Interviu telefonic cu Gheron Sava Lavriotul. Despre întreruperea comuniunii cu erezia, iconomie, validitatea Sfintelor Taine, răspunsuri la acuzații

Să ne fie de folos!

 

Gheron Sava:

Părintele Theodoros Zisis și Mihai-Silviu Chirilă susțin că nu este obligatoriu Canonul 15, I-II Constantinopol. Aceasta este o erezie. E o blasfemie să spui că sunt opționale Canoanele.

Mirenii care încă nu au întrerupt comuniunea cu ereticii ecumeniști, dacă vin la preoții care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, trebuie să se hotărască într-o perioadă de timp (3 luni, 6 luni, un an, cât vor stabili Părinții) dacă merg la ecumeniști sau întrerup comuniunea cu ecumeniștii. Până când ei nu întrerup comuniunea cu ecumeniștii, preoții care nu îi pomenesc pe ierarhii ecumeniști nu le pot da Sfânta Împărtășanie. Este nevoie de cateheză, ca oamenii să înțeleagă ce este erezia. Aplicăm iconomia ca să aducem oamenii la acrivie

 

50 Comments

  1. Predicile acelea sunt publice, pe internet, și smintesc. Deci trebuie să existe un răspuns public, pentru oamenii care aud asemenea lucruri. Sfintele Canoane și rânduieli acest lucru îl cer pentru cei care spun public lucruri din viața personală a altor persoane.
    Gheron Sava arată învățătura Bisericii, tot ceea ce scrie e din Sfintele Canoane.

    • Nu mai mintiti ca pr. Ciprian a afirmat ca trebuiesc rebotezati oamenii, ci a spus clar ca BOTEZUL SE FACE PRIN INTREITA AFUNDARE. Cu stirea monahului Sava , toti care au avut dovezi video ca nu au fost botezati prin intreita afundare au facut acest lucru la Radeni si monahul Sava nu este strain de acest lucru. Toate s-au facut cu acordul lui.

      • Botezul este valid dacă e făcut de un preot ortodox. Nu trebuie repetat, chiar dacă au existat greșeli.
        Dacă s-au făcut greșeli la Rădeni, au fost în particular, Gheron Sava a spus mereu că trebuie făcute doar afundările, dar preoții nu înțelegeau, pentru că această practică a rebotezării exista și înainte de Creta. La fiecare conferință Gheron Sava a susținut că trebuie să fie făcute doar cele trei afundări, ceea ce lipsește. Avem probe in conferințe. Botezul făcut de un preot care a primit Taina hirotoniei în Biserică, botezul făcut de un preot care are preoție validă nu se repetă. Asta este poziția lui Gheron Sava și asta este și poziția părintelui Gheorghe Metallinos, care nu era de acord cu repetarea botezului făcut de un preot cu hirotonie validă. Părintele Gheorghe Metallinos, în cartea “Mărturisesc un Botez”, vorbea despre papistași, că ar trebui primiți prin Botez. Vorbea în carte despre papistași, care nu au succesiune apostolică. Iar părintele Ciprian a șters de pe site comunicatul sinaxei de la Făgăraș și a spus că botezul făcut de un preot care are preoție nu este valid! Preotul Ciprian Staicu se consideră Sinod.

        • Dragoș
          Ce teologie cunoști tu.Unde scrie că este valid daca preotul este ortodox dar nu se respecta canoanele.
          Ia citește cartea Viața in Hristos Sf Nicolae Cabasila și vezi că săvârșitorul tuturor tainele este Hristos.
          Hristos nu săvârșește taina daca nu se îndeplinesc condițiile canonice.
          Nu va mai faceți idol din Sava și nici dușman din Staicu.
          Trebuie sa lucrați pentru adevăr.
          Toți cei care seamănă dezbinari lucrează pentru antihrist, deoarece acestea sunt semnele vizibile ale veniri sapanitorului acestei lumi.

          • Nu înțelegeți învățătura Bisericii, interpretați greșit Canoanele. Nu ne facem dușmani și nici idoli, învățătura Bisericii este că botezul făcut de un preot ortodox nu se repetă.
            Sinodul din 1755 se referă la primirea papistașilor care nu au succesiune apostolică

        • Dragoș
          Canonul 49 apostolic spune clar că cei spurcați cu botezul prin turnare (adică ereticesc, orice botez fara afundari este eretic sau nu cunoașteți crezul)

          Botezul este prin afundare,iar orice botez făcut altfel este eretic tâlcuirea canoanelor de Nicodim Milaș.
          Cartea lui Gheorghe Metalinos-Marturisesc un botez este plina de erezii.
          Sa va intre bine in cap, primirea în biserică ortodoxă se face prin botez afundare, celelalte metode sunt nule.
          Puneți mana și citiți cartea Viața in Hristos Sf Nicolae Cabasila.

          Pentru ca botezul sa fie valid este nevoie de 3 lucruri:

          1. Apa Sfintita;

          2 Afundare in apa si scoatere intreita

          3. Chemareaa catetrele ipostasurile cele mai presus de Dumnezei.

          Restul e zero.

          Iar Sf Nicolae Cabasila spune:

          În cartea I.N. Cabasila ,, Viața în Hristos ”

          ” insistă asupra rolului Sfintelor Taine în viața duhovnicească:
          ,,Datorită Sfintelor Taine ne nastem şi noi la viața duhovnicească,cu ajutorul lor creștem în ea şi ajungem să ne unim în chip minunat cu Însusi Mântuitorul nostru”(op.cit.,p.29).Iar pentru a ne uni cu Hristos,trebuie să trecem prin toate stările prin care a trecut şi El.,,Căci, intr-adevar,noi de aceea ne si botezam,ca să ne ingropam şi să inviem împreună cu El,de aceea ne ungem cu sfântul Mir,ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a dumnezeirii si în sfârsit,de aceea mâncăm hrana cea preasfanta a Impartașaniei si ne adapam din dumnezeiescul potir,ca sa ce cuminicam cu Însusi trupul şi sângele pe care Hristos le-a luat asupra-SA.

          Observăm ca Botezul, mirungerea si Impartașania se prezintă intr-o triadă nelipsită la sfântul Cabasila,caci ,,Botezul(afundarea) este cel care ne dă însăsi ființa şi trăirea noastra în Hristos,caci până nu primesc această Taină,oamenii sunt morți şi plini de stricaciune şi abia prin botez păsesc la viața. Ungerea cu sfântul Mir desavarseste pe noul nascut la viața Duhului,intarindu-i puterile de care are nevoie aici pe pământ.

          Eu am fost personal la episcopul Artemie in Serbia împreună cu Xenofont Horga și monahul Anania.
          Am discutat aceasta problema despre botezurile prin turnare sau stropire făcute de ei.

          Sa va fie clar tuturor celor care vreți să faceți iconomie după capurile voaste că acestea sunt hotărâte clar și sinodal că nu sunt iconomii ci calcare de lege.
          Într-un singur caz face biserica iconomie cu astfel de botez,in cazul celui pe moarte căruia nu i se pot face afundarile,in rest spune nota canonului că se face tot complet.
          Sf Paisie de la Neamț ia botezat pe toți cei care nu aveau botezul prin afundare.
          Pentru cei care spun erezia că Sf Paisie vorbește de greco-catolici se înșeală amarnic.
          Cum sa primească în mănăstire un eretic și să îl mai și roage să lase preoția (adică acela face slujbe în biserică ortodoxă),aceasta este cea mai mare înșelare a mirenilor care se cred capabili să teologhiseasca.
          Bine ar fi că fiecare să își vadă de viață privată și să nu vorbească despre ce este depășit.
          Încă o dată vi le dovedesc din cărți cine dorește și are placerea sa vina sa îl le pun la dispoziție și nu pe net.
          Creștinilor nu mai înmulțiți dezbinările,că veți da răspuns cu propria mântuire.

          Daca in cărțile lor scriu multe nu înseamnă că sunt scrise de îngeri din cer și chiar daca ar fi scrise de către îngeri,apostolul Pavel ne-a învățat ce sa facem cu ceste învățături eretice.
          Despatimitiva,iluminati-va de la Duhul Sfânt și apoi vorbiți teologhisesti,așa ne spune Sf Grigorie teologul in cartea Vulturul Rănit.

          • Este responsabilitatea unui Sinod să se pronunțe. Părintele Gheorghe Metallinos a spus : dovada că botezul este valid este faptul că preotul botezat prin stropire poate sfinți apa.

        • Dragos
          Cum poti scoate pe gura:,,Este responsabilitatea unui Sinod să se pronunțe. Părintele Gheorghe Metallinos a spus : dovada că botezul este valid este faptul că preotul botezat prin stropire poate sfinți apa.”
          Ai citit cartea sfântului Simeon al Tesalonicului Tratat vol,I-II.
          Dar pe sf Nicolae Cabasila Viata in Hristos.
          Mai spui:Sinodul din 1755 se referă la primirea papistașilor care nu au succesiune apostolică”.
          Canoanele celor 7 sinoade după tine nu au clarificat situația celor ce vin de la eretici.Sinodul apostolesc a clarificat situația celor care vin de la eretici,deci nu trebuia sa astepte ortodocsi pana la 1755 sa afle.

          Dar sa iti explic simplu:

          Mai întâi de toate, dar, este Botezul, pe care Dumnezeu l-a predanisit sfinţiţilor Apostoli, iar fără de el toate celelalte sunt nelucrătoare, căci s-a zis: „De nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu”

          La ce se refera acest citat.

          Tâlcuirea

          Mai întâi de toate prima taina de intrare în biserica ortodoxă este taina Nr 1 BOTEZUL=Afundarea,iar fără de el toate celelalte sunt nelucrătoare.
          Canonul 49 și 50 apostolic explica destul de limpede,clar și precis cum trebuie sa fie botezul canonic ortodox.

          ¶-,, Căci apa botezului din colimvitră ia locul pântecelui, şi este născătoare celui ce se naşte, cum zice Gură-de-Aur (PG 59:153), iar Duhul ce se pogoară asupra apei ia locul lui Dumnezeu ce plămădeşte fătul. Şi la fel cum El S-a pus în mormânt şi a treia zi S-a întors la viaţă, asemenea cei ce cred, trecând sub apă în loc de pământ, în trei afundări, închipuiesc harul învierii celei de-a treia zi (Grigorie al Nissei, PG 46:585), apa sfinţindu-se prin pogorârea Preasfântului Duh, ca trupul să se lumineze de apa cea văzută şi sufletul să se sfinţească de Duhul cel nevăzut. Căci la fel cum apa într-o căldare se împărtăşeşte de căldura focului, aşa şi apa colimvitrei aidoma se preschimbă, prin lucrarea nevăzutului Duh (Chiril al Alexandriei, PG 73:245). Îi curăţeşte pe cei ce astfel se botează şi îi învredniceşte înfierii.,,

          • Papistașii practicau unii dintre ei turnarea, alții cele trei afundări. După sute de ani turnarea și stropirea au predominant. Sinodul din 1755 a clarificat aceste lucruri.
            Nu scrie nicăieri că se referă la cei botezați de un preot ortodox care a făcut greșeli, să nu inventăm.
            O dată cu apariția unei noi erezii de întrunesc Sinoade care să clarifice lucrurile. Așa a fost cu papistașii, era nevoie de aceste Sinoade pentru a clarifica lucrurile.
            Biserica organizează Sinoade și emite hotărâri și clarifică lucrurile pentru fiecare caz. Sinodul 2 Ecumenic spune care era denumirea fiecărei erezii în parte.
            Ne dovediți din cărți la fel cum fac și protestanții sau cum făcea părintele Ioan Miron…. De fapt nu ne dovediți nimic, pentru că vedeți lucruri care nu există.

        • Dragos si redacția
          vreu un raspuns la cele doua argumente de mai jos.

          1.,,Pentru aceasta, primim ca nesfinţiţi şi nebotezaţi pe cei ce vin la noi dintre aceia. Urmăm în aceasta Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Săi a boteza „întru Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19); urmăm sfinţiţilor şi dumnezeieştilor Apostoli, care ne-au poruncit ca în trei afundări şi ridicări din apă să-i botezăm pe cei ce vor, şi la fiecare afundare să rostim unul din numele Sfintei Treimi (Canonul 50 Apostolic); urmăm sfinţitului Dionisie, tovarăşul Apostolilor, ce ne zice „a afunda pe cel ce voieşte, dezbrăcat de toate veşmintele, de trei ori într-o colimvitră ce ţine sfinţita apă şi sfinţitul untdelemn, vestind cu glas tare întreit-ipostasul dumnezeieştii Binecuvântări, şi îndată a pecetlui pe cel nou-botezat cu preadumnezeiescul şi vârtosul mir, şi apoi a face pe el părtaş a-tot-tainicei euharistii” (Pentru ierarhiile bisericeşti, II:7, PG 3:396); şi urmăm celui de-al Doilea (Canonul 7) şi de-al Cinci-Şaselea (Canonul 95) sfânt Sinod Ecumenic, care ne-au poruncit să primim ca nebotezaţi pe cei ce voiesc către Dreapta-slăvire, care nu s-au botezat cu trei afundări şi ieşiri, şi în fiecare afundare nu au chemat cu glas tare unul din dumnezeieştile Ipostasuri, ci altcumva s-au botezat”

          Argumentari patristic cele scrise pana aici.

