Ecumeniștii nu îi canonizează pe mucenicii din temnițele comuniste. Vor în schimb să-l canonizeze pe Arsenie Boca, care l-a pictat cu aureolă pe ereticul Francisc de Asisi. Se folosesc de acest lucru și de alte greșeli de credință ale duhovnicilor români pentru a promova ecumenismul

Sfinte Moaște de la Aiud izvorând mir
Sfinte Moaște de la Aiud izvorând mir

Ecumeniștii urăsc Mișcarea Legionară, care a izvorât din dragoste pentru credință și neam și nu îi canonizează pe Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori Români, în schimb promovează  anumite personalități contemporane controversate, pe care le propun pentru canonizare. Arsenie Boca, ierodiaconul Visarion Iugulescu, Nil Dorobanțu sunt eretici și rătăciți, au avut abateri grave de la învățătura Bisericii.

Trebuie cercetate cu luare aminte atât viața, cât și învățătura personalităților contemporane. Duhovnicii neamului românesc au călăuzit poporul către lupta împotriva Noii Ordini Mondiale și împotriva lui Antihrist, dar au tras și semnale de alarmă cu privire la fenomene ce luau amploare în jurul unor persoane precum părintele Arsenie Boca, ierodiaconul Visarion Iugulescu, Petrache Lupu de la Maglavit, Veronica de la Vladimirești (vedeți în acest sens mărturiile părintelui Adrian Făgețeanu și ale părintelui Arsenie Papacioc), deoarece în cazul celor enumerați (adică părintele Arsenie Boca, ierodiaconul Visarion Iugulescu, Petrache Lupu de la Maglavit, Veronica de la Vladimirești) existau devieri evidente de la învățătura Bisericii.

Părintele Adrian Făgeţeanu – Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti. Demascarea şi combaterea „falşilor mistici”. Despre falsa vedenie de la Maglavit, fenomen elogiat și de părintele Visarion Iugulescu

Cei care au căzut în aceste fenomene de înșelare au fost avertizați de mai mulți duhovnici români că greșesc, dar nu s-au întors la învățătura sănătoasă, nici nu au făcut pocăinţă…

O altă problemă este că tot ecumeniștii susțin canonizarea unor duhovnici ai neamului românesc, care au fost exemple de viață morală și liman de mângâiere pentru poporul secătuit de regimul comunist, dar care au avut și învățături eretice, atribuind har și taine papistașilor. Scopul ecumeniștilor este de a schimba cu pași mărunți învățăturile Bisericii, folosindu-se de duhovnicii neamului, care nu au reușit să facă mai mult pentru a lumina poporul să ia atitudine împotriva ecumeniștilor prin întreruperea comuniunii cu aceștia.

În cazul duhovnicilor români, dacă au avut și învățături greșite, trebuie ca acele învățături eretice să fie respinse cu hotărâre și nici nu ne putem pronunța despre sfințenia lor, este greșit să le alcătuim icoane și acatiste până nu există semne clare că sunt proslăviți de Dumnezeu. Însă sunt foarte mulți Mărturisitori din temnițele comuniste proslăviți de Dumnezeu, pe care din păcate episcopii români i-au ignorat: Valeriu Gafencu, Corneliu Zelea Codreanu, Sfântul Ilie Lăcătușu, Virgil Maxim, Mircea Vulcănescu, Costache Oprișan și toți cei care au fost în aceeași luptă împotriva apostaziei impuse cu forța de regimul comunist ateu. 

Părinții care au supraviețuit perioadei comuniste: părintele Adrian Făgeţeanu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Justin Pârvu, părintele Gheorghe Calciu și alți duhovnici cunoscuți au fost prigoniți și au avut o viaţă morală exemplară. În ultimii ani s-au străduit să le arate oamenilor că se apropie vremea lui Antihrist, au vorbit împotriva actelor cu cip, împotriva globalizării și împotriva ecumenismului. 

