CANONUL 19 Sinodul I Ecumenic
Pentru cei ce s-au făcut următori lui Pavel (Samosatelui), apoi au năzuit la soborniceasca biserică, sau pus hotărâre a doua oară a se boteza ei negreşit. Iar dacă unii în timpul trecut, s-ar fi rânduit în cler, de s-ar arăta neprihăniţi şi nemânjiţi după ce de al doilea se vor boteza hirotonisească-se de episcopul soborniceştii biserici. Iar dacă certare i-ar afla pe ei neharnici, se cuvine a se caterisi ei. Aşişderea încă şi pentru diaconiţe, şi de obşte pentru toţi cei cercetaţi [număraţi] în canon, aceeaşi închipuire se va păzi. Am pomenit însă pentru diaconiţe care se numără în schimă; fiindcă nici vreo hirotesie oarecare au, negreşit între mireni să se numere ele. [apostol: 47; sobor 1: 2; sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [sobor 4: 15; sobor 5: 14, 40; Vasile: 44; Cartagina 5, 51, 135]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte pentru cei ce s-au născut în eresul lui Pavel Samosateului, iar după aceasta au năzuit la soborniceasca biserică, zicând că, canon şi tip s-au dat ca negreşit a doua oară să se boteze ereticii cei de acest fel (vezi însă că cu rea întrebuinţare numeşte sinodul botez pe botezul pavlianiştilor, şi alăturându-l pe el cu botezul nostru, nu cu însuşi acela al lor, au întrebuinţat graiul acesta, adică a doua oară să se boteze; şi vezi prolegomena sinodului din Calcedon, fiindcă nu se botează ei întocmai ca şi cei dreptslăvitori).
Iar dacă unii dintr-înşii s-au hirotonisit clerici mai-nainte de drepslăvitorul botez, neştiind arhiereii ce i-ar fi hirotonisit, că sunt eretici, sau că au fost hirotonisiţi în clerul pavlianiştilor. Aceştia zic după ce a doua oară se vor boteza în dreptslăvitorul botez, de se va vedea viaţa lor neprihănită, şi nemânjită, să se hirotonisească de episcopul soborniceştii şi dreptslăvitoarei biserici, fiindcă întâia hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socoteşte hirotonie. Căci cum este cu putinţă cel ce nu este botezat după dreptslăvitoarea credinţă, a lua venirea Sfântului Duh, şi darul şi hirotoniei? Iar cercetându-se de se vor afla nevrednici de preoţie, se cuvine a se caterisi, adică a se scoate din cler, că cu rea întrebuinţare s-au luat aici caterisirea de scoatere. Fiindcă se cateriseşte chiar, cel ce s-a ridicat mai-nainte la înălţimea ierosirii şi a clirosului. Iar aceştia ce nici ca cum au luat hirotonia, din care înălţime se vor caterisi? Cu adevărat nici din una. Sau poate că zice, a se caterisi in preoţia şi clirosul pavlianiştilor. Că precum botez au numit pe cel după a lor rânduială făcut, aşa au numit şi cler pe cel al lor, şi prin urmare caterisis; precum şi canonul al 8-le al celui din Laodiceea cler numeşte pe cel al Montaniştilor. Şi aceasta ce am zis pentru bărbaţi, trebuie a se păzi fără schimbare, şi la femei.
Adică dacă unele din femeile Pavlianiştilor se vor fi hirotonisit de episcop dreptslăvitor diaconiţe, neştiind eresul lor, sau de vor fi şi fost hirotonisite în ceata diaconiţelor cea a Pavlianiştilor, acestea, zic, să se Boteze a doua oară, şi de se vor arătat vrednice de diaconie după botez, hirotonisească-se diaconiţe (şi vezi şi canoanele 46 şi 47 apostolesc, şi pe al 7-lea al sinodului al 2-lea). Iar ceea ce adaugă canonul, zicând: Am pomenit de diaconiţe care se numără în schimă, fiindcă nici au vreo hirotesie, negreşit între mireni să se numere ele; măcar că este cu anevoie de înţeles. Însă înţelegerea este aceasta, că, am pomenit însă osebit pentru diaconiţe, care la Pavlianişti avea schima aceasta, adică slujba diaconiţelor, că şi acestea, precum şi ceilalţi clerici ai lor, ca nişte mireni se cuvine a se socoti. Pentru că, precum aceia nu aveau vreo hirotonie, lipsiţi fiind de Dumnezeiescul Dar, aşa şi diaconiţele cele ce erau la dânşii, numai schima (adică chipul) diaconiţelor aveau, iar hirotesie adevărată, şi de Dar dătătoare nu aveau, încât, ca nişte mirence se cade a se cunoaşte şi ele după botez, precum era şi mai-nainte.
Nota noastră :
Canonul 19 vorbește despre ereticii care foloseau altă formulă de botez. Botezul lor nu este valid și cine era botezat de ei, nu putea primi preoția până nu primea și botezul ortodox. Cei botezați de pavlianiști erau simpli mireni, fără harul hirotoniei, chiar dacă ar fi fost hirotoniți din neștiință de arhierei ortodocși; nu aveau harul sfințitor al hirotoniei. Ceea ce nu e valabil în cazul în care botezul e făcut în cele trei nume ale Sfintei Treimi. Canonul 19 este dovada că nu este adevărată teoria celor care susțin că botezul în cele trei nume ale Sfintei Treimi nu este valabil atunci când preotul face greșeala de a nu acoperi tot trupul cu apă. Ar însemna că toți preoții botezați în numele Sfintei Treimi, dar care nu au fost acoperiți complet de apă atunci când au fost botezați, nu sunt de fapt preoți. Canoanele sunt clare. Este o problemă de Sinod Ecumenic. Cine își poate asuma responsabilitatea să afirme că toți aceștia nu sunt preoți și că toate tainele săvârșite de ei nu sunt valide? Și dacă episcopul care i-a hirotonit pe acești preoți a fost botezat fără să fie acoperit complet de apă? Ce se întâmplă cu Biserica și cu validitatea Tainelor? Ne putem lua responsabilitatea de a cataloga drept invalide atât preoția cât și Tainele săvârșite de astfel de clerici?
Cine nu cunoaște anatomie nu, poate fi medic; cine nu cunoaște legile, nu poate fi judecător. Tot astfel, nici un preot nu este preot vrednic, dacă nu cunoaște codul de legi al Bisericii, Pidalionul. Dacă nu cunoști Pidalionul, nu te poți numi ortodox. Pidalionul trebuie studiat și de mireni. Majoritatea preoților nu cunosc Pidalionul și nu își fac datoria de a catehiza poporul. Trebuie să fim atenți când preotul predică ceva care este împotriva Sfintelor Canoane, pentru a rămâne în Dreapta Credință și pentru a apăra Biserica de inovații, erezii, schisme, rătăciri.
Be the first to comment