După iconomie, aplicăm acrivia. Sfântul Teodor Studitul despre iconomia pe termen scurt cu mirenii neîngrădiți de erezie, pentru îndreptarea celor slabi

Fragment din Omilia lui Gheron Sava despre iconomia față de mirenii neîngrădiți de erezie:

(Puteți citi în format PDF întreaga omilie: 2021.12.20-despre-iconomia-fata-de-mirenii-neingraditi_-_omilie-gheron-sava-lavriotul)

“Să ni se îngăduie să alergăm către o altă scrisoare a Cuviosului, (219), de la erezia iconomahă, unde se exercită iconomia, fiindcă aceasta va ajuta mult la înțelegerea corectă a tematicii noastre.

„Întrebarea a șasea: Dacă trebuie celor care cântă împreună cu ereticii, însă se țin departe de împărtășania lor, fie este preot, fie este diacon, fie este mirean, fie este femeie, să le dea preotul ortodox cele sfinte?

Răspuns: În ceea ce privește darea Sfintei Împărtășaniei, să li se dea, celor hirotoniți după iconomie cu epitimie, adică aceea de îndepărtare a lor de eretici, în ceea ce privește celelalte, la mireni să se dea fără epitimie. În ceea ce privește citețul care de doi ani se ține departe de împărtășania eretică este drept să se împărtășească cu cele sfinte, chiar dacă la celelalte mai este atras. Acestea le-am spus conform iconomiei din pricina slăbiciunii oamenilor, astfel ca să nu se întâmple cu noi căutând să-i facem întru totul curați de amestecul eretic, să nu ne dăm seama și să-i paralizăm la cele mai importante.”13 (13 „Soluţii la diverse capitole” Patrologia Greacă capitolul 99, coloanele 1661-1664)

 

Despre iconomie putem citi și în fragmentul acesta din Epistola (49) către fiul Naucratie:

„Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chirii în acest caz. […] Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.

Oare nu și noi ne arătăm făcând același lucru? Când unii care sunt într-un cuget cu noi se deosebesc în ceva de noi iar faptul de a renunța la acrivie nu aduce multă întristare, și noi, de bună seamă, primim părtășia cu ei, ca nu cumva din cauza a ceva mic — ceva mic care mai pe urmă s-ar putea îndrepta — să nimicim totul. Dar acest lucru ține de cei neiscusiți, nu de iconomii tainelor lui Dumnezeu. Un asemenea fapt este a face pentru o vreme iconomie în cuvânt și purtare în ceea ce privește judecata și adevărul și legea, dar nicidecum în ce privește fărădelegea și minciuna. […] 

Acestea se fac până la o vreme, neavând nimic vrednic de în­vi­nu­i­re, nici nu sunt cu ceva în afara legii, ci coboară ştacheta mai jos şi nu ţin de acrivia cea peste măsură. Căci a­ceas­ta este iconomia „pentru o vreme”Fiindcă nici doctorul nu este în stare să-l izbăvească mai degrabă pe cel ne­pu­tin­cios din boală, nici calul neînfrânat nu poate fi pus cu uşurinţă în frâu, nici lemnul tare nu poate fi uşor tăiat, dacă cel cu multă experienţă în asemenea lucruri nu se fo­loseşte câte puţin de fluierături şi linguşiri, de mân­gâ­ieri şi chemări blânde.”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*