La o conferință cu Gheron Sava Lavriotul din anul 2016, ce a avut loc în Grecia, Părintele Eftimie explică de ce este greșit să fie canonizate persoane precum episcopul mason Hrisostom de Smirna care idolatriza patria mamă și spunea multe alte erezii, chiar dacă la sfârșitul vieții ar exista pocăință.
Transcriptul în limba română:
„Ceva trebuie făcut. Nu putem să rămânem în această situație în care este trădată credința noastră și în același timp să spunem în continuare: “Pentru tine, Doamne”.
Întrebare din sală: Aș vrea să întreb despre episcopul Hrisostom de Smirna.
Dacă cineva face pocăință și pătimește moarte martirică pentru Hristos, nu înseamnă atunci că se mânuiește și că devine Sfânt?
Părintele Eftimie: Mântuirea este un lucru, iar Sfințenia este un alt lucru.
Chiar dacă Hrisostom de Smirna s-a căit pentru toate la sfârșitul vieții sale și s-a mântuit – doar Dumnezeu știe – totuși nu trebuie canonizat ca Sfânt.
Din cauză că Sfinții sunt modele de urmat. Acum vor spune că Masoneria este bună deoarece produce Sfinți.
Tot în acest mod vor spune că ereticii sunt buni, deoarece și Hrisostom de Smirna a fost.
Vor spune că idolatria nu este rea, deoarece Hrisostom de Smirna a susținut teorii idolatre, pe care le-a exprimat în scrierile sale.
Cu alte cuvinte, o astfel de persoană se poate mântui dacă la sfârșitul vieții își dă sângele și face pocăință pentru toate aceste credințe greșite, dar nu putem niciodată să considerăm această persoană drept un model de urmat, așa cum îi considerăm pe Sfinți.
În special pentru că pe parcursul întregii sale vieți Hrisostom de Smirna a susținut că orice sacrificiu este permis în numele țării sale.
Extinzând această temă, se refereau la el ca la “un adorator al patriei-mamă” la un nivel de-a dreptul exagerat și cu o fervoare nesăbuită, fără niciun fel de limite.
Acesta este probabil motivul pentru care a devenit francmason, motivul pentru care îl venera pe Papa, motivul pentru care îi venera pe protestanți, considerând că sunt Biserici primare asemănătoare cu Ortodoxia, punând patriotismul său nesăbuit mai presus de Credință.
De fapt și-a vărsat sângele mai mult pentru țara sa decât pentru Credință. De aceea, în perioade similare din istorie, când există multe lupte patriotice, nu canonizăm niciodată persoane ca Athanasios Dakos, nu canonizăm acele persoane pe care le considerăm martiri etnici.
Deoarece nu au luptat doar pentru Credința în Hristos, ci și pentru alte lucruri, cum este și cazul lui Hrisostom de Smirna, care a fost canonizat doar pentru aceste lucruri și nu exclusiv pentru Credința în Hristos.
Într-adevăr, poate că s-a mântuit la sfârșitul vieții dacă s-a pocăit, dar nu putem să îl considerăm Sfânt. Aceasta este învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii. Nu avem niciodată Sfinți eretici.
De asemenea, vă voi spune un alt lucru despre Hrisostom de Smirna pentru a înțelege mai bine cine a fost acest om. Am căutat textele sale la diferite biblioteci, cum ar fi Biblioteca Națională, Biblioteca Gennadius și multe alte biblioteci.
Am încercat să văd dacă găsesc măcar o afirmație ortodoxă în scrierile sale, dar nu am putut găsi nimic ortodox. Totul era amestecat cu erezii, idolatrie, idolatrizarea patriei. Oricât am încercat, nu am putut găsi nimic ortodox.
Prin urmare, putem să avem un Sfânt care nu a spus nimic ortodox? Putem să considerăm că este Sfânt cineva care a anulat singurele cuvinte ortodoxe pe care le-a rostit în tinerețea sa, ca diacon? Putem avea un astfel de Sfânt? Ce putem spune?”
Be the first to comment