În apărarea validității preoției. Pot ecumeniștii caterisi un cleric anti-ecumenist, acuzându-l de schismă?

Reactualizare

Vedem în Pidalion în nota de la Canonul 4 Antiohia că un episcop sau un preot caterisit pe nedrept, chiar dacă e vorba de o învinuire personală pe nedrept, deci nu neapărat din cauza ereziei în care au căzut mai marii săi, are datoria de a continua să slujească și să își exercite în continuare atribuțiile de episcop sau de preot pentru a nu lăsa turma în mâinile celor eretici sau nedrepți.

Iată mai jos tâlcuirea Canonului

„Rânduieşte canonul acesta, că oricare arhiereu se va caterisi de către sinod, ori prezbiter, sau diacon se va caterisi de către episcopul său, şi fiind caterisit, ar îndrăzni a lucra vreo sfinţită lucrare, precum mai întâi, adică arhiereul a arhieriei, iar preotul pe a preoţiei, şi diaconul a diaconiei, mai înainte de a se cerceta judecata lor la altă judecătorie bisericească mai înaltă, aceştia zic, să nu aibă mai mult nădejde de îndreptare la alt sinod, nici să li se dea loc de a se dezvinovăţi. Fiindcă aceştia şi cei asemeni, s-au făcut lepădaţi de către fiecare sinod, pentru aceasta că nu a îngăduit a rămâne în caterisirea sinodului, după canonul 37 din Cartagina, dar şi câţi s-au împărtăşit cu cei caterisiţi ştiind caterisirea lor, toţi să se depărteze din Biserică.Vezi şi pe 28 apostolesc.”

Iată și nota care explică care sunt excepțiile de la încetarea celor rânduite episcopului sau preotului: caterisirea nedreaptă făcută de eretici sau episcopi nedrepți pentru vreo pricină personală:

„Pe însuşi canonul acesta îl pomeneşte sinodul al 4-lea în al 4-a praxă a sa, citit de Etie arhidiaconul şi primichiriul Bisericii mari. dar pentru ce canonul acesta mai în toate cărţile a practicalelor sinoadelor se însemnează al 83 nu mă dumiresc? Poate că să fie greşeală a scrierii (faţa 149 tomul al 2-lea al sinodicalelor). Însemnează însă, fiindcă la sinodul acesta a fost exarh Evsevie Arianul, şi următorii lui. Pentru aceasta nerânduit l-au lăsat, ca să le ajute, împotriva Părinţilor care atunci se goneau de dânşii, şi mai ales împotriva marelui Atanasie. Pentru aceasta Sfântul Atanasie, şi Sfântul Ioan Hrisostom, după Socrat cartea 6 cap 18 au prihănit canonul acesta, că nu este soborniceştii Biserici, ci acelei a arienilor. Că şi pe Atanasie prin canonul acesta l-au caterisit evsevianii, şi pe Hrisostom au căutat să-l caterisească episcopii cei ce în Constantinopol s-au adunat împotriva lui. Fiindcă adică după ce s-au caterisit au sărit în scaun, fără a hotărî alt sinod cele pentru dânsul. Încă şi papa Inochentie în epistolia ce trimite către Constantinopoliteni pentru Hrisostom, prihăneşte pe un canon acesta după Sozomen cartea 8 cap 26 şi după Dositei (foaia 133 despre cei ce au patriarhit în Ierusalim). Deci fiind zic, că şi sfinţii aceştia acest canon îl prihănesc. Iar ecumenicul al 4-lea sinod îl primeşte, precum am zis, şi cel al 6-lea ecumenic.Pentru aceasta este trebuinţă a se prosdiorisi (a se rândui), ca să rămână neprihănit; adică, să nu aibă loc de dezvinovăţire şi nădejde de aşezare episcopul acela ce se va caterisi, 1. La vinovăţii arătate, şi drepte după canonul 28 apostolesc. 2. Nu de sinod particular de câţiva episcopi ai eparhiei, şi din aceştia unul dând dreptate, iar altul osândind, după canonul 14 al acestui sinod din Antiohia (că atunci trebuie mitropolitul să cheme şi din episcopii megieşitelor ţări, ca să se cerceteze judecata, şi să se dezlege toată îndoiala, după acestaşi canon), dar ori de sinodul tuturor episcopilor eparhiei, care în conglăsuire osândind, iar nu neunindu-se după canonul 15 al acestuiaşi din Antiohia, ori de sinodul patriarhului ocârmuirii. 3. Şi să fie faţă cel ce se judecă, şi loc de răspundere să i se dea, după canonul 74 apostolesc, afară numai de s-a chemat, şi nu au întâmpinat după acestaşi apostolesc. 4. Şi pârâşii să nu-i fie vrăjmaşi vederaţi, nici aceiaşi să fie şi pârâşii, şi judecători precum acestea s-au întâmplat la nelegiuita caterisire a lui Atanasie şi a lui Hrisostom. Despre care vezi la subînsemnarea canoanelor 28 şi 32 apostoleşti. Ci şi prezbiterii, şi diaconii, şi clericii cei mai de jos, întâi trebuie a şi căutat judecăţile lor la arhiereii lor. Iar de ar prihăni pe judecătoria lor, să cheme şi pe alţi megieşi episcopi, ori şi pe mitropoliţii eparhiilor lor, după canonul 36 din Cartagina. Şi cel 12 al acestuiaşi.”