          2.
          La ce scrie mai sus ,,părintele Ciprian a șters de pe site comunicatul sinaxei de la Făgăraș și a spus că botezul făcut de un preot care are preoție nu este valid!”
          Părintele ciprian a sters comunicatul după ce l-am acuzat de erezie imediat ce a aparut comunicatul pe siteul lui.
          El si a botezat fata iar la sinaxa a fost impotriva a ce ia ce făcuse.A facut un gest de teama ca va fi acuzat si public de erezie,ce ia ce a si urmat fin partea lui msc.

          ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului în Cateheze la Botez spune:
          ,,Cel ce se botează cu sfințenie,prin tainica învățătura si prin tainica învățătură si prin simboale se povatuieste ca prin cele trei afundari in apă,pe Incapatoarea de viață moarte si Ingroparii celei de trei zile si de trei nopții a lui Hristos Datatorului de viață să o urmeze….si asa episcopul cu cele trei afundari si scoateri glasuind asupra celui ce se botează,pe intreitul ipostas al dumnezeiestii firi.”

          Conform acestui sf părinte,orice botez săvârșit nu după randuiala Bisericii prin trei afundari este un botez eretic si trebuie refăcut după canonul 50 Apostolic.”

          • Preoții care au făcut botezul prim turnare au Taine valide deoarece nu au fost caterisiti. Deci Tainele sunt valide. Nici preoții care greșesc botezul, nici ecumeniștii nu au fost caterisiți de un Sinod.

        • CANONUL Sinodului de la Cartagina ţinut pe timpulSf. Ciprian, în anul 256

          CANONUL 1Cartagina-256 (BOTEZUL ERETICILOR ŞI SCHISMATICILOR. SUCCESIUNEA APOSTOLICĂ)

          Iubiţilor fraţi, fiind noi întruniţi în sfat, am citit scrisorile trimise de voi în privinţa celor care cred că sunt botezaţi de eretici, ori de schismati­ci, şi vin la catoliceasca biserică, care una este, în care ne botezăm şi ne re-naştem. în privinţa cărora suntem încredinţaţi că şi voi înşivă procedând în acelaşi chip păstraţi tăria canonului Bisericii ecumenice. însă, fiindcă sunteţi în comuniune cu noi şi voiţi să cercetaţi aceasta din dragoste obştească, nu vă punem înainte o socotinţă nouă, acum formulată, ci pe cea din vechime, cercată cu toată acurateţea şi sârguinţa de înaintaşii noştri şi păstrată de noi, o împărtăşim vouă şi adăugăm, hotărând şi acum tot ceea ce cu tărie şi statornicie totdeauna ţinem, că nimeni nu se poate boteza afară de catoliceasca biserică; fiindcă botezul este unul şi seaflă numai în catoliceasca biserică. Că scris este: „Pe mine m-a părăsit izvorul de apă vie şi şi-au săpat lor groape găuroase, care nu pot ţine apă” (Ier. 2, 13). Şi iarăşi Sfânta Scriptură, vestind înainte, zice: „Depărtaţi-vă de apă străină, şi să nu beţi din izvor străin” (Pilde 5, 15-16). Şi se cuvine ca mai întâi apa să se curăţească şi să se sfinţească de preot, pentru ca cu însuşi botezul să poată şterge păcatele omului celui care se botează. Şi prin proorocul Iezechiel zice Domnul: „Şi vă voi stropi pe voi cu apă cu­rată şi vă voi curaţi pe voi, şi voi da vouă inimă nouă, şi duh vă voi da vouă. Deci nu poate curaţi şi sfinţi apă cel ce însuşi este necurat, şi care nu este Duh Sfânt” (Iez. 36, 25), iar la Numerii zice Domnul: „Şi de toate de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi” (Num. 19, 22). Deci cel ce nu poate lepăda păcatele sale proprii, fiind afară de Biserică, cum poate, bo­tezând, să dea altuia iertare de păcate? Căci însăşi întrebarea care se pune la botez este dovadă adevărului; căci zicând celui ce se cercetează:„Crezi că primeşti iertare de păcate şi viaţă veşnică?”, nu zice altceva de­cât că aceasta se poate da în catoliceasca biserică. Dar Ia eretici, unde nu este biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi prin urmare apărătorii ereticilor sunt datori sau să schimbe întrebarea, sau să apere adevărul, dacă nu cumva să le atribuie şi biserică acelora despre care sus­ţin că au botez. Trebuie însă ca cel ce se botează să se şi ungă cu Sfântul Mir, pentru ca, primind ungerea, să se facă părtaş lui Hristos; deci ereti­cul, care nu are nici jertfelnic, nici biserică, nu poate sfinţi untdelemnul; prin urmare, nicidecum nu poate fi ungere la eretici. Căci ne este lămurit că la aceia cu nici un chip nu se poate sfinţi untdelemn spre lucrarea ha­rului. Fiindcă suntem datori a şti şi a nu ignora că s-a scris: „Untde­lemnul păcătosului să nu ungă capul meu” (Ps. 140, 5), ceea ce chiar de demult a vestit Duhul Sfânt în psalmi. Ca nu cumva, abătându-se vre­unul, şi rătăcindu-se de la calea cea dreaptă, să se ungă de eretici, duş­manii lui Hristos. Căci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat, cel ce nu este preot, ci sacrileg şi păcătos, deoarece Scriptura zice că „Dumnezeu pe cei păcătoşi nu ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi voia Lui a face, pe acela îl ascultă” (Ioan 9, 31); prin Sfânta Biserică înţelegem că ie dă iertare păcatelor; dar cine poate să dea ceea ce el însuşi nu are? Sau cum poate săvârşi cele duhovniceşti cel ce leapădă pe Duhul Sfânt? Pentru aceasta, cel ce vine către Biserică este dator a se reînnoi, ca să sesfinţească înlăuntru prin sfinţi; căci scris este: „Fiţi sfinţi, precum sfânt »unt Eu”, zice Domnul (Lev. 11, 44; 19, 2; 20, 7), pentru ca cel prins de rătăcire să se dezbrace şi el însuşi de aceasta prin Botezul adevărat şi bis­ericesc, fiindcă oricare om venind către Dumneze, şi căutând un preot, jflându-se în rătăcire, a căzut în sacrilegiu. Căci admiterea botezului ereticilor şi schismasticilor cuprinde în sine şi consimţirea din partea :elor botezaţi de dânşii. Fiindcă nu poate fi valid în parte: dacă a putut să boteze, a putut să dea şi pe Duhul Sfânt; de n-a putut, din cauză că este în îfară de Biserică, n-are pe Duhul Sfânt şi nu poate boteza pe cel ce vine, leoarece botezul este unul, şi unul este Duhul Sfânt şi una Biserica înte­meiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dintru început a zis Apostolul Petru că ea este întemeiată pe unitate; prin urmare, cele ce se săvârşesc Ie dânşii, mincinoase şi deşarte fiind, toate sunt fără valoare. Că nimic nu aoate fi primit şi ales de Dumnezeu dintre cele ce se fac de aceia, pe care Domnul în Evanghelii îi numeşte vrăjmaşi, potrivnici ai Săi: „Cel ce nu este cu Mine, împotriva mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte” Matei 12, 30). Şi fericitul Apostol Ioan, păzind poruncile Domnului, a »cris mai înainte în epistolă: „Aţi auzit că vine Antihrist, şi acum încă s-au făcut mulţi antihrişti” (I Ioan 2, 18); drept aceea, ştim că este vremea cea de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea şi noi datori suntem a pricepe şi a înţelege că vrăjmaşii Domnului, şi cei ce se numesc antihrişti, nu sunt în stare a da harul Domnului. Şi pentru aceas­ta noi, cei ce suntem cu Domnul, şi păstrăm unirea cu Domnul, şi suntem înzestraţi după voinţa Lui, administrând preoţia Lui în Biserică, suntem datori a lepăda şi a înlătura şi a dispreţui şi a socoti ca spurcate pe toate ce le săvârşesc potrivnicii lui, adică vrăjmaşii şi antihriştii. Şi celor care vin de la rătăcire şi răzvrătire la cunoaşterea credinţei adevărate şi bise­riceşti să le dăm îndeobşte taina puterii dumnezeieşti, şi a unirii, şi a cre­dinţei şi a adevărului.

          (62 ap.)

          Canonul lipseşte din colecţiunile: Nomocanonul în XIV titluri, Kormciaia Kniga, Îndreptarea Legii şi Kniga Pravil.Se găseşte în Sintagma Ateniană (vol. III, p. 26). Prevederile acestui canon nu au fost respectate în întreaga Bi­serică, ci numai în cea din Africa, aşa cum se arată în can. 1 şi 2 VI ec.

      • Ce e gresit dacă a spus că trebuie botezați cei care nu au botez prin afundare.O spune canonul 49 apostolic.
        Nu mai țineți cu o parte sau alta,nu mai fiți subiectivi ci obiectivi.
        Căutați adevărul de credință și nu cu tabără x sau y.

        Daca sârbi se botează prin turnare nu se vad consecințele depărtări harului lui Dumnezeu de la poporul lor.
        Sinodul din 1755 spune clar pentru cei care nu vor să înțeleagă canoanele 46,47,49,50 apostolești despre botez.

    • Spuneți:Papistașii practicau unii dintre ei turnarea, alții cele trei afundări. După sute de ani turnarea și stropirea au predominant. Sinodul din 1755 a clarificat aceste lucruri.

      Daca citiți nota canonului 50 apostolic o sa vedeți că Sf Vasile cel Mare vorbește despre botezul prin turnare sau stropire făcut la anul 350…și…
      Sinodul de la 1755 nu vorbește numai despre cei care vin de la eretici ci și de cei dintre ortodocși care fac botezuri eretice (orice botez care nu e făcut prin afundare este un botez eretic).
      Vreți să spuneți că preoți Xenofont și Spiridon la Petru Vodă când botezau făceau botezul necanonic.
      Daca citiți tâlcuirea canoanelor de Nicodim Milaș dar nu numai de el dar și Xenofont Horga in predica sa de la boboteaza ani trecut recunoaște că nu sunt canonice.
      Intru singur caz biserica ortodoxă acceptă acest botez că iconomie,in cazul celor care sunt pe moarte și nu li sa făcut altfel.
      Acum vreți să argumentați că completarea botezului este patristic dogmatic că valid.

      Ce spuneți aici:..Nu scrie nicăieri că se referă la cei botezați de un preot ortodox care a făcut greșeli, nu mai inventați.”
      Scrie in cartea ..Tratat vol I” Sf Simeon al Tesalonicului la pg 109 parca,despre nași la botez,unde spune clar că dacă nu sunt îndeplinite condițiile canonice Hristos nu coboară să săvârșească taina,iar preotul este pus cu partea celor depărtați de Dumnezeu adică in iad.

      • Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că părinții copilului se intinează prin comuniune cu așa zișii nași eretici. Nașii dacă sunt dintre ereticii condamnați nu pot primi alte Taine până nu trec la ortodoxie. Dar nu spune că copilul este nebotezat sau că ar trebui repetat botezul copilului, ci că nu va avea niciun folos de pe urma așa zișilor nași.
        Preotul trebuie caterisit dacă a acceptat așa ceva.

  2. Sfântul Nicodim Aghioritul – Carte foarte folositoare de suflet, pagina 99:

    „După mărturisire, nu rămâne alta, duhovnice, decât să păstrezi în taină păcatele și să nu le dai în vileag nicicând, nici cu vorba, nici cu scrisul. nici cu vreo mișcare sau vreun semn oarecare, chiar de ai fi în primejdie de moarte.”

