Subtitrarea și transcriptul interviului cu părintele Sava Lavriotul din data de 14 ianuarie 2024 – traducere din limba engleză în limba română

    Dragoș: Vă mulțumim, Părinte Sava, pentru faptul că ați venit din nou în România, pentru faptul că v-ați făcut timp să vorbiți cu noi, câțiva dintre ortodocșii din România, pentru a vorbi despre Ortodoxie, despre problemele apărute și despre Adevărul Ortodoxiei.

Cred că unul din cele mai importante subiecte pentru cei care vor să rămână ortodocși și să se mântuiască este iertarea păcatelor. De ce cred că este important acest lucru? Deoarece am descoperit recent ceva nou pentru mine.

Citind o carte scrisă de un profesor rus, am descoperit că, la mijlocul secolului al XVII-lea, în 1648, Mitropolitul Petru Movilă din Kiev, Ucraina, a încercat o standardizare a cărților de rugăciune. S-a inspirat din Evhologhion și a publicat o ediție actualizată a unei cărți din acea vreme, numită Trebnik.

În ceea ce privește Taina Spovedaniei, existau cele 7 rugăciuni de la Sfântul Ioan Postitorul. De-a lungul anilor, aceste 7 rugăciuni ale Sfântului Ioan se găseau în Evhologhion, erau folosite de duhovnici atunci când spovedeau, dar Mitropolitul Petru Movilă a introdus o rugăciune nouă. Iar această rugăciune vine de la papistași.

Și sună astfel: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

Această rugăciune a fost introdusă în 1648. Și este o certitudine faptul că provine de la papistași. Problema nu este doar această rugăciune, ci și practica introdusă prin această rugăciune. Foarte mulți preoți și foarte mulți ecumeniști au folosit această practică ca pe o armă, pentru a ține oamenii în ecumenism, în erezie, pentru că puțini oameni știu aceste lucruri. Iar un alt lucru ce merită menționat este în legătură cu o carte publicată în Austria de către patriarhul Calinic al V-lea, intitulată Didaskalia pros tous pneumatikous pateras. Iar Patriarhul Calinic a menționat acolo că rugăciunea aceasta este corectă, dar Sfântul Nicodim Aghioritul i-a dat un răspuns. Sfântul Nicodim Aghioritul nu a menționat numele patriarhului, însă a spus că este vorba despre o persoană cu un rang înalt în cadrul Bisericii. Sfântul Nicodim l-a citat pe Sfântul Ioan Hrisostom spunând că atunci când proorocul Natan l-a înștiințat pe Împăratul David că i-au fost iertate păcatele, proorocul Natan nu a spus: „Eu ți-am iertat păcatele”.

    Gheron Sava: Proorocul Natan a spus „Dumnezeu ți-a iertat păcatele”.

    Dragoș: Exact. Deci aceasta este o dovadă că Sfântul Nicodim Aghioritul a încercat să corecteze această practică, această inovație. Deoarece această rugăciune este o inovație. De ce cred că este important să discutăm aceste lucruri? Deoarece foarte mulți oameni merg la preot, mai târziu poate vom discuta despre diferența dintre preot și duhovnic, deoarece nu orice preot are această autoritate de a spovedi. Din cauza acestei probleme s-au întâmplat multe lucruri dramatice.

De-a lungul anilor, aici, în România, am întâlnit o altă învățătură, care nu cred că este ortodoxă, și anume faptul că preotul poate dezlega doar anumite păcate, iar anumite păcate mai grave trebuie dezlegate de un episcop.

    Gheron Sava: Cine a spus acest lucru?

    Dragoș: Aceasta este practica unor călugări, a unor preoți…

    Gheron Sava: Este complet greșit.

    Dragoș: Deci nu e patristic.

    Gheron Sava: Nicidecum. Preotul are autoritatea… Hai să o luăm pas cu pas, pentru că e foarte dificil.

Vedem în Sfânta Scriptură, că atunci când Iisus Hristos i-a spus paraliticului: „Iertate sunt păcatele tale” (Matei 9, 2), fariseii care cunoșteau legea s-au întrebat: „Cine este acesta care spune că iartă păcatele? Nimeni nu poate ierta păcatele, fără numai Unul Dumnezeu”. Numai Dumnezeu. Ei știau legea, că doar Dumnezeu iartă păcatele.

Iisus Hristos le-a dat ucenicilor Săi puterea, dar această putere nu a fost dată numai acestora. Ci și Bisericii. Aceasta e problema. Pentru că preoția nu este a noastră. Aș vrea să analizez acest lucru pentru ca oamenii să înțeleagă ce spun.