Subliniem încă o dată, Pidalionul spune clar: chiar dacă e vorba de învinuire personală, are datoria să săvârșească toate cele ce i sunt date lui, fără a ține seama de sfatul celor ce l-au nedreptățit!
Vedem cu prisosință exemple de acest fel la Sfinții Părinți la tot pasul:

Sfântul Ioan Gură de Aur a continuat să slujească după ce a fost caterisit pe nedrept de sinodul de la Stejar, deși i se aducea doar o acuzație personală, nefiind vorba de căderea în erezie a celor ce l-au condamnat.

În colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” 1998, volumul 75 găsim menționat de către Casiodor în „Scrieri”, cazul Sfântului Ambrozie cel Mare care a refuzat să părăsească biserica la porunca împărătesei eretice și a continuat să lucreze cele ale arhieriei:

Poruncindu-i-se să părăsească biserica de către o împărăteasă eretică, Sfântul Ambrozie cel Mare a ripostat: „Eu nu fac acest lucru de bunăvoie, căci nu vreau să dau impresia că predau lupilor țarcul oilor sau pe Dumnezeu blasfemietorilor. Dacă vrei, aici omoară-mă. Sunt gata să mor de bunăvoie.”

11 Comments

  1. Caterisirile pentru păcate morale sunt valabile, chiar dacă sunt făcute de ecumeniști. Dumnezeu judecă drept. Păcatul trupesc atrage după sine pe vecie nevrednicia de a mai fi preot, conform Sfintelor Canoane, pe când păcatul cu mintea este lesne de îndreptat prin lepădarea de vechile greșeli. Astfel, dacă ecumeniștii vor să caterisească un cleric anti-ecumenist care se îngrădește de ei, dar care face din păcate în același timp și unele greșeli teologice, nu au cum să îl caterisească, pentru că inițial scopul îngrădirii a fost bun. Chiar dacă se face această greșeală a negării Tainelor la ecumeniști, caterisirea nu este valabilă. Acest lucru este verificat în practică prin constatarea lucrării harului la slujbele de sfințire a apei săvârșite de clericii stiliști, care au primit preoția de la episcopi hirotoniți de alți episcopi caterisiți de ecumeniști din cauză că au rupt comuniunea cu ecumeniștii și au negat existența Tainelor la ecumeniști. Caterisirile făcute de ecumeniști nu sunt valabile atunci când caterisesc pe cineva care întrerupe comuniunea cu ei din cauza ereziei, chiar dacă clericii respectivi își însușesc și credința greșită că nu mai există Taine la ecumeniști. Dacă vor continua să susțină această greșeală, negând existența Tainelor la ecumeniști, vor ajunge în schismă, lucru ce s-a întâmplat în cazul stiliștilor. În același timp, ecumeniștii sunt și ei stiliști nou-calendariști, schisma apărând în Biserică din cauza introducerii noului calendar. Și ecumeniștii fac același lucru: neagă existența Tainelor la cei caterisiți pe nedrept de ei, la părinții care s-au îngrădit de ecumenism. Dintre cei care s-au îngrădit de ecumenism există și părinți care se luptă să facă acest lucru în mod canonic, fără să nege existența Tainelor la slujbele ecumeniștilor, dar există din păcate și clerici care ajung în diferite grupări schismatice din cauza acestei teorii a căderii automate din har… 

    Instigarea oamenilor și denigrarea publică a unor părinți care sunt la începutul luptei cu panerezia ecumenistă conduce la îndepărtarea celor care ar dori să se îngrădească de erezia ecumenistă. Îi îndepărtăm pe oameni dacă publicăm astfel de lucruri pe internet în fața dușmanilor Bisericii, în loc să rezolvăm între noi problemele.