    „Că de le vei da în vileag, mai întâi nu ți se mai îngăduie să slujești sau, mai bine zis, TE CATERISEȘTI pe deplin, potrivit cu canoanele bisericești […]`

    „În al doilea rând, te faci pricină să nu se mai spovedească creștinii (la tine), temându-se să nu le dai pe față păcatele, precum s-a întâmplat pe vremea lui Nectarie patriarhul Constantinopolului și nu au voit să se mai spovedească creștinii, deoarece un duhovnic a dat în vileag păcatul unei femei (Socrate, cartea V, CAP. 19) și a văzut și a pătimit după acestea dumnezeiescul Gură de Aur, până ce să-i înduplece să se mărturisească.”

    Canonul care oprește preotul de a dezvălui păcatele ascultate la scaunul spovedaniei este următorul:

    ,,Duhovnicul, care primește mărturisirea celor ce mărturisesc păcate ascunse, trebuie să-i oprească pe aceștia de la împărtășire; dar să nu-i oprească de a intra în biserică, nici să dea în vileag cele ce știe despre ei, ci să-i sfătuiască cu blândețe ca să stăruiască ei întru pocăință și rugăciune, și să li se administreze epitimiile ce li se cuvin, potrivit dispoziției sufletești a fiecăruia” (Canonul 28 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul)

    Iar Sfântul Vasile cel Mare consideră că pentru femei, această vădire către ceilalți a greșelilor ei, poate fi cauzatoare de moarte (Canonul 34 al Sântului Vasile cel Mare).

    CANONUL 25 APOSTOLIC

    Episcopul, ori prezbiterul, ori diaconul, întru curvie, ori în CĂLCARE DE JURĂMÂNT, ori în furtişag, prinzându-se, să se caterisească

    • Redacția

      Nu vorbesc că Ioan Miron,nu demonstrez nimic ci doar va arat erezia botezului prin turnare sau stropire că nu este canonic.
      Sinoadele când se întrunesc prima data recunosc sinodul apostolic apoi pe cele 7 ecumenice,si celelalte sinoade locale care au fost confirmate că ortodoxe.

      Canoanele Sfintelor Sinoade Ecumenice sunt cuprinse în Tradiţia Bisericii, mai exact în Sfânta Tradiţie. În armonie cu acestea se află Canoanele sinoadelor locale, prin urmare, aparţin şi ele Sfintei Tradiţii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Canoanele Sfinţilor Părinţi. Sfânta Tradiţie este parte a Revelaţiei sau Descoperirii dumnezeieşti. Concluzionăm de-aici că Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe sunt componente al Revelaţiei Dumnezeieşti şi asta ne arată că ele nu sunt şi nu vor fi niciodată perimate, încât să poată spune cineva că nu mai corespund vremurilor noastre. Dimpotrivă, alături de Sfintele Dogme, ele sunt stâncile neclintite care ne feresc de rătăciri şi ne străjuiesc drumul spre împărăţia lui Dumnezeu. Este de la sine înţeles că aceia care nesocotesc şi încalcă Sfintele Canoane cad in afara bisericii ortodoxe.

      Centrul de Studii Nomocanonice
      Acasă Canoanele

      Canoanele
      CANOANELE APOSTOLICE
      16/02/201510860 0

      CANOANELE APOSTOLICE

      CANONUL 1 apostolic (HIROTONIA EPISCOPULUI)

      Episcopul să se hirotonească de către doi sau trei episcopi.

      (4 sin. I ec; 3 sin. VII ec; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol, an 394; 13, 49, 50 Cartag.)

      CANONUL 2 apostolic (HIROTONIA PREOTULUI ŞI A DIACONULUI)

      Preotul să se hirotonească de către un episcop, la fel şi diaconul şi ceilalţi clerici.

      (26, 70 apostolic; 19 sin. I ec; 33 Trui; 11 sin. Vil ec; 6 Gang.; 24, 26, 30 Laod.; 51, 89 Vasile cel Mare)

      CANONUL 3 apostolic (PRINOASE LA ALTAR)

      Dacă vreun episcop sau vreun presbiter, contrar rânduielii Domnului despre jertfă, ar aduce la altar alte lucruri, afară de spice de grâu nou ori struguri la vreme potrivită – fie miere, fie lapte, fie, în loc de vin, sicheră meşteşugită (băuturi meşteşugite), fie păsări, fie animale, fie legume -, să se caterisească. Să nu fie deci îngăduit a se aduce altceva la altar decât unt­delemn pentru candelă şi tămâie Ia vremea sfintei aduceri înainte.

      (4 ap.; 28, 32, 57, 99 Trul; 37 Cartag.)

      CANONUL 4 apostolic (PRINOASE PENTRU CLER)

      Toate celelalte roade (produse) să se trimită ca pârgă episcopului şi presbiterilor acasă, iar nu la altar. Şi este clar (de înţeles) că episcopul şi presbiterii le vor împărţi diaconilor şi celorlalţi clerici.

      (3, 38, 41 ap.; 7, 8 Gang.; 37 Cartag.; 8 Teofil Alex.)

      CANONUL 5 apostolic (SOŢIILE CLERICILOR)

      Episcopul sau presbiterul sau diaconul să nu-şi alunge soţia pe motiv (pretext) de evlavie. Iar dacă ar alunga-o, să se afurisească; şi stăruind (rămânând neînduplecat), să se caterisească.

      (51 ap.; 3 sin. Iec; 6, 12, 13, 48 TruL; 1, 4, 9,10 Gang.; 4 Cartag.)

      CANONUL 6 apostolic (INCOMPATIBILITĂŢI)

      Episcopul sau presbiterul sau diaconul să nu ia asupra sa purtări de grijă lumeşti; iar de nu, să se caterisească.

      (20, 81, 83 ap.; 3, 7IV ec; 10 sin. VII ec; 16 Cartag.; 11 sin. I-II).

      CANONUL 7 apostolic (SĂRBĂTORIREA PAŞTILOR)

      Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon va sărbători Sfânta Zi a Pastelor cu iudeii, înaintea echinocţiului de primăvară, să se caterisească.

      (64, 70 ap.; 11 Trul.; 1 Antioh.; 37, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.).

      CANONUL 8 apostolic (ÎMPĂRTĂŞIREA CLERULUI)

      Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din ca­talogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta Litur­ghie), nu s-ar împărtăşi, să spună cauza. Şi dacă ea ar fi binecuvântată, să aibă iertare; iar de n-ar spune-o, să se afurisească ca unul ce s-a făcut vi­novat de tulburarea poporului (sminteală) şi a făcut să se nască bănuială împotriva celui care a adus (sfânta jertfă) ca şi când acesta nu ar fi adus-o după rânduială (în mod valid).

      (1,2 Ancira; 10 Petru Alex.)

      CANONUL 9 apostolic (ÎMPĂRTĂŞIREA CREDINCIOŞILOR)

      Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu ră­mân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afu­risească, ca făcând neorânduială în biserică.

      (66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)

      CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

      Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

      (11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

      CANONUL 11 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISIŢI)

      Dacă cineva, cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.

      (28 ap.; 4 Antioh.; 10 Cartag.)

      CANONUL 12 apostolic (SCRISORI CANONICE DE RECOMANDARE)

      Dacă vreun cleric sau laic afurisit, sau (încă) neprimit (în comuniune), mergând în altă cetate ar fi primit fără scrisori de recomandare (încre­dinţare), să se afurisească şi cel care 1-a primit, şi cel primit.

      (32, 33 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 17 Trul.; 6, 7, 8, 11 Antioh.; 41, 42 Laod.; 9 Sard.; 23, 106 Cartag.)

      CANONUL 13 apostolic (PRELUNGIREA AFURISIRII)

      Iar dacă (cineva) ar fi afurisit, aceluia să i se prelungească afurisirea, ca unuia care a minţit şi a amăgit Biserica lui Dumnezeu.

      (12, 33 ap.; 17 Trul.)

      CANONUL 14 apostolic (TRANSFERAREA EPISCOPILOR)

      Nu este îngăduit ca un episcop, părăsindu-şi parohia (eparhia) sa, să să treacă la alta, chiar dacă ar fi silit (la aceasta) de către mai mulţi episcopi, fără numai dacă ar fi vreo cauză binecuvântată care-1 sileşte să facă aceasta, şi adică, putând el să aducă celor de acolo (din altă eparhie) vreun folos mai mare în ceea ce priveşte dreapta credinţă. Dar şi aceasta (să nu o facă) de la sine, ci prin chibzuinţă multor episcopi şi cu cea mai mare rugăminte (în urma celei mai mari stăruinţe).

      (33 ap.; 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 20 Trul.; 13, 16, 18, 27Antioh.; 1, 2, 17 Sard.; 48 Carţag.)

      CANONUL 15 apostolic (TRANSFERAREA CLERULUI)

      Dacă vreun presbiter sau diacon sau în genere oricare din rândul cleri­cilor, părăsind parohia (enoria) sa, s-ar duce în alta, mutându-se cu totulva trece în altă parohie (enorie), contrar socotinţei (fără voia) episcopului său, poruncim ca acela să nu mai slujească, mai ales dacă, după ce a fost chemat de episcopul său să se reîntoarcă, nu s-a supus, rămânând (persis­tând) în neorânduială; să fie totuşi primit acolo în comuniune ca un laic.

      (15, 16 sin. I ec; 5, 10, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18 Trul.; 3 Antioh.; 5, 16 Sard.; 54, 90 Cartag.)

      CANONUL 16: (TRANSFERAREA CLERULUI)

      Iar dacă episcopul Ia care s-ar găsi (unii ca aceştia), nesocotind oprirea hotărâtă împotriva lor, i-ar primi pe ei ca (fiind) clerici, să se afurisească, ca învăţător al neorânduielii.

      (15 ap.; 15 sin. Iec; 17 Trul.; 3 Antioh.)

      CANONUL 17 apostolic (STAREA CIVILĂ A CLERULUI)

      Cel care s-a legat cu două căsătorii după botez, sau care a luat concubină (ţiitoare), nu poate să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot oricealtceva din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti).

      (18 ap.; 3 Trul.; 12 Va sile cel Mare)

      CANONUL 18 apostolic (CLERICII SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ CU FECIOARE)

      Cel ce a luat în căsătorie văduvă, sau lepădată (alungată) sau desfrâ­nată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă (actriţă) nu poale să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti).

      (17, 3, 26 Trul.; 27 Vasile cel Mare)

      (Nov. 6, 1, 3; Nov. 22, 42 şi în Pravila cea Mare, an 1652 – glavele 61 şi 68)

      CANONUL 19 apostolic (IMPEDIMENTE DE ÎNRUDIRE LA CĂSĂTORIA CLERULUI)

      Cel care a luat (în căsătorie) două surori, sau o nepoată (de soră sau de frate), nu poate să fie cleric.

      (26, 54 Trul.; 2 Neocez.; 23, 78, 87 Vasile cel Mare; 5 feofil Alex.)

      CANONUL 20 apostolic (OPRIREA CLERULUI DE A DA GIRURI)

      Clericul care dă giruri (garanţii) să se caterisească.

      (6, 81 ap.; 3, 30 sin. IVec; 7 Sard.; 75 Cartag.)

      CANONUL 21 apostolic (CLERICI EUNUCI)

      Dacă cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau dacă în persecuţie a fost lipsit de cele ale bărbaţilor, sau dacă aşa s-a născut, şi este vrednic, acela să se facă (să devie) episcop.

      CANONUL 22 apostolic (LAICUL CARE SE CASTREAZĂ NU POATE DEVENI CLERIC)

      Cel ce s-a castrat (scopit) pe sine să nu se facă cleric, fiindcă ucigaş de sine este şi vrăjmaş al creaţiei (rânduielii) lui Dumnezeu.

      CANONUL 23 apostolic (CLERICUL CARE SE CASTREAZĂ SE CATERISEŞTE)

      Dacă cineva cleric fiind, se castrează (scopeşte), să se caterisească, căci este ucigaşul lui însuşi.

      CANONUL 24 apostolic (LAICUL CARE SE CASTREAZĂ SE AFURISEŞTE)

      Laicul castrându-se (scopindu-se) pe sine însuşi, să se afurisească trei ani, căci este pizmaşul propriei sale vieţi.

      (La toate aceste Canoane 21, 22, 23 şi 24 Apostolice, a se vedea şi canonul 1 sin. I ecumenic şi canonul 8 sin. I-II)

      CANONUL 25 apostolic (SA NU SE DEA DOUA PEDEPSE PENTRU ACEEAŞI FAPTĂ)

      Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzându-se în desfrânare, sau în jurământ strâmb (sperjur), sau în furtişag să se caterisească, dar să nu se afurisească, căci zice Scriptura: să nu urgiseşti de două ori pentru ace­laşi lucru (Naum 1, 9). Asemenea şi ceilalţi clerici.

