Ne dorim ca Părintele Ciprian Staicu să se îndrepte și să își înțeleagă greșelile. ATENȚIE: Conform Canonului 15, I-II Constantinopol, nu întrerupem comuniunea cu cineva care crede în ascuns într-o învățătură eretică, ci întrerupem comuniunea cu acea persoană atunci când în mod public, în Biserică, propovăduiește o erezie sau are comuniune bisericească cu cei care propovăduiesc public erezia

Rezumat:

1. Sfinții Părinți îi primeau pe ereticii care se pocăiau prin mărturisire verbală, nu au cerut să vadă ascunsul inimii. Canonul 15, I-II Constantinopol precizează că întrerupem comuniunea atunci când cineva învață erezia în mod public. Dacă cineva are în suflet o învățătură eretică, noi nu avem cum să controlăm, Sfinții Părinți nu au cerut întreruperea comuniunii pentru acest lucru. 

2. Singurele Persoane care știu ce are un om în inima sa sunt: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – Sfânta Treime.

3. Părintele Ciprian Staicu a modificat Mărturisirea de Credință scrisă de Gheron Sava adăugând ceva ce este o blasfemie: că nu avem comuniune cu cei care sunt visarioniști în ascuns. Este blasfemie, deoarece acest lucru înseamnă să te pui pe tine însuți mai presus de Sfânta Treime, crezând că ești atotputetnic, asemenea lui Dumnezeu și că poți vedea în ascunsul inimilor!

Din transcriptul convorbirii cu Gheron Sava Lavriotul :

“(…) Părintele Ciprian folosește o erezie și spune: chiar dacă vii și mărturisești că nu ai nimic în comun cu visarionismul, știu eu că în adâncul inimii tale, în adâncul sufletului tău, tu ești visarionist, deci nu te cred!

Gheron Sava: Da, aceasta nu este numai o erezie, acesta este papismul, mai mult decât papism. De asemenea, pentru că știu că va urmări această înregistrare, i-am spus să își ceară iertare public, deoarece, în scrisoarea de mărturisire pe care am făcut-o împotriva visarionismului, a scris ceva ce eu nu am scris! Și niciodată nu și-a cerut scuze, nici de la mine, nici de la poporul român. Pentru că eu am scris aceasta despre visarioniști: că nu îi acceptăm și că nu avem comuniune cu visarioniști. Iar el m-a acuzat pe mine că sunt visarionist! Și Părintele Ciprian a adăugat o propoziție, ceva ce eu nu am scris, că nu avem comuniune nici cu cei care sunt visarioniști în ascunsul inimii lor. Aceasta este o mare erezie și este o blasfemie împotriva Sfântului Duh, deoarece singurele Persoane care știu ce are omul în inima sa sunt: Iisus Hristos, Sfântul Duh și Tatăl, Sfânta Treime. Nimeni nu știe ce avem noi în inima noastră. Iar Sfinții Părinți nu au cerut să vadă în ascunsul inimii, ci au cerut mărturisire verbală. Iar Părintele Ciprian trece peste modalitatea în care Sfinții Părinți îi primeau pe eretici și adaugă: nu acceptăm mărturisirea ta dacă ai erezie în ascunsul inimii. Cum știi tu ce are cineva în inima sa? Și de asemenea, a scris asta pe internet, și nu doar că a spus public, dar nici nu și-a cerut iertare de la mine, deoarece a modificat scrisoarea mea și mărturisirea mea de credință! Și i-am cerut să-și ceară iertare, deoarece mi-a distrus scrisoarea și a modificat-o. Nu tolerez așa ceva. Acum, înțelegeți ce fel de persoană este?!”

Accesați aici transcrierea convorbirii:

PDF: O mărturie lămuritoare sub forma unui interviu cu Părintele Sava Lavriotul despre motivele pentru care Părinții ortodocși din Sfântul Munte Athos au întrerupt comuniunea cu Părintele Ciprian Staicu

Pentru a păstra Dreapta Credință și a feri Biserica de schisme și dezbinări, drept-slăvitorii întrerup comuniunea cu episcopii care propovăduiesc public erezia, “cu capul descoperit în Biserică”, precum și cu cei care se află în comuniune cu acești ierarhi.