Poporul simplu își arată evlavia foarte ușor față de persoanele ce au dobândit faimă. Prima condiție de care ar trebui să țină cont, conform rânduielilor stabilite de Biserică, este ortodoxia neîndoielnică ce trebuie să reiasă din viața și învățătura păstorilor care au trecut la cele veșnice.

Duhovnicul are datoria de a face cateheză și de a cerceta cugetul credincioșilor, avertizându-i că vor da răspuns în fața lui Dumnezeu dacă în sufletul lor continuă să trăiască în înșelare, să se călăuzească după scrieri eretice sau să îi cinstească ca sfinți pe eretici și pe înșelați. Această luptă cu ereziile și înșelările nu trebuie să aibă un caracter inchizitor, de a-i pedepsi pe oameni la cea mai mică bănuială întemeiată sau neîntemeiată, ci se face cu scopul de a-i catehiza pe oameni pentru a reuși să își însușească învățătura Bisericii și să renunțe astfel să se lase călăuziți de evlavia fără discernământ pentru rătăciți și eretici, să fie de-acum atenți la învățătura de credință ortodoxă și să respingă tot ceea ce este împotriva dogmei ortodoxe, chiar dacă acele afirmații aparțin unor părinți prigoniți de regimul comunist. Lupta marilor duhovnici ai neamului românesc a fost impotriva comunismului și meritul lor este pentru suferința pe care au purtat-o în temniță grea. Îi cinstim pentru această nevoință, poate că fără ei nu am mai fi existat ca neam. Cei mai mulți dintre ei nu au întrerupt comuniunea cu ierarhii ecumeniști, dar au fost deschiși pentru această învăţătură, pregătindu-i pe fiii duhovnicești pentru întreruperea comuniunii cu ecumeniștii, cum a făcut părintele Justin Pârvu, care l-a povățuit pe părintele Cristian Călugăru să întrerupă comuniunea cu ereticii ecumeniști.

Bucuria mărturisirii Ortodoxiei: Părintele Cristian Călugăru s-a îngrădit de erezia ecumenistă încă din anul 2008, aplicând Canonul 15, I-II Constantinopol

Dacă nu a existat un prilej de mustrare și de îndreptare, Dumnezeu poate ierta anumite greșeli, punând în balanță lupta pentru mărturisire și râvna sinceră pentru Dumnezeu.

În Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare se face referire la Sfântul Dionisie al Alexandriei care a sfârșit mucenic, dar a greșit atunci când a primit botezul unor eretici. Iar Fericitul Augustin are locul său în Sfânta Tradiție, fiind apreciat pentru multe din scrierile sale de către mulți Sfinți Părinți ai Bisericii, printre care și Sfântul Marcu al Efesului. 

Părintelui Arsenie Boca și ierodiaconului Visarion Iugulescu, însă, li s-a atras atenția că rătăcesc, fără însă să se îndrepte și să își ceară iertare pentru falsele minuni propovăduite, pentru înșelarea în care au condus poporul, pentru picturile eretice și blasfemiatoare, pentru învățăturile eretice din predicile și din scrierile lor.

Oamenii simpli trebuie ajutați, în duhul dragostei pentru adevăr, să înțeleagă și să respecte învățăturile ortodoxe și să renunțe la evlavia pentru cei care au căzut în înșelare și au propovăduit-o, pentru cei care au propovăduit erezii, mai ales dacă aceștia din urmă au fost mustrați.

Luptăm cu ereziile și cu înșelarea, nu luptăm cu persoane. Trebuie să facem diferența între cei care învață public erezia în Biserică și oamenii simpli care din pricina ignoranței pot primi ușor în inima lor înșelări. Atunci când oamenii au o simplitate a minții, este nevoie de foarte multă răbdare pentru a-i ajuta să-și însușească credința.