      (29, 30 ap.; 9 sin. I ec; 4, 21 Trui; 1, 8 Neocez.; 27 Cartag.; 3, 32, 51, 70, 82 Vasile cel Mare)

      CANONUL 26 apostolic (ESTE INTERZISĂ CĂSĂTORIA DUPĂ HIROTONIE)

      Dintre cei care au intrat în cler neînsuraţi, orânduim că se pot căsători numai citeţii şi psalţii (cântăreţii), care vor.

      (5, 31 ap.; 14 sin. IV ec; 3, 6, 12, 13, 20, 30, 48 TruL; 10 Ancira; 1 Neocez.; 16 Cartag.; 69 Vasile cel Mare)

      CANONUL 27 apostolic (OSÂNDIREA CLERICILOR CARE BAT)

      Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul sau diaconul care ar bate pe credincioşii care păcătuiesc, ori pe necredincioşii care au săvârşit nedreptate şi care prin astfel de lucruri voiesc să-i înfricoşeze, pentru că Domnul nicăieri nu ne-a învăţat aceasta, ci dimpotrivă, El fiind lovit, nu a dat lovitura înapoi, fiind ocărât, nu răspunde prin ocară şi pă­timind nu ameninţă (I Petru 2, 23).

      (9 sin. I-Il)

      CANONUL 28 apostolic (OSÂNDIREA CATERISIŢILOR CARE SLUJESC)

      Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon caterisit după dreptate, pentru vinovăţii învederate (evidente), ar îndrăzni să se atingă de slujba ca­re i-a fost lui încredinţată oarecând, acela să se taie cu totul de la Biserică.

      (5 sin. I ec; 6 sin. II ec; 29 sin. IV ec; 14 Sard.; 4, 12, 15 Antioh.; 29, 65 Cartag.; 88 Vasile cel Mare)

      CANONUL 29 apostolic (OSÂNDIREA SIMONIEI)

      Dacă vreun episcop presbiter sau diacon ar dobândi această vrednicie (demnitate) prin bani, să se caterisească şi acela ce 1-a hirotonit şi să se taie cu totul din comuniune (Biserică), ca Simon Magul de către mine Petru.

      (2 sin. IV ec; 22, 23 TruL; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 2 Sard.; 90 Vasile cel Mare; Epist. lui Ghenadie şi a lui Tarasie – Contra Simoniei)

      CANONUL 30 apostolic (OSÂNDIREA CELOR CARE SE FOLOSESC DE INFLUENŢA DREGĂTORILOR LUMEŞTI PENTRU A DEVENI EPISCOPI)

      Dacă vreun episcop, folosind stăpânitori (dregători) lumeşti, s-ar face prin ei stăpân peste vreo biserică, să se caterisească şi să se afurisească, de asemeni şi toţi părtaşii (complicii) lui.

      (4 sin. I ec; 3 sin. VII ec; 13 Laod)

      CANONUL 31 apostolic (OSÂNDIREA SCHISMEI)

      Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată) şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-1 cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este tiran (uzurpator). De asemenea şi ceilalţi clerici, şi (anume) câţi se vor adăuga (ataşa) lui, iar laicii să se afurisească. Dar acestea să se facă numai după una şi a doua şi a treia stăruinţă (poftire la ordine) din partea episcopului.

      (6 sin. II ec; 3 sin. III ec; 18 sin. IV ec; 31, 34 Trul.; 6 Gang.; 14 Sâni.; 5 Antioh.; 10, 11 Cartag.; 13, 14, 15 sin. 1-11)

      CANONUL 32 apostolic (RIDICAREA AFURISIRII)

      Dacă vreun presbiter sau diacon se afuriseşte de către episcop, să nu fie îngăduit să fie primit de altul (de alt episcop), ci doar de către cel care 1-a afurisit pe el, decât numai dacă din întâmplare ar fi murit (s-ar săvârşi din viaţă) episcopul care 1-a afurisit pe el.

      (12, 13, 16 ap.; 5 sin. I ec; 6 sin. II ec; 6 Antioh.; 13 SanL; 11,29, 133 Cartag.)

      CANONUL 33 apostolic (CĂRŢILE SAU SCRISORILE CANONICE DE PREOŢIE)

      Nici unul dintre episcopii şi presbiterii sau diaconii străini să nu se pri­mească fără scrisori de încredinţare (recomandare), şi aducându-le peacestea, să fie ispitiţi (verificaţi), şi dacă vor fi propovăduitori ai dreptei credinţe, să fie primiţi, iar de nu, dându-li-se lor cele de trebuinţă, să nu-i primiţi pe ei în biserică (comunitate), fiindcă multe se fac prin vicleană răpire (amăgire).

      (12, 13 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 7, 8, Antioh.; 42 Laod.; 23, 106 Cartag.)

      CANONUL 34 apostolic (AUTOCEFALIA ŞI AUTONOMIA)

      Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânşii şi să-1 socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai de seamă (în­semnat) să nu facă fără încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă numaiacelea care privesc (se referă la) parohia (eparhia) sa şi satele de sub stă­pânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) să nu facă ceva fără încuviinţarea tu­turor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări Dumnezeu prin Dom­nul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

      (4, 6, 7 sin. 1 ec; 2, 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 28 sin. IV ec; 36, 39 Trul.; 9 Antioh.)

      CANONUL 35 apostolic (AUTONOMIA EPARHIALĂ)

      Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara eparhiei sale, în cetăţile şi în satele care nu-i sunt supuse Iui; iar de s-ar dovedi că a făcut aceasta fără încuviinţarea celor care stăpânesc cetăţile sau satele acelea, să se caterisească şi ei, şi cei pe care i-a hirotonit.

      (15 sin. I ec; 2 sin. II ec; 8 sin. III ec; 5 sin. IV ec; 17 Trul.; 13 Ancira; 13, 22 Antioh.; 3, 15 Sard.; 48, 54 Cartag.)

      CANONUL 36 apostolic (AFURISIREA CLERICILOR CARE NU-ŞI OCUPA SLUJBA)

      Dacă cineva fiind hirotonit episcop, nu ar primi slujba aceasta şi purtarea de grijă a poporului care i s-a dat în mână (încredinţat lui), acela să fie (să rămână) afurisit până ce-o va primi (slujba); asemenea şi pres-biterul şi diaconul. Iar dacă ducându-se (acolo) nu ar fi primit, nu după voia sa (nu din pricina sa), ci din cauza blestemăţiei poporului, el să fie (ră­mână) totuşi episcop, dar clerul cetăţii aceleia să se afurisească, fiindcă (ei, clericii) nu au strunit poporul cel atât de nesupus.

      (16 sin. I ec; 29 sin. IV ec; 37 Trui; 18 Ancira; 17, 18 Antioh.; 17 sin. I-II; 1,2, 3 Chirii Alex.)

      CANONUL 37 apostolic (SINOADELE PLENARE)

      De două ori pe an să fie (întrunit) sinodul episcopilor, şi ei să cerceteze împreună dogmele dreptei credinţe şi să rezolve problemele (contro­versele) bisericeşti care se vor ivi: o dată, adică, în a patra săptămână aCincizecimii, iar a doua oară, în a douăsprezecea zi a lui octombrie.

      (34 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 sin. 11 ec; 19 sin. IV ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 40 Laod.; 18, 73 Cartag.)

      CANONUL 38 apostolic (EPISCOPII CA ECONOMI PRINCIPALI AI AVERII BISERICEŞTI)

      Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericeşti şi să le rânduiască (chivernisească, administreze) pe ele ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar să nu-i fie îngăduit lui să-şi însuşească ceva din acestea, sau să dăruiască rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar dacă ar fi sărace, să le facă parte (să le hărăzească) ca săracilor, dar să nu vândă din pricina acestora (sub pretextul ajutorării acestora) cele ce sunt ale Bisericii.

      (41 ap.; 26 sin. IV ec; 11, 12 sin. VII ec; 35 Trul; 15 Ancira; 7, 8 Gang.; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. I-II; 10 Teofil Alex.; 2 Chirii Alex.)

      CANONUL 39 apostolic (ASCULTAREA CLERULUI DE EPISCOPI)

      Presbiterii şi diaconii să nu săvârşească nimic fără încuviinţarea epis­copului, căci acesta este cel căruia i s-a încredinţat poporul Domnului şi acela de Ia care se va cere socoteală pentru sufletele lor.

      (38, 40, 41 ap.; 12 sin. Vil ce; 57 Laod.; 6, 7, 33 Cartag.)

      CANONUL 40 apostolic (AVEREA EPISCOPULUI)

      Să fie arătate (cunoscute în mod lămurit) bunurile (lucrurile) proprii ale episcopului (în cazul că ar avea şi bunuri proprii) şi să fie arătate (cu­noscute în mod lămurit) şi cele domneşti (bunurile Domnului, aleBisericii), ca episcopul să aibă putere când s-ar săvârşi din viaţă să lase ale sale cui vrea şi cum vrea şi să nu se piardă cele ale episcopului sub cu­vânt că ar fi bunuri bisericeşti, atunci când el ar avea soţie şi copii sau rude sau casnici. Căci este drept înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ca nici Biserica să nu sufere vreo pagubă din pricina necunoaşterii bunuri­lor episcopului şi ca nici episcopul sau rudele lui să-şi risipească (bunu­rile) din pricina Bisericii, sau să cadă şi la certuri (procese) ai săi, şi moar­tea lui să se acopere de ocări.

      (38, 41 ap.; 22 sin. IVec; 35 TruL; 24 Antioh.; 22, 26, 81 Cartag.)

      CANONUL 41 apostolic (EPISCOPUL ESTE CĂPETENIA EPARHIEI IN TOATE PRIVINŢELE)

      Poruncim ca episcopul să aibă stăpânirea bunurilor Bisericii. Căci dacă sunt a i se încredinţa lui sufletele cele de preţ ale oamenilor, atunci cu cât mai mult se cade ca el să poruncească asupra banilor, aşa că toatesă se cârmuiască prin stăpânirea (autoritatea) sa, şi celor lipsiţi să li se facă parte (să li se hărăzească) prin presbiteri şi diaconi, cu frica lui Dum­nezeu şi cu toată evlavia (cuviinţa). Să se împărtăşească însă şi el din cele trebuitoare (dacă ar avea trebuinţă) în lipsurile sale presante şi în cele ale fraţilor pe care-i adăposteşte, pentru ca în nici un chip aceştia să nu su­fere lipsă; căci legea lui Dumnezeu a orânduit ca cei ce ostenesc la altar (slujesc altarului), de la altar să se hrănească (I Cor. 9, 7, 13), pentru că nici ostaşul nu poartă niciodată armele asupra vrăjmaşilor cu proviziile sale proprii.

      (38, 39 ap.; 26 sin. IV ec; 12 sin. VII ec; 24, 25 Antioh.; 10, 11 Teofil Alex.; 2 Chirii Alex.)

      CANONUL 42 apostolic (OSÂNDIREA JOCURILOR DE NOROC ŞI A BEŢIEI)

      Episcopul ori presbiterul, ori diaconul, petrecând cu zaruri şi cu beţii, ori să înceteze, ori să se caterisească.

      (43, 54 ap.; 22 sin. VII ec; 9, 50 Trui; 24, 55 Laocl; 40, 60 Cartag.)

      CANONUL 43 apostolic (OSÂNDIREA JOCURILOR DE NOROC ŞI A BEŢIEI)

      Ipodiaconul sau citeţul sau cântăreţul, aceleaşi făcând, ori să înceteze, ori să se afurisească; de asemenea şi laicul.

      (42, 54 ap.; 22 sin. VII ec; 9, 50 Trui; 24, 55 Laod.; 40, 60 Cartag.)

      CANONUL 44 apostolic (OSÂNDIREA DOBÂNDEI ŞI A CAMETEI)

      Episcopul sau presbiterul sau diaconul, care va cere dobândă (camătă), de la cei pe care îi împrumută, ori să înceteze, ori să se caterisească.

      (17 sin. 1 ec; 10 Trui; 4 Laod.; 5, 16 Cartag.; 14 Vasile cel Mare; 6 Grig. Nyssa)

      CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

      Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

      (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

      CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

      Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire(înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

      (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

      CANONUL 47 apostolic (BOTEZUL VALID NU SE REPETA)

      Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată), să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.

      (46, 49, 50 ap.; 8, 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 84, 95 Trui; 32 Laod.; 48, 72 Cartag.; 1, 47, 91 Vasile cel Mare)

      CANONUL 48 apostolic (OSÂNDIREA CONCUBINAJULUI)

      Dacă vreun laic, alungându-şi soţia, ar lua pe alta sau pe una părăsită de altul, să se afurisească.