    1. Cea mai recentă învățătură greșită a părintelui Ciprian Staicu este aceea că ecumeniștii pot caterisi pe cineva pe motiv că ar fi făcut greșeala de a nega Tainele ereticilor ecumeniști atunci când a întrerupt comuniunea cu ecumeniștii. Cum ar putea niște eretici și schismatici ca ecumeniștii să caterisească pe cineva acuzat de același lucru de care și ecumeniștii sunt acuzați? Părintele Ciprian Staicu purcede acum la negarea validității Tainelor la majoritatea Sinoadelor vechi calendariste schismatice. Poate stabili preotul Ciprian Staicu că stiliștii nu au Taine valide? Stiliștii sunt în schismă, dar nu putem să spunem că au Taine invalide, chiar dacă episcopii care au întemeiat aceste grupări schismatice au fost caterisiți de ecumeniști, caterisirea nu este validă în acest caz, deoarece ereticii și schismaticii nu pot caterisi un cleric anti-ecumenist acuzat de schismă, ecumeniștii fiind ei înșiși în erezie, respectiv schismă!

    Caterisirile făcute de ecumeniști pentru păcate morale sunt valide, nu susțin că nu pot caterisi niciun cleric care are abateri morale, dar atunci când cineva întrerupe comuniunea cu ecumeniștii, nu poate fi caterisit de ecumeniști, chiar dacă ar face afirmații greșite legate de absența Tainelor la ecumeniști.

    Părintele Cristian Călugăru a întrerupt comuniunea cu ecumeniștii și a fost caterisit de aceștia, dar caterisirea părintelui Cristian Călugăru nu este valabilă! Conform Sfintelor Canoane, părintele Cristian Călugăru nu poate fi judecat de niciun episcop ecumenist, iar ecumenismul a început o dată cu schimbarea calendarului în 1924 și a continuat cu ridicarea necomuniunii cu papistașii în 1965; de atunci patriarhii ecumeniști au început să scoată miride pentru ereticul papă de la Vatican, aducând erezia în tot trupul Bisericii.

    Articolul părintelui Cristian, la care se face referire, a fost scris la câteva luni după caterisirea nedreaptă și nevalabilă de către ecumeniști. Ecumeniștii l-au caterisit pentru că a întrerupt comuniunea cu ei, după cum afirmă și în interviul din august 2021, interviu ce a avut loc deoarece părinții athoniți i-au cerut părintelui Sava să dea un răspuns la conținutul eretic de pe site-ul părintelui Ciprian și la acuzațiile mincinoase, calomniatoare aduse de acesta.

    2. După sinaxa de la Sâmbăta de Sus, părintele Ciprian a susținut prin diverse articole că persoanele botezate fără să le fie acoperit tot trupul cu apă trebuie botezate din nou. Acest lucru este o mare erezie deoarece nu există niciun argument în Sfintele Canoane pentru a reface Tainele săvârșite de preoți ortodocși. Este o erezie a boteza prin stropire sau fără a acoperi tot trupul cu apă (în afara cazurilor de urgență pentru care avem Sfinte Canoane), dar Taina botezului este validă, chiar dacă preotul hirotonit canonic nu a acoperit tot trupul cu apă. Întrerupem comuniunea cu ecumeniștii și din cauza acestei erezii, a batjocoririi botezului, și mărturisim că preoții trebuie să boteze așa cum cer rânduielile Bisericii, prin întreită afundare în cele trei nume ale Sfintei Treimi. Ne delimităm de ecumeniști și de toate învățăturile lor, dar nu negăm Tainele săvârșite de preoții hirotoniți canonic.

    Ceea ce susține părintele Ciprian nu stă în picioare, deoarece se poate verifica foarte ușor că preoții botezați fără să le fie acoperit tot trupul cu apă au preoție, deoarece apa se sfințește. Astfel de învățături despre verificarea validității botezului găsim în tradiția Bisericii, spre exemplu la Fericitul Ieronim Grecul.

    În plus, în Pidalionul original, din limba greacă, avem canoane care vorbesc de validitatea botezului atunci când nu este acoperit tot trupul cu apă, în situații de urgență, pentru cei aflați în pericol de moarte sau paralitici. Sfântul Ciprian al Cartaginei în Scrisoarea către Magnus arată că botezul este valid pentru paralitici, chiar dacă nu sunt acoperiți complet cu apă din cauza stării lor. Dacă se însănătoșesc și au îndoieli, pot face cele trei afundări fără formula de botez, deoarece deja a fost rostită, iar pentru cei care nu au îndoieli, botezul făcut în situația lor, pe când erau paralitici, este considerat valid de Biserică și nimeni nu are dreptul să îl conteste.