Sfinții Părinți nu îi opreau să vină la biserică și să asculte Sfânta Liturghie pe oamenii simpli și nepricepuți din popor care aveau evlavie în taină la diverși eretici, ci doar atunci când propovăduiau ereziile respectivei persoane în Biserică. Preotul are datoria să îi ajute pe credincioși să renunțe la aceste evlavii, dar dacă preotul nu reușește, nu înseamnă că trebuie să întrerupem comuniunea cu acel preot la care se spovedesc diferite persoane aflate în înșelare. Dacă dezbinăm Biserica din aceste motive, se numește că facem schismă.

Iară un exemplu din cartea Sfântului Ignatie Briancianinov, “Despre înșelare” :

“Pe ostrovul Valaam, într-o îndepărtată colibă pustnicească, trăia schimonahul Porfirie, pe care l-am văzut şi eu. El se îndeletnicea cu nevoinţa rugăciunii. Ce fel de nevoinţă era aceea, nu ştiu prea bine. Despre faptul că această nevoinţă era greşită, dă mărturie lectura îndrăgită a schimonahului: el preţuia mult cartea scriitorului apusean Thomas de Kempis, Urmarea lui Hristos, şi se călăuzea după ea. Această carte este scrisă din „părere”.

Odată, toamna, Porfirie i-a cercetat pe bătrânii schitului, de care sihăstria lui nu se afla departe. Luându-şi rămas bun de la bătrâni, aceştia l-au preîntâmpinat, zicându-i: „Nu cumva să-ţi vină în gând să treci pe gheaţă: gheaţa de-abia ce s-a făcut şi e tare subţire”. Sihăstria lui Porfirie era despărţită de schit printr-un intrând adânc al lacului Ladoga, ce trebuia ocolit. Schimonahul a răspuns cu glas liniştit şi cu părută umilinţă: „Deja am devenit uşor”. A plecat. Nu după multă vreme, s-a auzit un ţipăt deznădăjduit. Bătrânii schitului s-au tulburat, au alergat afară. Era întuneric: locul în care se întâmplase nefericirea n-a fost găsit degrabă; nu au găsit degrabă nici mijloacele de a-l găsi pe înecat: când trupul a fost scos afară, era deja neînsufleţit.

Ucenicul: Spui că lucrarea Urmarea lui Hristos a fost scrisă din amăgire de sine; totuşi, ea are o mulţime de admiratori chiar printre fiii Bisericii Ortodoxe!

Stareţul: Tocmai că aceştia, fiind extaziaţi de valoarea ei, îşi dau cu părerea despre această valoare fără să aibă nicio pricepere.

 

Ereziile părintelui Visarion Iugulescu:

Combătute de:

Scrisoarea Părintelui Sava Lavriotul

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

Cu harul lui Dumnezeu celui Treimic, transmitem acest mesaj către iubiții noștri frați români care ne-au cerut părerea în legătură cu părintele Visarion (Iugulescu), dacă acesta a fost înșelat sau eretic, aceasta, deoarece s-au creat divergențe între credincioșii români îngrădiți. Noi nu vă vom spune părerea noastră ci doar a Sfinților Părinți și a Bisericii.
În acord cu învățătura Bisericii și a Sfinților Părinți, Pr. Visarion este și rătăcit și eretic, deoarece:
1) nu a luptat în nici un fel împotriva ecumenismului, nici nu a scris împotriva lui, neavertizând oamenii în nici un fel împotriva lui și a Noii Ordini Mondiale;
2) s-a ocupat doar de învățătura morală și deloc de învățătura dogmatică, lucrare care de asemenea este erezie, amintind aici de erezia lui Montanus;
3) ca urmare a celor de mai sus, a rămas în comuniune cu toți episcopii ecumeniști;
4) și pentru că după roade se cunoaște copacul, ucenici ai acestuia au ajuns episcopi (de ex. PS Galaction Stângă) care a acceptat Sinodul din Creta;
5) a pictat el însuși icoana Sfintei Treimi care a fost respinsă de Biserica Ortodoxă ca eretică, de Sinodul 7 Ecumenic și Sinodul panortodox din 1666 de la Moscova, care a interzis reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl în iconografie. „Sf. Treime nu se pictează” afirmă Sf. Ioan Damaschinul, iar Sf. Nichifor spune: ”E o nebunie a se da imaginii ceva ce nu S-a întrupat„ si: ”Picturile fără prototip nu sunt icoane.”
„Bisericile noastre ar trebui împodobite cu icoane bizantine autentice și nu cu desene apusene care nu transmit sfințenia și virtutea ci doar ne desfată privirea” afirmă Sf. Ioan Maximovici.
Sfântul Duh se reprezintă în icoane numai la Botezul Domnului (în chip de porumbel) și la Cincizecime (în chip de limbi de foc).
Icoana este asemănarea care reprezintă caracteristicile prototipului său (PG94).
Icoanele cu prototip inexistent sunt idoli și nu icoane.
Sf. Teodor Studitul (PG99) afirmă că atunci când ne închinăm icoanei lui Hristos, ne închinăm și Lui Însuși.
Dumnezeu Tatăl niciodată nu S-a arătat în vedeniile Sfinților Prooroci, pentru că nu a devenit om (nu S-a întrupat) (PG154 – pag.385).