      (87, 93 TruL; 20 Ancira; 102 Cartag.; 9, 21, 35, 48, 72 Vasile cel Mare)

      CANONUL 49 apostolic (BOTEZUL SE SĂVÂRŞEŞTE NUMAI ÎN SFÂNTA TREIME)

      Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar boteza după orânduirea Domnului, în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, ci în trei fără de început, sau în trei firi sau în trei mângăitori, să se caterisească.

      (46, 47, 50, 68ap.; 7sin. IIec; 78, 84, 95, 96 TruL; 12 Neocez.; 47, 48 Laod.; 45, 48, 72, 110 Cartag.; 1, 91 Vasile cel Mare)

      CANONUL 50 apostolic (BOTEZUL SE SĂVÂRŞEŞTE PRIN TREI AFUNDĂRI)

      Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că nu azis Domnul: întru moartea mea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate nea­murile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28,19).

      (46, 47, 49 ap.; 7 sin. 11 ec; 95 TruL; 12 Neocez.; 47 Laod.; 47 Cartag.; 1, 91 Vasile cel Mare).

      Demonstrați că botezul făcut prin turnare sau stropire este un botez valid iar eu va arat la sfinții părinți că nu e valid.

      • Sfântul Ioan Maximovici îi primea pe papistași prin Mirungere, la fel mai multe Sinoade din Biserica Rusă sau din Rocor.
        Sunt probleme mai complexe, dar Taina este validă.
        Explică aici Gheron Sava, ascultati la 3 ore și un minut conferința din 12 mai 2019 la București, traducere de părintele Ciprian Staicu.
        Ce bine ar fi ca părintele Ciprian să fie cum era înainte. Nu înțelegem de ce s-a schimbat. În toți acești ani a colaborat cu părinții athoniți și a primit învățătura corectă, acum din cauza unor ispite luptă și iar luptă, el știe cu ce anume. Dacă ar asculta de Gheron Sava nu ar mai lua-o pe cărări, pentru că Gheron Sava vorbește din învățătura Sfintelor Sinoade Ecumenice. Cartea părintelui Evghenie are o parte și despre iconomie. Chiar ne pare rău pentru părintele Ciprian.
        Această conferință dovedește că înainte părintele Ciprian era ortodox, dar acum s-a schimbat și se luptă el știe cu ce, luptă împotriva oamenilor. Sperăm să devină cum a fost, să își ceară iertare pentru că a schimbat comunicatul de la Sâmbăta și pentru că a modificat Mărturisirea de Credință a lui Gheron Sava.
        Ascultați de la 3 ore și un minut :
        https://youtu.be/cx7f3GYo8h0

        Corect este ca papistașii să fie botezați, pentru că nu au succesiune apostolică, dar Biserica a acceptat iconomia, după cum vedem in Canonul 7 de la Sinodul 2 Ecumenic.

  3. Dacă părintele Ciprian nu va repeta acest comportament și va da dovadă de bună rânduiala, dacă nu va mai propovădui public repetarea botezului, dacă nu va mai face schismă (pentru că face schismă, nu are temei în Sfintele Canoane să se rupă de preoții care nu îi pomenesc pe ecumeniști și nici nu slujesc cu alți preoți ecumeniști) atunci bineînțeles că ne vom bucura și vom merge la slujbele lui, nu suntem sinod să îl caterisim, deși a făcut lucruri vrednice de caterisire prin a spune acele lucruri public, iar acum oamenii se feresc de el pentru ceea ce a făcut. Îndemnul la păcat, la clevetire, e o pricină pentru care astfel de preoți trebuie evitați până nu se îndreaptă cu adevărat!!

  4. Sinaxele de care se vorbește s au ținut cu ușile închise!De ce!?Nimeni nu a răspuns, dar se spune ca Pr Ciprian a răspuns acolo la toate acuzațiile!Bine ar fi sa publicați aceste doua Sinaxe sa nu se mai creeze suspiciuni, multă nedumerire, sminteala și veti avea mai multa credibilitate!Pace și mântuire tuturor doritorilor!

    • Trebuie să își ceară iertare și public, pentru că a pus public pe site acele schisme, expresii eretice, jigniri, calomnii. Pentru că oamenii care s-au smintit de acele lucruri ce le-au văzut pe site-ul Părintelui Ciprian au nevoie de un răspuns, e nevoie de pocăinţă publică.
      Să – și ceară iertare public pentru fiecare sminteală, așa este corect
      Când te duci la magazin, plătești ce ti-ai luat, că ți-ai luat biscuiți sau alt produs, plătești pentru fiecare produs, nu plătești nici general, nici teoretic. Plătești exact. Să își ceară iertare public, pe site, așa este corect, așa face un om cu demnitate, așa face un ortodox care își indreaptă greșelile publice. Oamenii care au văzut acele smintel publice trebuie să vadă exact, cu subiect și predicat, că ii pare rău că a spus acele lucruri și pentru ce anume exact îi pare rău. Să – și asume ce a spus public pentru că acele lucruri au rămas în memoria oamenilor ce le-au văzut, oamenii trebuie să vadă cererea lui de iertare pentru fiecare lucru spus public care i-a întristat și i-a smintit.

      • Nu a smintit ninmeni mai mult decat smintesti dumitale domnule Dragos pe situri si pe Roman Orttodox.Daca oamenii s-ar sminti i-ar spune asta, dar vazandu-va cat de lupi sunteti, pr.dr. Ciprian Staicu are din ce in ce mai multi ucenici pentru ca in Romania nimeni nu are pregatirea lui teologica. Monahul Sava isi cere iertare publica ca il jigneste si ii spune demonizat? OAMENII S-AU TREZIT SI VAD ADEVARUL!

          • Părintele Ciprian este mustrat pentru minciunile lui. Gheron Sava a tăcut mult timp, așteptând să regrete dar părintele Ciprian nu și-a cerut iertare că i-a modificat Scrisoarea și mărturisirea de credință. Sunt lucruri josnice și sunt și publice! La fel a mințit și în alt discurs recent, sau chiar dacă ar fi aflat, deși totul e o minciună, și așa ar fi încălcat cuvântul dat de nu a spune public niște mărturisiri personale.
            În predicile lui acest lucru l-a făcut mereu. A umilit public oamenii pentru niște lucruri care nu erau publice. La un astfel de comportament trebuie tot un răspuns public! Dacă și – ar fi cerut iertare public măcar pentru faptul că a modificat scrisoarea lui Gheron Sava, ar fi fost un început de pocăinţă.
            De am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit, dar părintele Ciprian lasă nedreptatea să existe în continuare, ce să mai vorbim de faptele bune pe care trebuia să le întoarcă înapoi persoanei nedreptățite. Și cititorilor care au fost martori la aceste minciuni și învățături eretice ce contravin Canonului 15, I-II Constantinopol…

            Mai aveți un comentariu pe care nu l-am aprobat.
            Preoția în acel caz era validă. Repetarea botezului este o greșeală. Dacă se fac doar cele trei afundări, fără invocarea numelor, atunci nu repetăm botezul, facem doar ceea ce lipsește. Se face acest lucru pentru cei care simt că nu au pace în inimile lor.

        • Sunt atât de mulți oameni care suferă din cauza părintelui Ciprian, la predicile lui a făcut atâtea atacuri și comportamentul său îi îngrozește pe oameni încât nici nu reușesc să poarte o discuție cu el. Dacă va face pocăință publică va arăta că ii pare rău. Dar nu știm dacă va face acest lucru.

          • Eu întrebasem de termenul”sau activat tainele”, adică cum,unde se mai găsește acest termen la Sfinții Părinți…Din cât am urmărit as putea spune ca Pr Ciprian și a mai cerut iertare, chiar și azi am văzut o postare legat de iertare…Dumnezeu sa ne lumineze pe calea mântuirii, “e vremea lui scăpa cine poate”!

          • Când îți ceri iertare pentru o greșeală, menționezi și greșeala pe care ai făcut-o. Acest lucru i s-a cerut. Nu și – a cerut iertare punctual pentru aceste greșeli de credință și care arată în același timp lipsă de caracter:
            1.A modificat scrisoare de mărturisire a lui Gheron Sava, adăugând propoziția: “nu avem comuniune cu cei care sunt in ascuns visarioniști, prin învățăturile in care cred” – ceea ce contravine Canonului 15,I-II Constantinopol.
            2.Nu și – a cerut iertare pentru faptul că a spus minciuni despre tatăl lui Gheron Sava, despre Gheron Sava și despre părintele Evstratie. Trebuie să menționeze că fiind om, a greșit, nu a biruit ispita dar să spună exact pentru ce îi pare rău. Articolele și predicile au fost publice, iar oamenii nu știu pentru ce ANUME își cere iertare. Să spună EXACT pentru ce.
            3.Nu și – a cerut iertare că a modificat comunicatul sinaxei de la Sâmbăta de Sus, spunând că pe cei care au avut parte de stropire sau turnare trebuie să îi rebotezăm.

            Pentru aceste trei lucruri să își ceară iertare. Când faci o greșeală la un calcul, modifici exact cifra, altfel nu obții rezultatul, tot așa și părintele Ciprian să vină cu cererea de iertare pentru aceste trei greșeli principale, greșeli publice. Ca rezultatul să fie din nou corect!
            Cum a făcut și Vameșul Zaheu, a calculat exact!

          • Nu trebuia să repete botezul, tainele erau valide și înainte de această greșeală.
            Nu este vorba de nicio activare, deoarece erau valide și înainte.

  5. Si daca ai fi un om de buna credinta ai publica toate comentariile asa cum ti le trimit oamenii, ai fi transparent in activitatea dumitale.

  6. Bine, așteptăm răspunsul Pr Ciprian și răspunsul :de ce nu publicați ultimele Sinaxe!!?Sa știți ca le așteaptă creștinii sa și liniștească nedumeririle!

  7. Părintele Ciprian are gândire schismatică sectantă. Să spui că nu trebuie primiți cei care vin din dorința de a afla adevărul la preoții care nu ii pomenesc pe ecumeniști înseamnă să fii precum o grupare stilistă, să nu îți pese de ceilalți oameni și să te crezi singurul ortodox. Dacă oamenii nu sunt primiți pentru a fi catehizați, atunci nu mai e nevoie de luptă. Părintele Evstratie le-a spus să se hotărască acestor oameni și că nu se poate aplica totdeauna iconomia cu ei. Trebuie să ia o hotărâre. Unii s-au îngrădit de erezie, alții s-au întors la ecumeniști. A fost o perioadă de probă.
    Părintele Ciprian propovăduiește public repetarea botezului, acest lucru duce la schismă.
    Nu respectă Canonul 15, I-II Constantinopol și cere întreruperea comuniunii pentru că el crede că știe ce au unii oameni în inimă, dar Canonul 15 I-II Constantinopol nu spune acest lucru.

  8. Sfântul Ioan Botezătorul nu și-a cerut iertare că i-a făcut pe farisei pui de năpârci.
    Când cineva rănește atât de mult, s-a luat și de tatăl lui Gheron Sava care are cancer, când cineva rănește atât de mult, există temei la Sfinții Părinți să fie mustrat public!

  9. Nu ar mai fi fost atata scandal daca visarionistii ar fi cotizat lunar la taica Staicu cu o suma consistenta… Ciprian Staicu sufera din cauza ca nu mai are cotizanti … Faptul ca ne abureste ca sufera pt Hristos…ca el e mare ortodox… e o vrajala ieftina pt fraierii care musca din momeala.

  10. Dacă s-a greșit la Rădeni, nu înseamnă că trebuie să mergem în continuare cu repetarea botezului. “Cel ce a doua oară botează, a doua oară răstignește pe Domnul” (Canonul 47 apostolic). Să nu mai repetăm aceste sacrilegii, să acționăm așa cum învață Biserica!

    Cuviosul Serafim Rose vorbește despre abordarea răsfățată a Ortodoxiei – plină de palavre, care „ştie ce se-ntâmplă” și are „răspunsul exact” la orice problemă, conform cu ceea ce spun „specialiştii” [… ] un abonament pe viaţă la „clubul” celor care au dreptate, o corectitudine” duhovnicească automată.