    3. O altă erezie a părintelui Ciprian este faptul că susține că numai un Sinod poate stabili întoarcerea la Sfânta Tradiție. Părintele Ciprian susține că numai un Sinod poate să stabilească că trebuie să încetăm a batjocori pe Dumnezeu Duhul Sfânt ținând post conform calendarului nou, bancar, masonic și mamonic în Săptămâna de după Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, când Sfânta Biserică a rânduit o perioadă de bucurie și desființând Postul Sfinților Apostoli. După spusele părintelui Ciprian Staicu trebuie să continuăm să încălcăm învățătura Bisericii deoarece numai un Sinod ne dă dreptul să ținem învățătura Bisericii. Iată cum preotul Ciprian Staicu s-a transformat într-un veritabil propovăduitor ecumenist, primind idei de la arhiconi.

    4. Pentru aceste erezii și pentru erezia de a promova cărți scrise de protestanți, romanul “Cămașa lui Hristos” al pastorului Douglas, prin care îndeamnă la împreună rugăciune cu protestanții (deoarece orice lucrare scrisă de un eretic odată citită devine împreună rugăciune cu ereticul) – părintele Ciprian Staicu trebuie să facă pocăinţă publică. Pe site a spus erezii, tot pe site să explice ce a greșit și să scrie răspunsul ortodox la propriile sale erezii. Apt este să scrie, după cum se vede din activitatea sa prolifică. De ce nu o face? Pentru că este mândru și nu vrea să îndrepte în mod corect și canonic ereziile pe care le propovăduiește, deși altora le cere. “Precum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi asemenea”. Dar părintele Ciprian nu face….

    5. Pentru idolatria afișată pe un site ortodox față de vedete din mass-media, care nu au nicio legătură cu ortodoxia, nu și – a cerut niciodată iertare public și nici nu a șters de pe site articolele cu eroii lumii antihristice precum: Simona Halep, Novak Djokovici, Constantin Brâncuși, Charlie Chaplin etc.

    6. Promovează pe site-ul său sfințenia unor părinți care au murit în comuniune cu ecumeniștii…

    7. Se crede Sinod Ecumenic și îi acuză pe unii părinți că au făcut această greșeală de a se reboteza, deoarece exista acest curent greșit al rebotezării și la Mănăstirea Petru Vodă, înainte de Sinodul din Creta. Dar părinții respectivi au greșit din neștiință, fiind victime ale curentului zelotist al mișcării colivazilor (mișcare extremistă susținută și de Sfântul Nicodim Aghioritul și de Sfântul Paisie Veliciovski). Nici nu au făcut această rebotezare pentru că se credeau nebotezați, nici pentru faptul că își negau preoția, lucru dovedit de faptul că ambii clerici erau în aceeași situație, nu le-a fost acoperit tot trupul cu apă când au fost botezați în copilărie. Din cauza greșelii Sfântului Nicodim Aghioritul și a Sfântului Paisie Veliciovski au recurs la acest gest de a săvârși din nou în mod complet slujba botezului unii altora, ca o completare a afundărilor, luând argumente și din cărți de slujbă modificate de colivazi care cereau repetarea botezului făcut în situații de urgență deși Sfintele Canoane spun că botezul fără apă sau cu puțină apă în situații de urgență nu se mai repetă. Cei doi părinți sunt victime ale neștiinței și ale greșelilor diferitelor mișcări zelotiste din ultimul veac, dar acum au făcut pocăinţă pentru acea rebotezare pe care ei au considerat-o venind ca o simplă completare la faptul că în pruncie preoții din Ardeal, arunci când i-au botezat au batjocorit Taina Botezului și nu le-au acoperit tot trupul cu apă. Doar un Sinod Ecumenic îi poate judeca pentru ceea ce au făcut. Noi nu putem decât să ne delimităm de preoții care cer repetarea botezului și o propovăduiesc, dar dacă un preot regretă că a făcut această greșeală și s-a rebotezat, nu suntem noi Sinod să îl caterisim și să îl oprim de la preoție. Ne delimităm de cineva atât timp cât propovăduiește în cuvânt și în faptă ceva eretic, iar când face pocăință îl primim din nou în comuniune și nu avem calitatea de a opri pe cineva de la preoție.