Reprezentarea în icoane a netrupeștii, nevăzutei, imaterialei dumnezeiri (Sf. Treime) o îndepărtăm ca mincinoasă și falsă, conform Sf. Ioan Damaschin (PG94).
Învățătura Evangheliei nu trebuie falsificată prin icoană. În acest sens Sf. Ioan Damachinul ne spune:
”Arată-mi la ce icoane te închini și apoi îți voi spune ce credință ai.”
6) a pictat icoana Mântuitorului Hristos ”Împăratul creștinilor”, inducând ideea greșită Mântuitorul este doar Împăratul creștinilor, Hristos fiind Făcătorul și Proniatorul întregii zidiri, în contradicție cu ceea ce se spune în Psaltire că Hristos este ”Dumnezeul Dumnezeilor și Domnul domnilor”;
7) a reprezentat pe Dumnezeu Tatăl în icoană, intrând în contradicție cu Învățătura Bisericii exprimată prin Sf. Ioan Damaschinul;
8) dacă cineva va urmări predicile părintelui va constata că nu face referire la învățătura Sfinților Părinți, la învățătura Bisericii și a Sinoadelor, ci doar la propria învățătură: ”Aveți în fața voastră un Apostol”; nimeni dintre Sfinții Bisericii nu a spus despre sine ucenicilor că este apostol și nu există în Sinaxar vreun sfânt care să-și spună singur viața;
10) recunoaște că a fost trimis de Duhul Sfânt la Apostolat, despre care spune că i s-a așezat pe cap în chip de porumbel, în contradicție cu învățătura Patericului; se considera pe sine „născut nu făcut”, această însușire fiind caracteristică numai Mântuitorului nostru Iisus Hristos;
11) dovada că erezia acestuia nu s-a stins este propagarea acesteia prin ucenicii care i-au făcut icoană și acatist.

Prin toate cele de mai sus, este evident că Pr. Visarion este și eretic și înșelat. Din această cauză, va trebui, iubiți părinți, să vă osteniți a anunța turma îngrădită de erezia ecumenismului, și, dacă este posibil, și pe ceilalți, să nu-l mai socotească printre sfinți și nici măcar ortodox.
Pentru a se face lumină în aceasta problemă, este necesar doar a se întocmi o scrisoare, de către credincioșii care au făcut parte din mișcarea visarionistă, dar care s-au îngrădit de erezie după Sinodul din Creta, prin care să se arate limpede dezicerea acestora de învățătura acestui părinte precum și întreruperea comuniunii bisericești cu cei care rămân mai departe în această mișcare, socotindu-l ca sfânt. De asemenea, trebuie să nu mai păstreze materiale, icoane și cărți, care conțin ereziile acestui părinte, prevenind în acest mod perpetuarea ereziei visarioniste.
Ne rugăm din adâncul inimii cu dragostea lui Hristos și durere în suflet să nu mai existe între noi neajunsuri sau dezbinări, ci îndată ce se ivește o problemă, să se încerce rezolvarea ei cu dragoste și dialog, în acord cu învățătura Sfinților Părinți și a Sinoadelor Ecumenice.
În acest fel se va slăvi numele Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia fie toată slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin!

