Una dintre încălcările cele mai flagrante ale Tipicului bisericesc cauzată de schimbarea calendarului din 1924 este vizibilă: dispariţia Postului Sfinţilor Apostoli în anumiți ani
Fiind unit cu căinţă şi zdrobire a inimii, postul era interzis în zilele praznicare precum Duminica – ziua Domnului, praznicele împărăteşti: Naşterea, Botezul şi Învierea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh şi celelalte, dar şi în perioadele rânduite anume de Sfinţii Părinţi ca o prelungire a marilor praznice, precum: perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului, Săptămâna Luminată – imediat următoare Sfintelor Paşti şi săptămâna imediat următoare Pogorârii Sfântului Duh. Această din urmă săptămână este continuarea prăznuirii Pogorârii Sfântului Duh şi ea încheie totodată perioada Penticostarului.
Iată ce scriu Constituţiile Apostolice (Cartea a V-a, cap. 20) despre aceasta:
,,Însă la 10 zile de la Înălţare, care de la Învierea Domnului este a 50-a zi, noi avem o mare sărbătoare: căci în acea zi, la ceasul al treilea, Domnul Iisus Hristos ne-a trimis darul Sfântului Duh şi noi ne-am umplut de harul Său, şi am început a grăi într-alte limbi, precum ne da nouă Duhul a grăi (Faptele Apostolilor 2, 4); şi am propovăduit atât evreilor, cât şi neamurilor că El este Hristosul Domnului. (…) Prin urmare, după ce aţi prăznuit sărbătoarea Cincizecimii, prăznuiţi încă o săptămână şi după aceea postiţi; căci este cu cuviinţă să ne bucurăm de darul lui Dumnezeu şi să postim după acea bucurie: căci atât Moisi cât şi Ilie au postit 40 de zile, şi Daniil scrie că trei săptămâni de zile pâinea doririlor nu am mâncat, şi carne şi vin nu au intrat în gura mea (Daniil 10, 2-3). Şi binecuvântata Ana, când s-a rugat ca Dumnezeu să-i dăruiască fiu, a spus: Vin şi băutură ameţitoare nu am băut, ci îmi revărs sufletul înaintea Domnului (I Împăraţi 1, 15). Şi ninivitenii, când au postit 3 zile şi 3 nopţi, s-au izbăvit de împlinirea pedepsei lui Dumnezeu. Şi Estir şi Mardoheu şi Iudita postind s-au izbăvit de atacul nelegiuiţilor Aman şi Olofern. Şi David spune: Genunchile mele au slăbit de post, şi carnea mea s-a schimbat pentru untuldelemn (Psalmi 108, 23).
Prin urmare, postiţi şi vă îndreptaţi cererile voastre către Dumnezeu. Vă poruncim să postiţi în fiecare a patra zi a săptămânii (n.r.: adică miercurea) şi în fiecare zi a pregătirii (n.r.: adică vinerea) şi belşugul postului vostru să-l daţi celor săraci; în fiecare sâmbătă în afară de una (n.r.: Sâmbăta Mare) şi în fiecare zi a Domnului (n.r.: duminica) ţineţi slujbele voastre solemne şi bucuraţi-vă: căci va fi vinovat de păcat cel care posteşte în ziua Domnului (n.r.: duminica), fiind ziua Învierii sau în timpul Cincizecimii sau, în general, cel care este mâhnit într-o zi de prăznuire a Domnului. Căci în acestea trebuie să ne bucurăm, şi nu să plângem”.
Săptămâna de harţi de după Pogorârea Sfântului Duh este menţionată şi în Tipicul Sfântului Sava:
,,Iar în Duminica Pogorârii Sfântului Duh se face plecarea genunchilor la vecernie şi săptămâna aceea este dezlegare să se mănânce peşte, brânză, ouă şi lapte, iar mirenii pot mânca şi carne până la Duminica Tuturor Sfinţilor” (cap. 34).
De asemenea, Sfântul Sava precizează clar când începe Postul Sfinţilor Apostoli: ,,Sfântul Efrem zice că mare primejdie este unde legile praznicelor nu sunt respectate. Şi zicem după rânduială, deci după sfârşitul Cincizecimii, adică de la Duminica Tuturor Sfinţilor până la Sfinţii Apostoli …” (cap. 37) şi notează exact cum se posteşte acest post.
La rândul său, Sfântul Simeon Tesaloniceanul scrie:
,,Celelalte posturi (adică Postul Naşterii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli şi Postul Adormirii Maicii Domnului) toate sunt după aşezământul cel de demult precum şi obiceiul mărturiseşte, şi rânduielile din început, şi cartea ce se numeşte a unirii pomeneşte de dânsele, şi Tipicul Ierusalimului, precum am mai zis, care l-au făcut dumnezeiescul Sava şi după dânsul dumnezeiescul cuvântător [Ioan] Damaschin. Sfântul Sava a fost la al IV-lea Sobor a Toată lumea. Ioan Damaschin a fost în al VI-lea şi al VII-lea, amândoi sunt Părinţi şi Învăţători ai Bisericii şi amândoi l-au format. Pentru că Tipicul Sfântului Sava, cu venirea păgânilor pierind, Marele Ioan l-a alcătuit şi l-a aşezat după rânduiala dintâi. Fiecare post îşi are osebit înţelesul său. (…) Postul Apostolilor se face pentru cinstirea lor şi este cu dreptate, căci multe bunătăţi ne-am învrednicit printr-înşii şi pentru că postul înfrânării şi ascultării lucrători şi învăţători s-au arătat nouă până la moarte. Aceasta chiar papistaşii fără voie o mărturisesc, cinstindu-i cu post la pomenirile lor. Noi după Aşezământurile Apostolilor cele date prin Clement, după Pogorârea Sfântului Duh ne veselim o săptămână, pentru că nu cu hrană să ne îngreuiem precum avem învăţătură, şi după acea săptămână de rând cinstind pe Apostolii care ne-au învăţat să postim”.
Precum am mai spus, rânduielile bisericeşti – care alcătuiesc ritul – transpun Sfânta Scriptură şi Tradiţie în viaţa de zi cu zi a Bisericii şi implicit a creştinului, dând viaţă dogmei (a se vedea Litera omoară, iar Duhul face viu, partea a V-a). Astfel, în Pidalion, în tâlcuirea la canonul 69 apostolic, se notează sensul tainic, dogmatic al săptămânii de harţi de după Pogorârea Sfântului Duh:
,,Se osebesc miercurile şi vinerile Luminatei Săptămâni, şi ale săptămânii celei după Cincizecime, întru care stricăm cele ale Săptămânii celei Luminate pentru bucuria Învierii Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale săptămânii celei după Cincizecime, pentru bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi după aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o fiinţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât Acela, precum zice Chitrul în c anonul 25 al său”
+++
Citiți și :
Be the first to comment