                                                             “28 Ianuarie/10 Februarie 1976

          Am uitat să te întrebăm cum se descurcă L.M. în comunitatea ta. Are cumva vreun dor pentru viața din marile oraşe? Mi-a spus că ea şi J.K. nu se prea înțeleg , ea crezând că e vorba de pizmă. Dar poate că e din pricină că J. nu poate suporta genul lui L. – deschis, având întotdeauna dreptatea de partea ei, încă reflectând ceva din atmosfera răsfățată a perspectivei „bostoniene”?
          Deja am vorbit cu L., ne-am şi scris despre această abordare răsfățată a Ortodoxiei – plină de palavre, care „ştie ce se-ntâmplă”, care are „răspunsul exact” la orice problemă, conform cu ceea ce spun „specialiştii”. Încep să cred că aceasta e problema ei principală, care nu îl priveşte în mod direct pe părintele Pantelimon.

         Un exemplu: ea este îngrozită de faptul că T. a fost primită în Biserică [venind din romano-catolicism] fără Botez sau Mirungere. „E greşit”, zice ea. Dar noi nu vedem nimic greşit; e de. datoria preotului şi a episcopului să decidă, şi deci nu e treaba noastră (cu atât mai puțin a ei). Rânduiala prin care ea fost primită a fost de mult aprobată prin iconomie, şi poate că în acest caz a fost cea mai bună soluție, deoarece T. ar fi putut ezita şi mai mult în fața Botezului. Pogorământul Bisericii a fost înțelept . Dar L. ar vrea ca cineva „să-i citească Vlădicăi Antonie hotărârea Soborului” pe această temă. Dragul meu, el a fost aici, compunând hotărârea care permite explicit episcopilor să se folosească de iconomie ori de câte ori doresc! Nu ne place deloc această atitudine, pentru că introduce în atmosfera Bisericii tulburări complet inutile. Iar dacă are de gând să-i spună lui T. că ea nu este cu adevărat o membră a Bisericii Ortodoxe, ar putea pricinui răni de nespus în sufletul ei.
           Un alt exemplu: L. era foarte bucuroasă că Q. a fost botezată [după ce fusese de mai mulţi ani membră a Bisericii Ruse din Diaspora]: în sfârşit, a procedat „drept”! Dar pe noi nu ne mulțumeşte deloc această atitudine, pentru că vedem din partea ei un semn al unei imaturității spirituale de proporții şi un fanatism îngust din partea celor ce îl încuviințează. Sfântul Vasile cel Mare refuzase să boteze un om care se îndoia de validitatea botezului său, şi aceasta deoarece el primise deja împărtăşanie de mai mulţi ani şi era prea târziu să te îndoieşti atunci de calitatea lui de membru al Bisericii lui Hristos!
           În cazul convertiților noştri este evident că cei ce insistă sau sunt convinşi să primească Botezul după ce au fost membri ai Bisericii încearcă, dintr-un sentiment de nesiguranță , să primească ceva pe care taina nu îl dă: siguranță psihologică, o compensație pentru vechile eşecuri din vremea când era deja ortodox, un abonament pe viaţă la „clubul” celor care au dreptate, o „corectitudine” duhovnicească automată. Dar acest act pune sub semnul întrebării Biserica şi slujitorii ei.
           Dacă preotul sau episcopul care ar primi asemenea oameni ar greşi (atât de mult încât să fie necesar apoi ca întreaga rânduială a primirii să fie săvârşită din nou!), s-ar crea un soi de Biserică în Biserică, un clişeu care, spre deosebire de „cei mai mulţi episcopi şi preoți”, are întotdeauna „dreptate”. Şi desigur că aceasta este cea mai mare problemă de astăzi – şi chiar a vremurilor ce vor urma [subl. trad.]. Este foarte greu să te lupți cu ea, pentru că ți se oferă răspunsuri „simple şi clare” la toate întrebările, iar instabilii noştri convertiŃi găsesc că acesta este răspunsul la toate nevoile lor.
           Câteodată am vrea să credem că toată „problema părintelui Pantelimon” din Biserica noastră este doar o chestiune de accente diferite care, în final, nu vor fi teribil de importante. Dar cu cât analizăm mai mult, cu atât ajungem să credem că treaba e mult mai serioasă decât atât, că de fapt se formează un „sectarism ortodox” pe cheltuiala (şi spre paguba) poporului nostru simplu. Pentru aceasta, cei ce sunt conștienți de acest lucru, trebuie să fie „râvnitori conform cunoştinței”. În trecut, Biserica a supraviețuit unor ispite mai mari, dar ne temem pentru convertiții noştri, ca nu cumva în simplitatea lor să fie atraşi în vreo sectă şi/sau în afara Bisericii.
           Dumnezeu este cu noi! Trebuie să sporim în credință .”

    Din cartea
    “Ne vorbeste parintele Serafim Rose. Scrisori”

  11. După atâția ani când oamenii s-au împărtășit în Biserică, e o greșeală să fie primiți iar prin rânduiala Botezului, primirea, oricum ar fi fost făcută e valabilă pentru toți cei care provin din rândul ereticilor care aveau formula ” În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” !
    “Sfântul Vasile cel Mare refuzase să boteze un om care se îndoia de validitatea botezului său, şi aceasta deoarece el primise deja împărtăşanie de mai mulţi ani şi era prea târziu să te îndoieşti atunci de calitatea lui de membru al Bisericii lui Hristos!”

    CANONUL 7 Sinodul II ECUMENIC (PRIMIREA ERETICILOR ÎN BISERICĂ)

    Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea celor ce se mântuiesc, îi primim după rânduiala mai jos arătată şi după obicei. Pe arieni şi pe macedonieni şi pe sabatinieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stângaci, apoi pe patrusprezeceni(quartodecimani), adică pe mer-curaşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim dacă dau zapis (scrisori demărturisire de credinţă) şi dacă dau anatemei toată erezia care nu cugetă (învaţă) cum cugetă (învaţă) sfânta a lui Dumnezeu Biserică sobornicească şi apostolească şi îi pecetluim, adică îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi nările şi gura şi urechile şi pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt.

    Iar pe eunomieni, pe cei ce se botează cu o singură afundare, şi pe montanişti, adică pe cei ce se numesc aici frigieni, şi pe sabelieni, care învaţă că Fiul este tot una cu Tatăl (identitatea Fiului cu Tatăl) şi care fac şi alte oarecare lucruri de neîndurat (urâte), şi pe toate celelalte erezii (căci multe sunt aici, mai cu seamă cele care pornesc din ţara Galatenilor) pe toţi dintre aceştia care doresc să se adaoge (ataşeze) ortodoxiei, îi primim ca pe elini (păgâni): şi (adică) în prima zi îi cercetăm, a doua zi îi catehizăm, iar a treia zi le facem lepădările de Satana (îi exorcizăm), suflând asupra lor de trei ori în faţă şi în urechi şi astfel îi catehizăm şi facem să petreacă timp îndelungat în biserică şi să asculte Scripturile şi atunci îi botezăm.

    (46, 47, 68 ap.; 8, 19 sin. 1 ec; 95 Trui; 7, 8 Laod.; 57 Cartag.; 1, 5, 47 Vasile cel Mare)

    Sfântul Nicodim Aghioritul, când spune că papistașii ar trebui primiți prin Botez, are dreptate. Sfântul Nicodim Aghioritul se referă la papistași, nu la cei botezați de un preot hirotonit în Biserică. Nici Sfântul Nicodim Aghioritul nu a afirmat că botezul făcut de un preot ortodox trebuie repetat dacă afundările nu au fost complete. Se face botezul pentru cei care vin la Ortodoxie de la papistași.

    Dar dacă aceia care vin de la papistași au apucat a fi primiți prin mirungere, după ce au trecut ani de zile de la această primire, îi acceptăm astfel, așa cum Biserica l-a acceptat pe Cuviosul Serafim Rose. Canonul 7 de la Sinodul II Ecumenic e limpede.
    Problema principală era că ereticii aceia care botezau într-o singură afundare, foloseau altă formulă, “în numele lui Dumnezeu” de exemplu, nu foloseau numele Persoanelor Sfintei Treimi. De aceea acei eretici nu puteau fi primiți altfel decât prin Botez.

  12. Din viata Sf. Atanasie cel Mare avem un exemplul legat de Botez ”Pentru că, jucîndu-se cu alţi copii de o vîrstă cu el pe malul mării, făcea cele ce văzuse în biserică, urmînd cu obiceiul copilăresc acelor sfinţiţi slujitori ai lui Dumnezeu şi asemănîndu-se lor. Căci copiii cei ce erau cu dînsul l-au hirotonisit episcop, iar el pe unii dintr-înşii i-a făcut prezbiteri, iar pe alţii diaconi, şi aduceau la dînsul şi pe alţi copii elini, care erau încă nebotezaţi. Atunci el îi boteza cu apă din mare, zicînd asupra lor cuvintele de la Taina Sfîntului Botez, precum auzise de la prezbiterul din biserică; apoi adăuga şi oarecare învăţătură pentru dînşii, pe cît putea înţelegerea copilărească. În acea vreme, era patriarh în Alexandria cel întru sfinţi părintele nostru Alexandru; acesta din întîmplare privind de la un loc înalt spre malul mării şi văzînd jucăriile copilăreşti, se mira de cele ce se făceau de dînşii; apoi văzînd botezul ce se făcea de Atanasie, îndată a poruncit ca să prindă pe toţi copiii cu episcopul lor şi să-i aducă la sine. Deci, i-a întrebat ce făceau în jocurile lor? Iar ei, ca copiii, întîi se temeau, iar după aceea au spus toate, cum pe Atanasie l-au pus episcop şi cum acela a botezat pe copiii cei elini. Iar patriarhul, cercetîndu-i cu dinadinsul, se sîrguia să ştie pe care i-a botezat, cum îi întreba el înaintea botezului şi ce răspundeau aceia; şi a cunoscut că se săvîrşiseră toate după legea credinţei noastre. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun Botezul copiilor şi adevărat, apoi l-a întărit prin ungerea cu sfîntul mir.”
    In Moliftenic se arata ca intr-o situatie de urgenta :”Se cuvine a sti iarasi ca de va fi pruncul slab si nu s-ar intampla preot, atunci ca sa nu moara pruncul nebotezat, orice parte barbateasca sau neffind nimenea dintre barbati, atuncimoasa sau orice alta femeie, luand apa, sa-l boteze zicand: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Iar de va trai pruncul dupa acest bitez, trebuie sa fie dus la preot ca sa plineasca ungerea cu Sfantul Mir si toata slujba Botezului dupa cuviinta”
    Deci in cazuri extreme cand copilul etse bolnav si nu avem preotul aproape se poate face Botezul ca sa nu moara nebotezat si daca traieste se merge la preot pentru a finaliza Botezul. Nu este explicat daca se ia copilul cu totul si se baga in apa sau se toarna apa deasupra capului, cine stie sa spuna.

  13. Cât despre caricaturizare… Caracterizarea fariseilor, care nedreptățeau văduvele și îi prigoaneau pe prooroci

    Sfânta Evanghelie după Matei

    Capitolul 23
    1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
    2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
    3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
    4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
    5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
    6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
    7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
    8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
    9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
    10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
    11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
    12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
    13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
    14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
    15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
    16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
    17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
    18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
    19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
    20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
    21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
    22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
    23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
    24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
    25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
    26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
    27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
    28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
    29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
    30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
    31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
    32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
    33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
    34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
    35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
    36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
    37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
    38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
    39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

  14. SINODUL Sfântului Kiprian de Cartagina

    PROLEGOMENA DESPRE SINODUL CEL ADUNAT ÎN CALCEDON ÎN TIMPUL LUI CIPRIAN anul 258

    Trei Localnice Sinoade (soboare) pentru Botezul de a doua oară s-au făcut în Calcedon, adică în Cartagina în timpul Sfântului Sfinţitului Mucenicului Ciprian. Unul adică în anul de la Hristos 255 întru al patrulea an al împărăţiei lui Valerian şi a lui Galiin261, întru care s-a rânduit ca afară din Biserică nimeni poate a se boteza, fiindcă unul este Botezul Soborniceştei Biserici, pentru aceea şi ereticii cei ce vin la Soborniceasca Biserică se cuvine a doua oară a se boteza.

    Iar cei ce mai înainte s-au botezat canoniceşte de cei dreptslăvitori (ortodocși) care apoi s-au făcut eretici, aceştia iarăşi întorcându-se la ortodoxie, să se primească nu prin Botez precum zicea Navat, ci prin singură rugăciunea şi punerea mâinilor peste ei (pentru care vezi şi Canonul al 8-lea al Sinodului 1). Precum şi aceasta se arată şi din epistolia cea către Corintul, care epistolie este a 71-a a lui Ciprian.