Cu dragoste în Hristos,

Monahul Sava Lavriotul

Scrisori de mărturisire semnate de Gheron Sava, părintele Andrei Cojoacă, părintele Xenofont, părintele Ghervasie și laici

 

Redacția noastră a șters erezia preotului Ciprian Staicu din traducerea scrisorii, propoziție eretică pe care a adăugat-o ca un mincinos ce este, unde scria că “nu avem comuniune cu cei care sunt în ascuns visarioniști, prin învățăturile în care cred”. Această propoziție conține erezie, deoarece doar Dumnezeu cunoaște ce gânduri are omul în inima sa. Este erezie și pentru că contravine Canonului 15, I-II Constantinopol care spune că întrerupem comuniunea când cineva propovăduiește public în Biserică o erezie, nu atunci când are gânduri eretice în inima sa. Se pare că preotul Ciprian Staicu nu s-a lecuit de această erezie, pentru că nu a retras public această inovație. Urmările faptului că preotul Ciprian Staicu nu s-a lepădat de această erezie se văd acum în comportamentul și faptele sale. 

 

Iată mai jos semnăturile părinților și ale mirenilor împotriva ereziei visarionismului:

Să luptăm cu ereziile și înșelările, așa cum ne învață Sfintele Canoane !

 

Îi mulțumim părintelui Sava pentru ajutor în lupta cu ereziile și înșelările.

 

Un alt cuvânt folositor al părintelui Sava:

Gheron Sava Lavriotul aduce precizări în legătura cu fenomenul Arsenie Boca și Nil Dorobanțu:

 

“Faptul că se fac minuni, nu înseamnă că minunile sunt un criteriu al sfințeniei, pentru că Dumnezeu poate și la o fetiță mahomedană să facă o minune din milă. Asta nu înseamnă că mahomedanismul ar fi bun.   

Vedem atâția mahomedani care se duc la Sfântul Gheorghe și se întâmplă minuni cu ei. Ce-ar însemna asta? Că ei ar fi pe drumul cel bun?

Sfântul Simeon Noul Teolog ne dă care sunt criteriile sfințeniei.

Ne spune că un Sfânt … primul lucru, trebuie să aibă mărturisirea credinței lui, cum că este ortodox … sunt dogmele lui și că urmează drumul Ortodoxiei.

Atunci când Arsenie Boca pictează pe Francis de Assisi, care nu este Sfânt, atunci când spune că papistașii au taine, atunci cum putem spune că e acesta Sfânt?

Putea să fie un om bun. Dar astfel de “Sfinți” noi nu avem în Biserică. “Sfinți” care nu fac mărturisirea de credință, care nu au fost prigoniți, noi nu știm în tradiția Bisericii Ortodoxe.

Vedeți, că toți Sfinții din toate Sinaxarele Bisericii au fost prigoniți. Și toți erau corecți în credința ortodoxă. Ei drept învățau cuvântul Adevărului, nu schimbau, erau numai pentru adevărul Ortodoxiei care-i de la Dumnezeu descoperire.

Atunci când există acest lucru, și anume, dreapta Credință, dacă vedem că a avut credința ortodoxă de la A la Z, atunci acceptăm și minunile lui, fie că le-a făcut înainte de moarte, fie că le-a făcut după moarte.

Dar de ce însă ecumeniștii vor astfel de “Sfinți”? Pentru că ulterior o să spună că dacă aceștia sunt Sfinți atunci nu trebuie să mai țipăm împotriva ecumenismului. Folosesc ecumeniștii acest lucru. Dar să știți că Sfinți ecumeniști, Sfinți masoni, n-avem în Biserica noastră Ortodoxă. Nu există așa ceva.

