Rugăciunea „Iar eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg …”, existentă în cărțile noastre de cult, este de origine papistașă

Unul din cele mai importante subiecte pentru cei care vor să rămână ortodocși și să se mântuiască este iertarea păcatelor.

Citind cartea scrisă de profesorul rus Nikolai Uspensky [1], descoperim că, la mijlocul secolului al XVII-lea, în 1646, Mitropolitul Petru Movilă din Kiev, Ucraina, a încercat o standardizare a cărților de rugăciune. S-a inspirat din Evhologhion și a publicat o ediție actualizată a unei cărți din acea vreme, numită Trebnik.

În ceea ce privește Taina Spovedaniei, exista rânduiala cu cele 7 rugăciuni de la Sfântul Ioan Postitorul. De-a lungul anilor, aceste 7 rugăciuni ale Sfântului Ioan existau în Evhologhion, erau folosite de duhovnici atunci când spovedeau, dar Mitropolitul Petru Movilă a introdus o rugăciune nouă. Iar această rugăciune vine de la papistași. Și sună astfel:

„Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

Această rugăciune a fost introdusă în 1646. Și este o certitudine faptul că provine de la papistași. Problema nu este doar această rugăciune, ci și practica introdusă prin această rugăciune. Foarte mulți preoți și foarte mulți ecumeniști au folosit această practică ca pe o armă, pentru a ține oamenii în ecumenism, în erezie, pentru că nu știu mulți oameni aceste lucruri. Iar un alt lucru ce merită menționat este în legătură cu o carte publicată în Austria de către patriarhul Calinic al V-lea, intitulată Didascalia pros tous pneumatikous pateras (Învățătură către părinții duhovnicești).

Patriarhul Calinic a menționat că rugăciunea aceasta de origine papistașă este corectă, dar Sfântul Nicodim Aghioritul i-a dat un răspuns. Sfântul Nicodim Aghioritul nu a menționat numele patriarhului, dar a spus că este vorba despre o persoană cu un rang înalt în cadrul Bisericii. Sfântul Nicodim l-a citat pe Sfântul Ioan Hrisostom, spunând că, atunci când Proorocul Natan l-a înștiințat pe Împăratul David că i-au fost iertate păcatele, Proorocul Natan nu a spus: „Eu ți-am iertat păcatele”, ci a spus „Dumneze ți-a iertat păcatele”. Deci aceasta este o dovadă că Sfântul Nicodim Aghioritul a încerat să corecteze această practică, această inovație. Deoarece această rugăciune (conținând formula „Iar eu nevrednicul preot și duhovnic te iert și te dezleg”) este o inovație.

Această rugăciune nu este folosită în Grecia. 

Ceea ce spune Sfântului Nicodim Aghioritul se reflectă în învățătura către duhovnic, care după ce a ascultat mărturisirea trebuie să spună:

„Fiul meu duhovnicesc, ce nevredniciei mele te-ai mărturisi; eu, nevrednicul și păcătosul nu am putere să iert păcatele pe pământ, ci numai Dumnezeu; dar pentru cuvântul cel dumnezeiesc, pe care Domnul nostru Iisus Hristos după înviere, l-a rostit către Apostoli, zicând: «Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, tinute vor fi», îndrăznim și noi să zicem: «câte ai mărturisit mie celui prea mic și nevrednic, și cele pe care nu le-ai recunoscut, din neștiință și din uitare, pe toate Dumnezeu să ți le ierte ție în veacul aesta și în cel ce va să fie”. [2]

 

 

[1] Mai exact capitolul „Coliziunea celor două teologii în revizuirea cărților liturgice bisericești din seolul al XVII-lea” (pp. 223-282) din cartea lui Nikolai Uspensky, Slujba de seară în Biserica Ortodoxă, traducere de Cezar Login, editura Patmos, Cluj-Napoca, 2008

[2] Traducere după textul grecesc din Micul Evhologhion, Apostoliki Diakonia, Atena, 2007, pp. 155-156 (vezi nota 63, p. 272 din cartea lui Nikolai Uspensky)