“Nu este nimeni care să nu fi fost hirotonit de ei sau de cei hirotoniţi de ei, hirotonia coborând prin succesiune până la Tarasie. Câţi din cei preoţiţi, de la Răsărit şi de la Apus şi de la Miazănoapte şi de la mare nu au venit între timp şi nu s-au unit prin împărtăşire cu Biserica de la noi? Şi câţi, acum au fost hirotoniţi sau au hirotonit fără bani, chiar dacă au fost eretici? Toate acestea le cunoaşte singur Dumnezeu şi nu le întăreşte [stabileşte] omul şi de aceea trebuie să fim cu luare aminte faţă de toţi cei caterisiţi. Însă, fiindcă suntem oameni, vă rog, să privim bine lucrurile, ca oameni. Fiindcă omul cată la faţă, iar Dumnezeu la inimă, să se ceară numai mărturisirea prin gură, desigur când nu se minte pe faţă. Conform acestei [mărturisiri prin gură] a primit şi Tarasie hirotonia101, pentru care şi zeloţii de atunci şi cei ce ţineau la scumpătate [credinţa] [akribeiz] s-au adunat împreună cu Tarasie şi au fost de acord cu el, chiar dacă după Sinod s-au despărţit degrabă, din cauza acceptării hirotoniei pe bani, care s-a făcut în cazul acelora şi pentru alte câteva pricini.
Şi dacă şi vouă vă par că aşa stau lucrurile, să trecem şi la următoarele. Căci acestea şi de către Tarasie până acum vor fi spuse. Şi care este concluzia? Trebuie să ne împărtăşim din [mâna] oricărui preot care nu e învinuit, după Teolog şi Gură de Aur. Căci unul zice: „oricare să-ţi fie vrednic de crezare în ceea ce priveşte curăţirea102, numai să fie careva din cei acceptaţi [de Biserică] şi neosândiţi pe faţă, dar nici dintre cei străini de credinţă”103. Iar celălalt [zice]: „Interesează-te cu de-amănuntul, cercetează cu grijă. Căci nu este fără primejdie împărtăşirea fără cercetare, fiindcă faţă de mari lucruri e primejduirea”104.
Să cercetăm, dar, şi să ne grijim cu de-amănuntul de la cine suntem datori să ne împărtăşim: dacă mărturiseşte dreapta credinţă, dacă nu a fost hirotonit pe bani, dacă nu este adevărat altceva din cele bănuite cu privire la viaţa lui şi la alunecările despre care s-a auzit [în legătură cu el]. Iar dacă are hirotonia dată de cutare, fie eretic, fie hirotonit pe bani105, dar el nici eretic nu este, nici hirotonit cu bună ştiinţă de unul care ia bani, adică de un simoniac, ci mărturiseşte tot adevărul şi păzeşte şi credinţa şi canoanele neştirbite, şi leapădă şi pe cei care le ştirbesc pe amândouă, nu avem nici o pricină de îndepărtare faţă de el. Căci neosândit este unul ca acesta, după sfinţii arătaţi mai înainte şi, prin ei, după toţi106.
Deci astfel şi noi ne vom împărtăşi şi vă sfătuim şi pe voi să faceţi acelaşi lucru, dacă vom fi ascultaţi. Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinţilor, iar pe de alta, încetează marele dar al preoţiei prin care avem numele de creştini şi cădem iar în slujirea păgânească (ceea ce e nelalocul lui); (Scrisoarea 53 a Sfântului Teodor Studitul către citețul Ștefan)
Vedeți:
Be the first to comment