Când preotul slujește Sfânta Liturghie și oamenii participă, preotul este cel jertfit? Nu. Iisus Hristos este Cel ce S-a jertfit. Noi nu luăm trupul și sângele preotului, nici al episcopului. Luăm Trupul și Sângele Mântuitorului. Nimeni în afara Lui nu ne poate dezlega păcatele. Singurul Care eliberează omenirea întreagă de păcate este Iisus Hristos. Numai El, Harul și Jertfa Lui. Iisus Hristos S-a jertfit pentru noi.

Preotul nu se jertfește pentru noi. Nici episcopul sau eu. Noi nu ne jertfim pe noi înșine. Bineînțeles, trebuie să ne sacrificăm pentru toți, asta este adevărata atitudine creștină. Adică să avem dragoste, să avem iubire plină de sacrificiu și nu una de genul: „te iubesc, dar când ai nevoie de mine nu sunt acolo”. Adică: „te iubesc doar la bine”. Așa sunt adevărații creștini, se sacrifică. Adevărații creștini au fost mucenicii, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare…

Avem însă această realitate: doar Iisus Hristos Și-a dat sufletul și viața pentru noi. Și pentru că S-a sacrificat pentru noi ne-a dăruit dezlegarea păcatelor. El dezleagă păcatele noastre. Această putere de dezlegare e dăruită Bisericii prin Botez. De aceea noi, în Crez, spunem: „Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor”. Dar pentru că noi suntem păcătoși și slabi, avem nevoie de spovedanie.

Așadar, puterea de a dezlega nu s-a dat preotului, ci preoției.

Acesta este punctul în care oamenii greșesc, pentru că: Ce e mai mare? A spovedi sau a sluji Sfânta Liturghie? A sluji Sfânta Liturghie! Acesta este cel mai însemnat lucru din viața noastră.

Așadar, preotul își împrumută mâinile lui Iisus Hristos. Pentru că Domnul lucrează prin îngeri, și lucrează de asemenea prin preoții Lui. Preotul trebuie să fie conștient că ceea ce face este să ajute la mântuirea oamenilor. El ajută. El nu mântuiește oameni.

Pentru că alt lucru pe care îl știu este că, dacă merg să mă spovedesc la un preot, dar eu nu îi iert pe ceilalți, preotul nu mă poate dezlega din cauză că eu nu iert. Cum mă va ierta atunci Hristos?

Atunci, unde este autoritatea preotului? Cheia este la mine. Pentru că dacă nu iert ceea ce alții îmi fac mie, pot să fac 1000 de spovedanii, 1000 de rugăciuni cu „te iert și te dezleg”. Nimeni nu mă poate dezlega. Eu trebuie să mă dezleg pe mine însumi. Merg la preot pentru că, de exemplu, altfel nu pot lua Sfânta Împărtășanie, pentru că nu pot sluji Sfânta Liturghie – eu nefiind preot. Și pentru că preoția nu aparține preoților, ci aparține Bisericii. Preotul o folosește. El este un slujitor. Aceasta este problema. Ei confundă autoritatea cu slujitorul. Preoții sunt slujitori ai oamenilor. Ei nu sunt autoritatea, nu sunt ei conducătorii. De-asta spune Iisus Hristos: Eu nu am venit să mi se slujească, ci să slujesc. Asta trebuie să facă episcopii, preoții, monahii, oamenilor: să le slujească. Asta e misiunea lor. Deci, dacă ai preoție, trebuie să slujești Bisericii, trebuie să îi ajuți pe oameni să se dezlege de păcate. Pentru că, poate cineva vine la tine pentru spovedanie și îți spune: Eu nu-l pot ierta pe fratele meu. Tu, preot, trebuie să îl ajuți să înțeleagă că trebuie să ierte, pentru ca să fie și el iertat. Preoția are această harismă, autoritate. Dar este o împreună-lucrare: preotul nu lucrează de unul singur. Dacă preotul citește aceste rugăciuni de dezlegare, dar persoana care se spovedește nu cooperează, nu e împreună-lucrător cu preotul si cu Domnul – aceasta nu înseamnă nimic. E o împreună-lucrare, nu e ceva magic, care are loc când preotul citește rugăciunea – și gata, s-a terminat, ești dezlegat! Nu. Trebuie să cooperezi cu persoana, și de asemenea, cu Dumnezeu. Pentru că Domnul îți va da dezlegarea.  Această rugăciune nu este corectă. În limba greacă spunem: „Cu harul Sfântului Duh, Domnul te-a dezlegat, nu eu”.