    Iar cel al doilea în anul 258 (sau 256 după Milie în tomul 1 al Sinoadelor) întru care au fost de faţă 71 de Episcopi atât din Numidia cât şi din cealaltă Africă, pe care i-a adunat Sfântul Ciprian, ca cu mai mare putere să adeverească, şi să întărească rânduirea cea aşezată în cel mai dinainte Sinod pentru botezul de-a doua oară. Care şi a rânduit întâi că, câţi fiind în Biserică clerici adică vor lăsa credinţa, aceştia întorcându-se, iarăşi să se primească numai ca nişte mireni. Şi al doilea că, atât să fie de neputernic botezul ereticilor, încât aceştia întorcându-se şi după ortodoxie botezându-se, să nu se socotească că a doua oară se botează cu al doilea Botez, ci să socotească, că întâia oară primesc Botez, ca cum cu totul neavând adevărat Botez.

    S-au făcut însă şi al treilea Sinod în Cartagina întru acestaşi an de acestaşi Sfânt Ciprian, în care erau 84 de Episcopi, care şi pe această sinodicească şi canonicească epistolie adică pe acest Canon, l-au trimis către Iovian Episcopul, şi către Episcopii aceluia precum zice Zonara (şi epistolia arată), pentru că Episcopul acesta a întrebat pe dumnezeiescul Ciprian de se cuvine a se boteza schismaticii navatianii venind către Soborniceasca Biserică. Iar precum zice mult ştiutorul Dositei (foaia 55 din Dodecavivlon) pentru ce s-a trimis epistolia aceasta de Sinodul al 2-lea cel mai de sus către Ştefan papa Romei, arătând cele de el rânduite pentru al doilea Botez.

    Iar Ştefan făcând Sinod în Roma, a desfiinţat epistolia rânduind a nu se îndoi botezul ereticilor, care botează precum botează soborniceasca Biserică (precum acestea le scrie Ciprian în epistolia către Pompie Episcopul savratensiilor în Africa). Drept aceea spre desăvârşita adeverire a Botezului de a doua oară, care şi odată şi a doua oară s-a hotărât sinodiceşte şi spre surparea celor de Ştefan rânduite, acest al 3-lea Sinod s-a adunat de Sfântul Ciprian, şi a dat acest Canon. Însemnează însă, că acest Sinod mai vechi fiind decât toate Sinoadele Ecumenice şi Localnice, se cuvenea a se rândui mai întâi şi decât cele Ecumenice, dar fiindcă este Localnic, are şi mai puţină vrednicie decât cele Ecumenice, s-au prorânduit acelea, şi acesta după acelea (vezi pe Dositei, pentru sinoadele acestea foaia 53 şi 975 din Dodecavivlon şi foaia 98 a tomului 1 al sinodicalelor).

    Însuşi aceasta o au urmat şi la celelalte Localnice ce s-au făcut mai înainte decât cele Ecumenice, a se aşeza adică după cele Ecumenice, pentru vrednicia lor.

    Iar Sfântul Ciprian care a adunat aceste Sinoade a mărturisit în vremea lui Dechie împăratul. Spre a căruia laudă, de ajuns este minunata oraţie ce o a împletit sfinţeniei sale teologhiceasca limbă a lui Grigorie.

    CANONUL SFÂNTULUI LOCANICULUI SINOD A TREIA OARĂ ADUNAT ÎN CALCEDON ÎN TIMPUL LUI CIPRIAN TÂLCUIT

    CANON

    Iubiţilor fraţi, fiind noi în obştesc sfat am citit scrisorile de la voi trimise, pentru cei păruţi a fi botezaţi de către eretici ori schismatici, venind către soborniceasca Biserică care este Una, întru care ne botezăm şi a doua oară ne naştem. Despre care şi suntem încredinţaţi, că şi voi înşivă aceleaşi făcându-le, întărirea Soborniceştii Biserici o ţineţi. Însă de vreme ce sunteţi împreună părtaşi ai noştri, şi pentru obşteasca dragoste aţi voit a căuta despre aceasta, nu socoteală proaspătă vă aducem înainte, nici acum lucrată, ci pe cea din vechi cercată cu toată scumpătatea şi sârguinţa, de către cei ce au fost mai înainte de noi, şi de către noi bine ţinută o cuminecăm vouă şi o însoţim.

    Aceasta şi acum hotărâm care totdeauna cu tărie şi cu statornicie o ţinem, nimeni va putea să se boteze afară din Soborniceasca Biserică, unul fiind Botezul, şi în Una singură Soborniceasca Biserică aflându-se. Că scris este: „Pe Mine m-au părăsit pe izvorul de apă vie, şi ş-au săpat loruşi lacuri sfărâmate, car nu pot a ţine apă”(Ieremia: 2,13). Şi iarăşi Sfânta Scriptură, mai înainte vestind zice: „De apă străină depărtaţi-vă, şi din fântână străină să nu beţi” (Pilde: 5; 15,16). Şi se cuvine a se curăţi şi a se sfinţi apa mai întâi de Preot, ca să poată cu însuşi Botezul să şteargă păcatele omului celui ce se botează. Şi prin Proorul Iezechiil zice Domnul: „Şi voi stropi pe voi cu apă curată, şi voi curăţi pe voi. Şi voi da vouă inimă nouă, şi Duh nou voi da vouă”(Iezechiil: 36,25).

    Cum dar poate a curăţi şi a sfinţi apa cel ce însuşi este necurat, şi la care Duh Sfânt nu este? zicând Domnul la Numeri: „Şi de toate cele ce se va atinge necuratul, necurate vor fi”(Numeri: 19,22). Cum poate botezând, altuia a da iertarea păcatelor cel ce nu poate păcatele sale a le lepăda, afară din Biserică fiind?

    Ci şi însăşi întrebarea care se face întru Botez este martor al adevărului. Că zicând celui ce se cercetează: „Crezi că viaţă veşnică, şi iertare de păcate iei?” Nu altceva zicem decât că în Soborniceasca Biserică poate a se da; iar la eretici unde Biserică nu este, cu neputinţă este a lua iertare păcatelor. Şi pentru aceasta apărătorii ereticilor, sunt datori sau întrebarea a o schimba sau Adevărul a-l apăra, de nu cumva le dau lor şi Biserica, însă de nevoie este a se unge cel ce se botează, ca luând hrisma (ungerea cu Sfântul Mir) să se facă părtaş al lui Hristos.

    A sfinţi dar untdelemn ereticul nu poate, cel ce nici Jertfelnic are, nici Biserică. Nu se poate dar nicidecât a fi hrismă la eretici. Că bine arătat este nouă, că nicidecum se poate la aceia a se sfinţi unt de lemn spre ungere. Că suntem datori a şti şi a nu ne fi necunoscut că este scris: „Untul de lemn al păcătosului să nu ungă capul meu”(Psalm: 140,6). Care lucru cu adevărat şi de demult l-a vestit Duhul cel Sfânt în Psalmi: „Ca nu cumva, abătându-se vreunul, şi din calea cea dreaptă rătăcindu-se, de către ereticii vrăjmaşii lui Hristos să se ungă.

    Căci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat (cel ce nu este Preot) şi ierosilos şi păcătosul? Când zice Scriptura, că: „Dumnezeu pe păcătoşi nu-i ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi voia Lui o face, pe acesta îl ascultă” (Ioan: 9,31).

    Prin Sfânta Biserică înţelegem că se dă lăsarea păcatelor. Şi cine poate a da lucrul ce însuşi nu-l are? Sau cum poate a lucra lucruri duhovniceşti cel ce leapădă pe Sfântul Duh de la sine?

    Pentru aceasta este dator şi a se reînnoi cel ce vine către Biserică, ca înăuntru prin sfinţi să se sfinţească. Că scris este: „Fiţi sfinţi că Eu sfânt sunt, zice Domnul” (Leviţi: 11,44; 19,2; 20,7). Ca şi cel prins de rătăcire, întru adevăratul şi bisericescul Botez, şi de însăşi rătăcirea aceasta să se dezbrace, care om venind către Dumnezeu şi preot căutând, în rătăcire aflându-se a căzut în ierosilie (fur de cele sfinte).

    Că trebuie a se cerca botezul ereticilor, ca să binevoiască împreună cu cei botezaţi de dânşii. Că nu poate în parte (adică în osebire) a covârşi. De au putut a boteza, au putut şi Sfânt Duh a da. De nu au putut, că afară fiind Duh Sfânt nu are, nu poate dar pe cel ce vine a boteza. Unul fiind Botezul, şi unul fiind Sfântul Duh, şi Una Biserica de la Hristos Domnul nostru (lui Petru Apostolul din început zicând) asupra unirii întemeiată.

    Şi pentru aceasta cele ce se fac de dânşii mincinoase şi deşarte fiind, toate sunt neprimite. Că nimic poate fi primit şi ales la Dumnezeu din cele ce se fac de aceia, pe care Domnul vrăjmaşi şi împotrivnici ai săi îi zice în Evanghelii. „Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte” (Matei: 12,30). Şi fericitul Apostolul Ioan poruncile Domnului păzind, mai înainte a scris în epistolie: „Aţi auzit că antihrist vine, şi acum încă mulţi antihrişti s-au făcut. Drept aceea ştim că vremea de pe urmă este. Dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintru noi” (I Ioan: 2,18).

    Drept aceea şi noi suntem datori a pricepe şi a înţelege, că vrăjmaşii Domnului şi cei ce se numesc antihrişti, nu sunt putincioşi a da darul Domnului. Şi pentru aceasta noi cei ce suntem împreună cu Domnul şi unirea Domnului o ţinem, care după vrednicia Lui ni s-a dat Preoţia Lui în Biserică liturghisindu-o, câte împotrivnicii Lui adică vrăşmaşii şi antihriştii le fac, suntem datori a nu le primi şi ale depărta şi a le lepăda, şi ca pe nişte spurcate a le socoti. Şi celor ce vin la cunoştinţa adevăratei şi bisericeştii credinţe de la rătăcire şi de la răzvrătire, să le dăm desăvârşit taina dumnezeieştii puteri, şi a unirii, şi a credinţei, şi a adevărului.

    TÂLCUIRE

    Cu multe dovezi arată Canonul acesta că botezul ereticilor şi al schismaticilor este neprimit. Şi că se cuvine a se boteza ei când se întorc la dreptslăvitoarea şi Soborniceasca Biserică.

    1. Pentru că Botezul este Unul, şi pentru că el se află în Una singură Soborniceasca Biserică. Iar ereticii şi schismaticii afară din Soborniceasca Biserică aflându-se, prin urmare nici Botez nu au.

    2. Apa Botezului se cade mai întâi a se curăţi şi a se sfinţi prin rugăciunile Preotului şi prin harul Preasfântului Duh, apoi să curăţească şi să sfinţească pe cel ce se botează într-însa, dar ereticii şi schismaticii nu sunt preoţi. Ci mai vârtos furi de cele sfinte, nici curaţi ci necuraţi, nici sfinţi, ca unii ce nu au Duh Sfânt. Deci nici Botez au.

    3. Pentru Botezul cel în Biserica cea Sobornicească, se dă iertarea păcatelor, iar prin botezul ereticilor şi al schismaticilor, afară fiind e Soborniceasca Biserică, cum poate a se da iertarea păcatelor.

    4. Cel ce se botează după ce se botează, se cuvine a se unge cu Sfântul Mir cel Mare, care s-a sfinţit prin venirea Sfântului Duh. Iar ereticul neavând Sfânt Duh, ca un despărţit de El pentru eres şi pentru schismă (adică pentru dezbinare) de Soborniceasca Biserică, cum poate a sfinţi Mirul cel de acest fel?

    5. Preotul se cuvine a se ruga către Dumnezeu pentru mântuirea celui ce s-a botezat, iar ereticul şi schismaticul, fur de cele sfinte fiind şi păcătos (nu atât pentru fapte, ci mai mult pentru eres şi pentru schismă, care este păcat mai mare decât toate), cum poate fi ascultat de Dumnezeu, în vremea când zice Scriptura: Că pe păcătoşi nu-i ascultă Dumnezeu.

    6. Pentru că nu poate fi primit la Dumnezeu botezul ereticilor, şi al schismaticilor, fiindcă ei sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, şi antihrişti numindu-se de Evanghelistul Ioan. Deci pentru toate acestea şi altele, Canonul acesta cu scumpătate voieşte a se boteza toţi ereticii şi schismaticii.