    P. S.

    Cele enumerate mai sus sunt erezii și abateri canonice.

    Este o datorie să ne îngrădim de orice învățătura eretică.

    Nu suntem de acord cu primirea ereticilor ecumeniști la Sfintele slujbe. Cine se împărtăşește cu ecumeniștii nu poate participa la rugăciune cu cei ortodocși.

    Nu suntem de acord cu scoaterea părticelelor la Sfânta Proscomidie pentru cei care se află în comuniune cu ecumeniștii, pentru cei vii și pentru cei morți, care au trecut la cele veșnice în erezie, după ce Ecumenismul a început să fie propovăduit public de către clericii ecumeniști.

    Nu suntem de acord cu supunerea Bisericii statului, este o mare erezie.

    Nu suntem de acord și respingem erezia naționalismului, erezie anti-martirică conform căreia ai dreptul să ucizi alte neamuri pentru a-ți apăra patria.

    Nu suntem de acord cu batjocorirea Praznicului Bunei Vestiri și nici cu batjocorirea Praznicului Înălțării Domnului prin stabilirea unei zile a eroilor în care să fie lăudați eroii căzuți pe front într-o zi de mare praznic. Pentru eroi Biserica poate face slujbe de pomenire, dar uciderile făcute în războaie sunt păcate. Pentru a le ispăși este nevoie de pocăinţă și un timp de canonisire, conform Canonului 13 al Sfântului Vasile cel Mare și Epistolei Sfântului Atanasie cel Mare către călugărul Amun. Nu trebuie slăvite de Biserică aceste ucideri. Învățătura Bisericii niciodată nu îndeamnă să săvârșești un păcat cu bună știință, cu gândul că vei face pocăință după aceea – acesta este un păcat împotriva Duhului Sfânt. Biserica face rugăciuni pentru iertarea păcatelor și mântuirea ostașilor căzuți pe front, nu le aplaudă uciderile colaborând cu politicul prin diverse manifestații publice… Cei care nu au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii sunt părtași astfel și la erezia naționalismului.

    Ne dorim să păstrăm Credința Ortodoxă.

  2. Să facă mărturisire părintele Ciprian că nu mai procedează astfel, la fel și pentru celelalte. Nu contestăm preoția p Ciprian, ci greșelile de credință. Dacă se pocăiește, nu avem probleme.

  3. DREAPTA CREDINȚĂ în scrierile Sfinților Părinți, edit. Sophia 2006
    SFÂNTUL TEODOR STUDITUL
    Pag. 62,65,66,67,68:
    SCRISOAREA 53
    Citețului Ştefan şi celor împreună cu el
    …Însă nici noi nu vă tragem în jos de la conştiința voastră, nici voi nu ne cereți o discernere care nu ne e limpede, fiincă şi persoana, şi timpul, şi experiența fac să se schimbe situația celor ce nu au ajuns la fel în aceleaşi lucruri. Dar ca să revin la dumnezeiescul Gherman şi se caută de acolo hirotonia? Ce e atunci cu cei trei eretici care au fost între timp? Nu este nimeni care să nu fi fost hirotonit de ei sau de cei hirotoniți de ei, hirotonia coborând prin succesiune până la Tarasie. Câți din cei preoțiți, de la Răsărit şi de la Apus şi de la Miazănoapte şi de la mare nu au venit între timp şi nu s-au unit prin împărtăşire cu Biserica de la noi? Şi câți, acum au fost hirotoniți sau au hirotonit fără bani, chiar dacă au fost eretici? Toate acestea le cunoaşte singur Dumnezeu şi nu le întăreşte [stabileşte] omul şi de aceea trebuie să fim cu luare aminte față de toți cei caterisiți. Însă, fiindcă suntem oameni, vă rog, să privim bine lucrurile, ca oameni…Şi care e concluzia? Trebuie să ne împărtăşim din [mâna] oricărui preot care nu e învinuit, după Teolog şi Gură de Aur. Căci unul zice: “oricare să-ți fie vrednic de crezare în ceea ce priveşte curățirea, numai să fie careva din cei acceptați [de Biserică] şi neosândiți pe față, dar nici dintre cei străini de credință“. Iar celălat [zice]: “Interesează-te cu de-amănuntul, cercetează cu grijă. Căci nu este fără primejdie împărtăşirea fără cercetare, fiindcă față de mari lucruri e primejduirea“.