    Dragoș: E o rugăciune clericalistă de fapt, această rugăciune?

    Gheron Sava: E o rugăciune papistașă. Pentru că papistașii spun la botez: „Eu te botez”. Noi, ortodocșii, când botezăm, spunem: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Noi nu avem puterea. Iisus Hristos ne folosește să-i ajutăm pe oameni, folosește preoții ca să păstreze oamenii în Biserică. E foarte simplu.

    Dragoș: Descoperind această rugăciune provenind din 1648, mă întreb cum era înaintea introducerii ei, adică oamenii nu aveau preoți care să le „ierte” păcatele?

    Gheron Sava: Dacă citești ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre spovedanie, despre metanie, despre pocăință, vei fi surprins. Spune: Dacă vrei să fii dezlegat de păcate, intră în biserică și spune-ți acolo păcatele. Adică, faci o spovedanie și ești dezlegat. Dacă nu poți face asta, du-te la icoana Mântuitorului și spune-I Lui păcatele tale. Nu eu spun asta, ci Sfântul Ioan Hrisostom. Nu poți face nici asta, fă milostenie. Nu poți nici asta, atunci iartă-ți dușmanii și Domnul te va ierta. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sunt nenumărate căile prin care te poți dezlega de păcate. Dar toate aceste căi trebuiesc folosite: spovedanie, rugăciune, milostenie, iertarea fratelui. Nu doar una dintre ele.

    Dragoș: Știu că prima condiție pentru ca Iisus Hristos să ne ierte păcatele este metanoia. Etimologia acestui cuvânt înseamnă schimbarea direcției.

    Gheron Sava: Să-ți schimbi modul de gândire și de a trăi.

    Dragoș: Să renunți la păcate și să te schimbi…

    Gheron Sava: Și de asemenea, tu să-i ierți pe ceilalți. Altfel, Domnul nu te va ierta.

    Dragoș: Deci asta ar fi prima condiție. Să părăsești păcatele, să-ți schimbi comportamentul, modul de viață. Și apoi să mergi la duhovnic pentru ajutor. Pentru că merg la duhovnic pentru ajutor, nu merg la duhovnic pentru ca el să-mi ierte păcatele. Am întâlnit o persoană care spunea, acesta era crezul ei, că dacă preotul nu-i citește această rugăciune, atunci Iisus Hristos nu îi va ierta păcatele. Și i-am spus acestei persoane: dacă merg la preot și-i dau ceva bani, numai să-mi citească rugăciunea, îmi va ierta Iisus păcatele? Și persoana a spus: Da, pentru că scrie în Evanghelie, că El le-a dat puterea de a ierta păcatele și toate cele ce vor ierta aici, vor fi și iertate și acolo.

    Gheron Sava: Nu e așa. E nevoie ca preotul să spună această rugăciune pentru că e o practică a Bisericii. Dar nu asta este important. Deoarece Sfântul Grigorie Palama spunea: preoția nu e magie. Duhovnicii nu sunt magicieni. Dacă mergi la un preot, trebuie să-ți alegi o cale. Întrucât, tu, nu doar că-ți spui păcatele, asta e doar o parte a spovedaniei. Cel mai important lucru este însă, să primești calea de urmat, ceea ce ai de făcut ca să eviți păcatele, să eviți patimile, să poți lucra cu tine însuți. Asta e cel mai important. Să primești un canon. Trebuie să plătești pentru păcate. Ei, nu e chiar așa. Iisus Hristos ne-a spus că ne dezleagă de ele gratuit. Dar noi suntem cei care trebuie să facem ceva, pentru a-I arăta lui Dumnezeu că ne pare rău și că ne străduim să avem o viață duhovnicească, de aceea avem nevoie de canon.

    Dragoș: Deci canonul nu e o pedeapsă.

    Gheron Sava: Nu, nu e o pedeapsă.

    Dragoș: Deci ne ajută să devenim mai buni.

    Gheron Sava: Desigur. Canonul te ajută să fii pe direcția care trebuie, pentru că dacă preotul te lasă de capul tău, fără să te pună la treabă, fără să ai o rânduială duhovnicească: să te rogi, să citești, tu nu vei face nimic. Trebuie să intri adânc în viața duhovnicească. Viața duhovnicească nu e ușoară. Trebuie să te străduiești. Cum? Trebuie să te rogi, să citești, să studiezi. Trebuie să te străduiești să eviți lucrurile rele, păcatele. Nu ajunge să îți spui păcatele și ești OK. Trebuie să te străduiești, trebuie să îi dovedești duhovnicului și Lui Dumnezeu că vrei să lucrezi în direcția asta.