    Adăugând şi aceasta, că socotinţa aceasta a fi adică neprimit botezul ereticilor şi al schismaticilor, nu este nouă adică a Părinţilor Sinodului acestuia, ci este veche cercată de cei mai dinainte de aceştia (adică din timpul lui Agripin Episcopul Cartaginaiei, precum am zis în prolegomena Sinodului acestuia, care mai a ajuns pe însuşi moştenitorii Apostolilor), şi care socotinţă cu multă silinţă şi scumpătate, este unită întru toate cu Apostoleştile Canoane 46, 47, 68. Şi nu numai de obşte Canonul acesta leapădă botezul ereticilor şi al schismaticilor. Ci şi în deosebi fiecare din Părinţii cei 84 ai acestui sinod cu o osebită lucrare, adică cu 84 de hotărâri îl leapădă.

    Pentru aceasta şi Ecumenicul al 2-lea sinod în al 7-lea Canon al său în parte a păzit Canonul acesta (deşi în celelalte nu l-au păzit, aceea făcându-o după iconomie şi conpogorâre, şi nu după scumpătate precum am zis în însemnarea canonului 46 Apostolesc). Şi Sinodul al 6-lea în Canonul al 2-lea al său l-au pecetluit (deşi zice, că numai în locurile acelea ale Africii stăpânea, ci odată pecetluindu-l, mai mult l-au adeverit, şi nu l-au surpat). Îl primeşte însă pe acesta şi marele Vasilie, în întâiul său Canon.

    Note de subsol

    260. Însemnează că cu acele patru însuşiri cu care se osebesc Sinoadele Ecumenice de cele Localnice, cu acelea însăşi iarăşi se osebesc şi cele Localnice de cele Ecumenice, şi vezile acestea la 1-a subînsemnarea prolegomenei Sinodului 1.

    Însă se osebeşte Localnicul Sinod de cel ce se zice al ţării, fiindcă Sinodul ţării este acela pe care îl face Episcopul, sau Mitropolitul, sau Patriarhul cu singuri clericii săi, fără de alţi Episcopi, dintru alte părţi după Dositei (foaia 1015 din Dodecavivlon) iar Sinod Localnic este, când Mitropolitul sau Patriarhul cu Mitropoliţii săi, sau cu Episcopii se adună la un loc. Şi mai clar zicând, când Episcopii uneia sau a două Eparhii, împreună se adună, spre a cerceta bisericeştile pricini şi întrebări cele întâmplătoare. Localnice Sinoade se numesc, şi cele ce se rânduiesc de Canoane, a se face în tot anul de Episcopii fiecărei Eparhii. Fiindcă şi aceştia de Episcopi se fac după Canonul 37 al Apostolilor.

    261. Pricinile pentru care s-au făcut Sinodul acesta, una adică pentru că botezul a doua oară s-a început în Africa mai întâi prin învăţătura lui Agripin Episcopul Cartaginei, sau precum zic alţii al lui Tertulian (precum aceasta se arată din cuvintele ce scrie Sfântul Ciprian în epistolia aceasta canonicească şi sobornicească către Iovian, zicând: Că nu socoteală nouă şi de curând întărită vă aducem, ci cu toată scumpătatea cercetată din vechi de Părinţii noştri cei ce au fost mai înainte).

    Şi alta încă, căci întru acele vremi s-a arătat şi Navat, care prezbiter fiind al Romei s-a făcut schismatic, că învăţa cum că cei ce au slujit idolilor în vremea prigoanelor, în urmă pocăindu-se erau neprimiţi de nu i-ar fi botezat de al doilea. Drept aceea şi din aceasta a lui rea slăvire, sau dezbinat de Soborniceasca Biserică şi multă parte cu dânsul.

    Deci şi pentru aceştia era îndoială, adică pentru cei botezaţi de dânşii, de se cuvenea a se boteza în urmă întrocându-se la Soborniceasca Biserică. Şi pentru aceasta oarecare Episcopi au trimis către Sfântul şi dumnezeiescul Ciprian cerând dezlegarea nedumeririi.

    Deci Sinodul acesta adunându-se, a rânduit cele mai de sus zise. Vezi pe Dositei foia 53, Dodecavivlon.

    262. Însemnează că nu numai în Africa, ci şi în Asia era obiceiul a se boteza a doua oară cei botezaţi de eretici (întorcându-se la ortodoxie), unde însuşi Ştefan acesta a scris către dânşii să înceteze de a boteza a doua oară, ci Asienii nu numai nu s-au înduplecat, ci şi sinod în Iconia a adunat în anul 258. Între care exarh a fost Sfântul Firmilian al Chesariei, întru care s-au adunat Părinţii din Capadochia, din Lichia, din Galatia şi din alte Eparhii, şi au rânduit, ca nici o sfinţită lucrare a ereticilor să fie primită, ci şi botezul lor, şi hirotonia, şi orice altă taină să nu fie primită, nefiind vrednică nici de un cuvânt (Dositei la foaia 58 din Dodecavivlon).

    Mai însemnează că dumnezeiescul Dionisie al Alexandriei cel dintr-o vreme cu Sfântul Ciprian, era de o socotinţă cu însuşi Ciprian, a se boteza adică a doua oară ereticii, precum zice Ieronim în catalogul bisericeştilor acturi, vezi la prolegomena lui Dionisie.

    Pidalion pag 275

    http://www.sufletortodox.ro/arhiva/carti-documente/Pidalion%20Original%201841.pdf

  15. 5.Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

    Vedeti Ce zice Domnul nu poate sa intra in Imparatia Cerurilor cine nu naste din apa… ADICA DACA NU ESTE AFUNDAT IN APA IN NUMELE TATALUI FIULUI SI SF DUH…. NASTERE E CAND COPILUL IESE DIN PANTECELE MAMEI… INTREG FARA CU UN PICOR AFARA INAINTE DE NASTERE… DECI DUPA CUVANTUL DOMNULUI NUMAI CEI CARE NASTE DIN APA… ADICA SUNT AFUNDATI POT SA INTRE IN IMPARATIA CERURILOR… POATE PRIN VREO ICONOMIE DUMNEZEU STIE, ACEPTA SI STROPIREA DAR NUMAI IN BISERICA… IN AFARA BISERICA NU ESTE BOTEZ… NUMAI SF AP A PORUNCIT DOMNUL SA BOTEZE PE OAMENI CACI IEI AVEAU PE DUHUL SFANT…
    19.Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului DUH,
    DECI lor la PORUNCIT sa BOTEZE nu la gramada de OAMENI NUMAI ucenicilor peste CEI care sa pogorat DUHUL SFANT… DECI in AFARA de BISERICA nu este nici BOTEZ nici nimic… Si cine vine de la eretici la Ortodoxie trebuie Botezat CU Scufandare afundare in APA si toate cum Invata BISERICA… Iar fata de rabotezare nu cred ca se greseste ca se face DUPA CUVANTUL DOMNULUI… Asta nu inseamna ca nu a fost aceptat PRIN stropire, da asa este DUPA CUVANTUL DOMNULUI CU 3 afundare si nu cred ca greseste… Pentru ca in acest caz zicem a gresit Domnul PRIN exprimare sau face compromis….

  16. Dragos: La fiecare conferință Gheron Sava a susținut că trebuie să fie făcute doar cele trei afundări, ceea ce lipsește.

    Doar atat exact… La rebotezare… 3 afundari…

    • Nu se face rebotezare, nu se rostesc numele Preasfintei Treimi. Se afundă de trei ori persoana în apă sfințită,doar atât, pentru cei care nu au pace în inimile lor

  17. Sfântul Ioan Maximovici îi primea pe papistași prin Mirungere, la fel mai multe Sinoade din Biserica Rusă sau din Rocor.
    Sunt probleme mai complexe, dar Taina este validă.
    Explică aici Gheron Sava, ascultati la 3 ore și un minut conferința din 12 mai 2019 la București, traducere de părintele Ciprian Staicu.
    Ce bine ar fi ca părintele Ciprian să fie cum era înainte. Nu înțelegem de ce s-a schimbat. În toți acești ani a colaborat cu părinții athoniți și a primit învățătura corectă, acum din cauza unor ispite luptă și iar luptă, el știe cu ce anume. Dacă ar asculta de Gheron Sava nu ar mai lua-o pe cărări, pentru că Gheron Sava vorbește din învățătura Sfintelor Sinoade Ecumenice. Cartea părintelui Evghenie are o parte și despre iconomie. Chiar ne pare rău pentru părintele Ciprian.
    Această conferință dovedește că înainte părintele Ciprian era ortodox, dar acum s-a schimbat și se luptă el știe cu ce, luptă împotriva oamenilor. Sperăm să devină cum a fost, să își ceară iertare pentru că a schimbat comunicatul de la Sâmbăta și pentru că a modificat Mărturisirea de Credință a lui Gheron Sava.
    Ascultați de la 3 ore și un minut :
    https://youtu.be/cx7f3GYo8h0

    Corect este ca papistașii să fie botezați, pentru că nu au succesiune apostolică, dar Biserica a acceptat iconomia, după cum vedem in Canonul 7 de la Sinodul 2 Ecumenic.

  18. Citează clar și cu virgula ce spune Sf Simeon.

    Nu îmi dau seama deocamdată dar clar vorbești altceva decât scrie la Sf Simeon.

    Pg 109:
    Aceștia taina nu o primesc și pe copii lor nu îi luminează cu mai mult îi întunecă.Iar preotul cel ce slujește,se face părtaș celor depărtați de Dumnezeu.Caci cumcel ce hulește pe Dumnezeu,ar putea să învețe drepslavitoarea credință?Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul……apoi vorbește sfântul despre botez și celelalte care se fac,explicând destul de clar despre nas de este tânăr sau bătrân și despre cele ce închipuiesc cele ce se fac la taina botezului……..apoi:Deci intr-acela și chip rugandu-se și pace dând,care este Iisus Hristos, că este acolo Hristos,Care covârșește toată mintea…..și celelalte.
    Chiar nu am găsit citind la Sf Simeon că se întinează părinții copilului prin comuniunea cu nași eretici (este o interpretare a voastră în stil sectar).
    Apoi mai scoateți alta prostie pe gură:,,nași daca sunt dintre eretici condamnați…..”,parca nu ar fi destul de clar că în biserica lui nu poate un eretic sa fie nas unui ortodox,numai daca este preotul eretic ecumenist sau că și voi cu texte inventate din mințile voastre eretice.
    Mai departe argumentați:,,nu spune că copilul este nebotezat sau că ar trebui repetat botezul…..”,te întreb ce nu ai intales clar din ce spune Sf Simeon,,aceștia taina nu o primesc și pe copii lor nu îi luminează,ci mai mult îi întunecă”,de aici se vede limpede ca lumina zilei că Hristos nu a săvârșit taina,Ba mai mult arată că mai mult copii(se îndrăcesc,prin expresia,,se întunecă).
    Canonul 49 apostolic îți spune clar ce trebuie sa faci.

    • Dacă Taina nu ar fi fost validă Sfântul Simeon ar fi spus să fie repetată. Este vorba despre nașii eretici care nefiind convertiți la ortodoxie nu au cum primi Taina. Dacă copilul ar fi fost nebotezat, Sfântul Simeon ar fi spus să se repete Taina. Dacă unii părinți la mănăstire la Petru Vodă au repetat astfel Tainele, a fost o greșeală, trebuie de acum să nu mai facem astfel de sacrilegii.
      “Cel ce a doua oară botează, a doua oară răstigneste pe Domnul” (Canonul 47 apostolic)

  19. Cum sa zici că Sf Ioan Maximovici primea prin mirungere.Daca el primea la ortodoxie prin taina a doua nu e o erezie.
    El condamna ecumenismul și lucrează ecumenismul prin primirea la ortodoxie prin mirungere.
    Apoi aduci argumente cu o conferință a lui gheron Sava că și cul el ar fi sinod, canoanele Bisericii ortodoxe sau o dogmă.
    Daca a tradus Staicu ce așa mare importanță are din moment ce traduce erezii.

    Sfântul Ioan Maximovici îi primea pe papistași prin Mirungere, la fel mai multe Sinoade din Biserica Rusă sau din Rocor.
    Sunt probleme mai complexe, dar Taina este validă.
    Explică aici Gheron Sava, ascultati la 3 ore și un minut conferința din 12 mai 2019 la București, traducere de părintele Ciprian Staicu.

    • Părinte Tihon,
      NICIUN SINOD NU A SPUS CĂ TAINELE SĂVÂRȘITE DE CLERICI ORTODOCȘI NU SUNT VALIDE!!!
      IEȘIȚI DIN ACEST TIPAR DE GÂNDIRE SECTANT, CHIAR DACĂ A FOST GIRAT PE ALOCURI ȘI LA MĂNĂSTIRE LA PETRU – VODĂ!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*