactor Cancel reply

Your email address will not be published.


*