    Dragoș: Deci duhovnicul trebuie să se asigure că îți pare rău pentru păcate, că te pocăiești, că faci ceva pentru iertarea păcatelor tale.

    Gheron Sava: De aceea Sfântul Vasile cel Mare zice că depinde de duhovnic cât de lung, de durată, va fi canonul. Pentru că dacă vede că îți pare rău cu adevărat, îți poate spune că te poți împărtăși repede. Dar dacă vede că ție nu îți pare rău sau că părerea de rău nu este adevărată, reală, profundă, va mai amâna împărtășania ca să te pună la încercare. Duhovnicul este răspunzător, va citi rugăciunea de dezlegare și îți va da canon, dar de asemenea e răspunzător și pentru viața ta, pentru sufletul tău. Nu-i așa de ușor.

Noi luăm prea ușor totul. Când cineva merge la duhovnic și îi așează păcatele în față duhovnicului, acesta are de a face cu viața penitentului și cu sufletul acestuia. Nu-i ușor. E cel mai important lucru. Dacă acest suflet nu este îndrumat și condus corect de către preot, acesta îi va distruge viața.

De aceea duhovnicii trebuie să fie foarte responsabili și să fie conștienți de ceea ce fac. Pentru că trebuie să aibă mereu în minte că sunt slujitori, cei care ajută oamenii, care slujesc oamenilor, că ei nu sunt papi care stau cu brațele încrucișate și își întind doar mâinile așteptând să le fie sărutate. Asta nu este autoritate. O persoană duhovnicească nu este o autoritate, ci este un slujitor. Aceasta este greșeala care se face.

Pentru că, dacă cineva se consideră pe sine slujitorul altei persoane, îl va ajuta negreșit, fără să ceară ceva în schimb.

Relația este foarte importantă. Relația dintre duhovnic și ucenic trebuie să fie în echilibru. Pentru că de cele mai multe ori, duhovnicii se consideră mai presus și atunci relația duhovnic-ucenic nu mai este cea de părinte-fiu, ci aceea de stăpân-slugă. Și asta este o greșeală. Pentru că o asemenea relație duhovnicească nu este sănătoasă. Este asemenea relației pe care o are șeful cu subalternul său. Nu este creștinește așa. Duhovnicul trebuie să fie mai prejos decât ucenicul/ucenica.

    Dragoș: O altă greșeală legată de asta este cea pe care am văzut-o la unii părinți care au oprit comuniunea cu ecumeniștii și spun: Eu sunt duhovnicul, eu sunt responsabil pentru iertarea și dezlegarea păcatelor tale. De aceea Hristos mă va judeca dacă îți dau Împărtășania. Deci prefer să îmi asigur spatele. Asta este o atitudine egoistă. Deci eu, ca și duhovnic, sunt pe primul plan, spun ei, trebuie să am grijă ce păcate îți dezleg, deci ucenicul este pe planul doi. Și atunci, unde este ajutorul de fapt? Pentru că eu pentru asta merg la duhovnic, pentru a primi ajutor. Iar Sfânta Împărtășanie este de mare ajutor. Am avut o experiență cu un bun duhovnic, care nu mai este printre noi. A dat Împărtășania uneia dintre rudele mele. Acea persoană fuma în acea vreme și din momentul în care i-a dat Sfânta Împărtășanie, ruda mea nu a mai fumat. Nu a mai simțit dependența chimică. Deci în acest caz, Sfânta Împărtășanie a ajutat, nu a fost premiu. Adică mai întâi trebuie să devin sfânt și de-abia apoi pot să iau Sfânta Împărtășanie?!

    Gheron Sava: În România aveți această problemă. Nu luați Sfânta Împărtășanie des. În Sfântul Munte m-am împărtășit de 4-5 ori pe săptămână. Și în Schitul românesc Prodromu era aceeași problemă. Călugării primeau Împărtășania la 6 luni sau în cel mai fericit caz, o dată pe lună. Nu funcționează așa. De vreme ce participăm la Sfânta Liturghie, trebuie să luăm Sfânta Împărtășanie, pentru că pentru aceasta mergem la Sfânta Liturghie. Cineva mă poate întreba: Dar ești vrednic să primești Sfânta Împărtășanie așa des? Ești tu destul de curat? Nu vei fi niciodată suficient de curat. Niciodată. Adică cum? Ești gata, ești vrednic doar o dată la 6 luni? Dar atunci ești oare pregătit? Nu. Nu ești.

    Dragoș: Nici chiar preotul nu e pregătit.