Vedeți și:

Îngrădirea de erezie: Partea Practică a aplicării canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (861) 

Al 15-lea Canon al Sinodului I-II al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.), stabilește cu exactitate că: ”Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind Canonul de mai sus, menționează: ”Cele ce Canoanele cele de mai sus au rânduit pentru episcopi și mitropoliți, aceleași la rânduiește și cu mult mai vârtos Canonul acesta pentru Patriarhi zicând: Însă acestea să se facă, dacă pentru oarecare vinovății, curvii să zicem, sau ierosilii (fur de cele sfinte) și altele ca acestea, se despart preoții de episcopii lor, episcopii de mitropoliții lor și mitropoliții de patriarhii lor”. Printr-o notă la acest punct Sfântul Nicodim menționează: ”Cu toate că al 31-lea Canon Apostolic îl judecă a fi nevinovat pe cel ce s-a despărțit, dacă se dovedește a avea dreptate”. Iar dacă întâi-șezătorii cei numiți ar fi eretici și eresul lor l-ar propovădui întru arătare (Printr-o notă la acest punct Sfântul menționează: ”Din cuvântul acestui canon se vede că nu trebuie să se despartă cineva, potrivit lui Balsamon, de episcopul lui, dacă episcopul are vreo erezie, dar o ține în ascuns și nu o propovăduiește, căci acesta iarăși s-ar putea îndrepta după acestea.)

Vezi: https://ortodoxlogos.ro/2018/11/07/muntele-athos-partea-practica-a-aplicarii-canonului-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-861/

Iconomia este o abatere de la acrivie, pentru o perioadă de timp limitată și se face pentru a le da răgaz celor mai neputincioși să ia hotărârea cea bună!

Omilia lui Gheron Sava Lavriotul despre iconomia față de mirenii neîngrădiți de erezie

Să nu fim indiferenți față de batjocorirea Bisericii

Sfântul Ierarh Kiril de Kazan, un bun cunoscător al Sfintelor Canoane, ca toți Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori împotriva serghianismului, ne aduce câteva răspunsuri la problemele pastorale iscate în timpul luptei cu erezia. Iată un fragment esențial din EPISTOLA NR. 5: februarie 1934, “Către un ierarh nenumit” (vezi cartea “Sfinții Catacombelor Rusiei” de Ivan Andreev, Textul în rusă la Regelson, pp. 181-184). Ceea ce spune Sfântul Mitropolit Kiril de Kazan este reflectat, pe scurt, și în concluziile Sinaxei de la Sâmbăta de Sus.

http://romanortodox.info/comunicatul-sinaxei-de-la-sambata-de-sus-din-15-iunie-2021/

“Tainele săvârşite de serghianiştii care sunt hirotoniţi corect şi nu sunt caterisiţi de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credinţă, în simplitate, fără discuţii şi îndoieli privind eficienţa lor, şi nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în acelaşi timp, ele slujesc spre judecată şi spre condamnare pentru cei care le săvârşesc şi pentru cei care se apropie de ele înţelegând bine neadevărul care există în serghianism şi, prin lipsa lor de opoziţie faţă de aceasta, arată o indiferenţă criminală faţă de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esenţial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se reţină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiştii. Acelaşi lucru este esenţial pentru laicii care au o atitudine conştientă faţă de toate detaliile vieţii bisericeşti.

Notă: Informațiile circulau foarte greu în perioada regimului totalitar, spre deosebire de azi, când oamenii așa-ziși neștiutori sunt total necatehizați și nepăsători față de dogmele Bisericii. Deși acum nu mai există cenzura și teroarea din perioada aceea și oricine se poate informa despre credință, neștiutorii din zilele noastre, dacă îi intrebi, vor spune că nu e greșit nici papismul, că și papistașii sunt la fel ca și noi, ortodocșii… etc. Este o diferență între a nu știi ce s-a întâmplat în ordinea Bisericii, dar a fi un bun cunoscător al rânduielilor bisericești cum erau acei creștini ruși simpli din acea vreme, nu ca în zilele noastre când oamenii sunt nepăsători și aproape păgâni, neștiind nici măcar ce este Ortodoxia. Această moarte sufletească prin neștiință și nepăsare nu este un semn al lipsei de vinovăție, dimpotrivă. 