 

Papistașii nu au har și taine, după cum ne învață un mare Sfânt care a contribuit la întărirea ortodoxiei pe pământul nostru, Sfântul Paisie Velicicovschi. 

 

Greșelile părintelui Gheorghe Calciu și ale părintelui Ilie Cleopa 

Dacă părintele Gheorghe Calciu s-a mântuit sau nu, știe Dumnezeu, poate că s-a mântuit, sunt mărturii că trupul său are un aspect care ar arăta acest lucru, totuși moaștele sale nu arată semne de Sfințenie clare, ca în cazul binecredinciosului părinte Ilie Lăcătușu, proslăvit ca Sfânt Mărturisitor împotriva regimului comunist ateu.

Nu trebuie, însă, să ne însușim învățătura eretică că papistașii ar avea har și taine. Acum nu mai suntem sub regimul comunist și avem și exemple ale Cuvioșilor Părinți din Sfântul Munte Athos care au întrerupt pomenirea ecumeniștilor și au luptat pentru a arăta că este important să ne întoarcem la calendarul patristic: Părintele Dionisie de la Colciu, Starețul Sava Capsaliotul, Gheron Iosif Isihastul.

(Să nu uităm că același lucru l-a făcut și Mărturisitorul Mircea Vulcănescu atunci când Sinodul tâlhăresc din 1924 a impus calendarul nou).

Citiți și :

Mircea Vulcănescu – Jertfă și mucenicie. Dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Mărturisire împotriva încălcării Sfintei Tradiții

Vedeți și :

Nu mai există Stareți. Cercați orice învățătură cu Evanghelia și scrierile Sfinților Părinți. Întrebați-vă inima și conștiința

Erezia părintelui Gheorghe Calciu:

Învățături eretice ale părintelui Ilie Cleopa:

În cartea “CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ”, părintele Ilie Cleopa afirmă că “Romano-catolicii au Sfinte Taine”.

La pag.492 autorul ne spune următoarele despre Taina Sfântului MIR:

Ritualul aplicării ei îl pot împlini numai episcopii şi preoţii de la parohii, ca delegaţi ai episcopilor, care ţin în Biserică locul Sfinţilor Apostoli. La romano-catolici această Sfântă Taină se face numai de episcopi, fiecare în cadrul eparhiei sale”.

Iar la pag 270 găsim scris: “Formula prin care se împărtăşeşte Taina Sfântului Mir este: Pecetea darului Sfântului Duh” iar despre acest lucru autorul ne menţionează în nota din subsolul paginii că:

 La romano-catoliciaceastă(!) Taină şi până azi o administrează numai episcopii – fiecare in eparhia sa – şi nu odată cu botezul, ci în mod greşit abia mai târziu…..

Vedem clar aceasta foarte clar în mai multe paragrafe ale Pr Cleopa, de exemplu în cartea “Călăuză Ortodoxă…”  la pag.33 unde spune:

Aşadar, pentru aceste abateri dogmatice, canonice, liturgice şi tradiţionale, noi numim pe catolici schismatici şi nu putem să ne unim cu ei atâta vreme cât continuă să propovăduiască în continuare aceste erezii“.

La pag. 94-95 menţionează că sunt trei tipuri de credinţe: după credinţa dreaptă-ortodoxă, spune că urmează “Credinţa schismatică. Credinţă schismatică au catolicii.  Tot acolo, autorul include în credinţa schismatică şi pe stiliştii români, ca apoi să prezinte şi al treilea tip de credinţă: eretică, unde sunt incluşi doar protestanţii cu restul sectanţilor.

Textele de mai sus pot fi găsite și în cartea “Ne vorbeşte Părintele Cleopa” vol.3, Episcopia Romanului 1996, la pag 7-11.