    Să cercetăm, dar, şi să ne grijim cu de-amănuntul de la cine suntem datori să ne împărtăşim: dacă mărturiseşte dreapta credință, dacă nu a fost hirotonit pe bani, dacă nu este adevărat altceva din cele bănuite cu privire la viața lui şi din alunecările despre care s-a auzit [în legătură cu el]. Iar dacă are hirotonie dată de cutare, fie eretic, fie hirotonit pe bani, dar el nici eretic nu este, nici hirotonit cu bună ştiință de unul care ia bani, adică de un simoniac, ci mărturiseşte tot adevărul şi păzeşte şi credința, şi canoanele neştirbite, şi leapădă şi pe cei care le ştirbesc pe amândouă, nu avem nici o pricină de îndepărtare față de el. Căci neosândit este unul ca acesta, după sfinții arătați mai înainte şi, prin ei, după toți…Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinților, iar pe de alta, încetează marele dar al preoției prin care avem numele de creştini şi cădem iar în slujirea păgânească (ceea ce e nelalocul lui); şi în acest caz şi cei ce țin cu scumpătate [credința] nu pot să găsească nici în Apus, nici în Răsărit ceea ce caută, fiindcă toți sunt caterisiți prin împreună liturghisire a unora cu alții. Fiindcă e limpede că în vremea lui Tarasie, cu întâistătătorul romanilor au slujit împreună apocrisiarii trimişi de acolo, şi aceia poate au slujit împreună cu cei din Răsărit, şi de aici ruinate sunt toate cele ale preoției. Lucru care, lepădându-l cu totul, vom primi să stăm în măsura sfinților spusă mai înainte. [Aceasta] fiindcă s-au întâmplat şi se întâmplă multe asemenea căderi în Biserică şi nimeni dintre sfinți nu s-a aflat cercetându-le în acest chip (fiindcă nici nu se poate), nici ne-a predat ca noi să păzim [aşa ceva]. Aşa stau lucrurile acestea

    • “Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinților, iar pe de alta, încetează marele dar al preoției prin care avem numele de creştini şi cădem iar în slujirea păgânească (ceea ce e nelalocul lui)…”

  4. CANONUL 33 apostolic (CĂRŢILE SAU SCRISORILE CANONICE DE PREOŢIE)

    Nici unul dintre episcopii şi presbiterii sau diaconii străini să nu se pri­mească fără scrisori de încredinţare (recomandare), şi aducându-le pe acestea, să fie ispitiţi (verificaţi), şi dacă vor fi propovăduitori ai dreptei credinţe, să fie primiţi, iar de nu, dându-li-se lor cele de trebuinţă, să nu-i primiţi pe ei în biserică (comunitate), fiindcă multe se fac prin vicleană răpire (amăgire).

    (12, 13 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 7, 8, Antioh.; 42 Laod.; 23, 106 Cartag.)

  5. După învățătura Sfântului Teodor Studitul, dacă se cercetează prea mult încetează marele dar al preoției. Părinții au greșit din neștiință.

  6. Părinții au greșit din neștiință. Dacă au făcut ceva eretic în trecut, nu înseamnă că fac același lucru și în prezent. În prezent pot să mărturisească corect.

    Situația tuturor trebuie lămurită de un Sinod Ecumenic.

  7. La Sfântul Ciprian al Cartaginei, în Scrisoarea către Magnus se arată că aceia care au îndoieli, pot face afundările. Părinții fac afundările celor care nu au fost acoperiți complet cu apă. Ecumeniștii i-au băgat de trei ori în apă, dar nu au fost acoperiți complet. Pentru cei care au îndoieli, părintele Sava a spus că pot face doar afundările, fără formulă, având argument în Scrisorile Sfântului Ciprian al Cartaginei.

    Cu privire la preoții care s-au rebotezat deoarece au citit notele greșite ale Sfântului Nicodim Aghioritul în din Pidalionul publicat la Petru-Vodă, problema este complexă. Un Sinod Ortodox trebuie să judece această faptă, ținând cont și că greșeala acestor părinți este o continuare a greșelilor Sfântului Nicodim Aghioritul. Canoanele mai spun și că aceia care greșesc din neștiință se iartă mai ușor, iar cei doi părinți au greșit din neștiință.
    A se citi primul comentariu de la acest articol.

    Da, la început, în primii ani, am greșit cu toții, preluând ceea ce a spus Sfântul Nicodim Aghioritul, dar important este ca de acum încolo să ascultăm de Sfintele Canoane : Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare, Canonul 7 al Sinodului 2 Ecumenic…

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

Your email address will not be published.


*