Citiți și:

Persistența în ignoranță duce la pierderea mântuirii Preacuviosul Marcu Ascetul spune că „neştiinţa este cel dintâi şi de căpetenie uriaş al răutăţii”…  

3 Comments

  1. Va place sa dati cu pietre in cei care scot adevarul la iveala si nu in cei care incalca adevarul. A fost caz concret cand o visarionista in auzul tuturor la slujba, a marturisit ca ii pare rau ca a semnat marturisirea lui gheron Sava pentru ca ierod. Visarion nu a facut nimic rau si ca Boca e sfant. Pr. Ciprian stie ce spune, chiar daca are si el defectele lui.

    • Problemele pastorale iscate sunt complexe.
      Oare dacă cineva crede că Visarion e Sfânt e într-adevăr eretic, sau doar înșelat?
      Cei care cred că părintele Cleopa sau părintele Gheorghe Calciu sunt sfinți, deși spun despre catolici (papistași) că au har și taine, nu sunt tot eretici?
      Este doar evlavia personală a unora, nu motiv de întrerupere a comuniunii între noi.
      Părintele Ciprian face un adevărat război, o furtună într-un pahar.
      Gheron Sava a alcătuit scrisoarea pentru Părinții Andrei și Ghervasie, ca să se vadă că nu au legătură cu acest Visarion și iată că astfel le-au arătat și celor care se spovedesc la ei, că Visarion e eretic. O mărturisire frumoasă și folositoare. Dacă, să presupunem, nu se lecuiesc de evlavia la Visarion, noi ce putem face?
      Dar cu cei care au evlavie la preoții care au promovat erezia papismului?
      Îmi pare bine pentru toate câte s-au întâmplat, chiar dacă sunt certuri și dezbinări între noi, acest lucru arată că ne pasă de mântuirea noastră.
      Dar întreruperea comuniunii cu cineva, când și cum se face, e un subiect complex.
      Dacă citim “Despre înșelare”, vedem că mirenii care citeau scrieri ale protestanților și papistașilor, erau considerați doar înșelați, nu și eretici cu capul descoperit cu care trebuia întreruptă comuniunea….
      Dar cărțile de rugăciuni, Mineiele, care îl au pictat necanonic pe Dumnezeu – Tatăl? Întrerupem comuniunea doar pe motivul că cineva are în casă o asemenea carte?
      Acest gen de oameni au poate înșelările lor, dar pentru acest lucru nu trebuie să ne rupem de ei. Tot ce a făcut Gheron Sava a fost pentru a-i lumina să iasă din înșelare, dar părintele Ciprian Staicu a făcut din acest motiv pricină de schismă. Eu apreciez râvna părintelui Ciprian, dar îi dezaprob minciunile, nu e cinstit să modifici cuvintele care nu îți aparțin… E bine că părintele Ciprian e râvnitor, dar trebuie cu răbdare și cuget bisericesc, să acționăm față de acești oameni, așa cum acționează Sfinții Părinți.
      Unii cred că Origen e Sfânt, alții că Augustin de Hippona, pe acești oameni cu evlavie la persoane din istoria Bisericii care au spus erezii, Biserica nu i-a scos din comuniune. Origen e eretic, dar avea și scrieri bune, iar Fericitul Augustin de Hippona a spus din neștiință erezii.
      Oamenii aceștia de la Buzău, însă, s-au îngrădit de erezia ecumenistă, în schimb, se presupune că ar fi rămas cu evlavie la acest eretic, Visarion Iugulescu. Să zicem că ar fi adevărat, dar acest lucru trebuie cercetat de părinţii care au aceste bănuieli, să vorbească PERSONAL cu acești oameni care sunt suspectați, nu doar pe baza zvonurilor. Chiar dacă, să zicem, acești oameni ar avea în continuare evlavie la acest Visarion, ar fi vorba de o evlavie la persoana sa, fără însă să-și însușească ereziile lui Visarion. A avea o evlavie nepotrivită pentru persoana lui nu e același lucru cu a promova ereziile lui public.
      Sunt multe de lămurit.
      Să ne rugăm Sfinților Părinți ai Bisericii să mijlocească pentru luminarea minții noastre!
      Și să nu judecăm cu două măsuri….

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*