 

7 Comments

  1. In primul rand ce sa lucrat de A.B.si sustinatorii lui sant mana in mana cu ritualurile satanice Tot ce sa pictat a fost in favoarea Ilum…Au fost pictate jertfite oameni chinuiti pe cruce arsi cu foc in ritualuri woodo in subsolurile bisericilor si manastirii Cine citeste acest mesaj si are posibilitate sa ea legatura cu cei care sant imoptriva invataturi lui ABetc Au pregatit o jertfa imensa de oameni Rugaciune de dezlegare a neamului Shell>Erdeli>si inca 13 neamuri Care a fost legat pina la al 4_5?neam sa moara in pacatele ingerilor cazuti Neamul regal din ang….lia a fost posedat Si eii prin jertfe umane si animale au legat de alte neamuri Cei care au stiu sant cei care au pictat Sant urmariti de ci…Mila va rog Rugaciuni de dezlegare de tarimul mortilor Sa nu se mantueasca prin nevinovatia pacatele suferinta si duhul vietii altora amin Trimiteti acolo unde trebe ce am zis Clanul este foarte mare Din pamint am fost facuti in pamint sa ne intoarcem la odihna Fara sa ne arda de vii Cica au suferit pentru si vor sa le scoata duhul vietii de vii sa reinvie AB+CU CINE A FACUT Au omorit copii si au pus in loc de Hristos sa fie Dumnezeu pentru neamurile acestea ATENTIE TOTI CEI CARE AU STIU LI SA INCHIS GURA PE VECII OAMENI BOGATI PUERNICI SACRIFICII UMANE

  2. Sa-l rugam pe Par. Sava Lavriotul sa-i convinga pe preotii ingraditi de erezie sa vina la calendarul Sfantului Munte Athos. Foarte bun articol !

  3. Foarte bun articol ! Doamne ajuta-i pre preotii nostri care nu s-au supus sinodului talharesc din Creta sa vina la calendarul patristic, iesind astfel cu totul din duhul papistas !

  4. O învățătură a Sfântului Teodor Studitul, pentru a proceda cu înțelepciune, atunci când cei care sunt în frunte creează probleme:

    ”Acestea ţi le-am desfăşurat după putinţă, ca unuia ce eşti în armonie şi împreună lucrător cu noi, iar tu transmite-le cu prudenţă fraţilor care vor întreba. „Credinţa nu este a tuturor” (II Tes. 3, 2), şi nici acestea nu se vor expune multora, nu numai din cauza nepriceperii călcătorilor de lege, cât şi din cauza ispitirii celor care deţin puterea.”
    – fragment din Scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către calugărul Metodiu

    • Și în cartea “Oranki.
      Amintiri din captivitate” sunt mărturii că chiar și în închisori, unii dintre cei prigoniți s-au rugat cu catolicii. Nu știu cum a iconomisit Dumnezeu, știu că legionarii țineau mult la ortodoxie, poate celor care au greșit, având sfârșit mucenicesc, în ceasul morții Dumnezeu le-a arătat că au greșit și au primit iertare.
      Apoi știu că legionarii citeau scrierile Sfinților Părinți în greaca veche, iar Corneliu Zelea Codreanu avea foarte mare evlavie la Sfântul Antonie cel Mare. Am găsit într-adevăr unele mărturii despre Ionel Moța și Vasile Marin, atunci când au fost în Spania, și ar fi vorbit despre Anton de Padova.
      Susțin că este sfânt Corneliu Zelea Codreanu, deoarece există mărturii că are sfinte moaște, a luptat pentru credință și a avut sfârșit mucenicesc.
      Unii îi învinuiesc pe legionari că erau prea duri și ar fi susținut uciderea vrăjmașilor poporului român, eu știu că legionarii au fost pașnici și și – au dorit apărarea credinței și a neamului. Din păcate, în Mișcarea Legionară s-au infiltrat intruși care au compromis-o, mai ales după moartea lui Corneliu Zelea Codreanu.

1 Trackback / Pingback

  1. Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste. Părintele Justin Pârvu despre 14 Mai 1948, ziua neagră a arestărilor – OrtodoxLogos

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*