    Gheron Sava: În mod special preoții nu sunt pregătiți, pentru că uite ce fac preoții: ei le spun oamenilor să postească, însă ei n-o fac. Și iau Sfânta Împărtășanie.

De pildă, sâmbăta, îi vezi pe preoți mâncând carne. Și apoi merg și slujesc Sfânta Liturghie (Duminica). De ce mănâncă carne? Există vreun Canon care spune că preotul nu va posti? Doar ceilalți trebuie să postească? Unde există un asemenea Canon? În Grecia spunem: ei își binecuvintează bărbile. Adică fac pogorăminte cu sine. Dar acest lucru nu este corect. E ca și când am avea două viteze, două categorii de creștini: preoții, care pot lua Sfânta Împărtășanie oricând vor, și simplii creștini care o pot lua o dată pe an. Este incredibil așa ceva. Este datoria noastră să fim pregătiți ca să putem lua Sfânta Împărtășanie. Dar noi nu vom fi niciodată vrednici să luăm Sfânta Împărtășanie. Niciodată. Nimeni nu e vrednic de ea. Nici marii Sfinți, nici cei mai mari schimnici nu au fost vrednici să ia Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar ce facem? O luăm ca pe un medicament. Sigur că trebuie să ne spovedim.

    Dragoș: Sa nu se înțeleagă că luăm Sfânta Împărtășanie ca pe cafea.

    Gheron Sava: Nu. Nu o luăm ca pe cafea. Nici pentru că am fi vrednici și nici pentru că e obligatoriu să o luăm. O luăm pentru că avem nevoie de ea. Pentru că este medicamentul sufletului nostru, ca să ne curățăm trupul și sufletul și să renunțăm la păcat. O luăm pentru că suntem păcătoși, pentru că avem patimi. Cei bolnavi trebuie să ia medicamente, cei sănătoși nu trebuie să ia medicamente sau să meargă la spital. Facem ceea ce trebuie. Desigur, trebuie să fim pregătiți, nu mergem fără pregătire să ne împărtășim. Trebuie să ne spovedim, să ne rugăm, să postim, să facem toate astea, să ne pară rău, să-i iertăm pe ceilalți. Nu poți merge să iei Sfânta Împărtășanie dacă ai ceva cu cineva, dacă ești supărat pe cineva. Poți face un milion de spovedanii, și preotul să îți citească oricâte rugăciuni de dezlegare, nu poți să  iei Sfânta Împărtășanie. Și nu vei fi iertat de către Hristos, pentru că, de fapt, cea care iartă păcatele este Sfânta Împărtășanie. Ce spune preotul când iei Sfânta Împărtășanie? Nu știu dacă spuneți asta în România, dar în Grecia noi spunem: „(N) ia Trupul și Sângele lui Hristos spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”. Și acum eu întreb: joacă teatru preotul? Nu ți-a spus el că îți dezleagă păcatele? Așadar, cine îți iartă păcatele, preotul sau Sfânta Împărtășanie? Sfânta Împărtășanie îți dezleagă păcatele, dar, înainte să mergi la dezlegare, ca să poți lua Sfânta Împărtășanie, trebuie să faci toate aceste pregătiri, pentru ca luând Sfânta Împărtășanie să fii luminat. De exemplu, spovedania e foarte importantă, păcatele nu pot fi dezlegate dacă nu le mărturisești. Trebuie să te smerești în fața preotului, să spui: am făcut asta și cealaltă. Desigur, preotul se va ruga pentru tine, dar întreaga această acțiune, spovedania, postul, rugăciunea, pregătirea, toate se finalizează în Sfântul Potir. Pentru că Iisus Hristos ne va dezlega de păcate. De aceea spunem „pentru iertarea păcatelor și viață veșnică”.

Viața veșnică nu ți-o dă preotul, pentru că preotul nu e în stare să se mântuiască pe sine. N-o să mă mântuiască pe mine. Preotul mă ajută, se folosește de preoție, care este un dar al lui Dumnezeu. Dacă întrebi un preot ce este preoția, aici, în România, sau în Grecia, nu-ți vor da un răspuns. Îți vor spune că este faptul că ni s-a dat să slujim Sfintele Taine. Nu îți vor răspunde, pentru că nu știu ce este preoția.

    Dragoș: Și sunt preoți!

    Gheron Sava: Da. Și sunt preoți! Preoția este Iisus Hristos. El este preoția. Și ne-a dăruit acest dar.

Iar Sfântul Teodor Studitul spunea că Iisus Hristos ne-a dăruit două daruri. Unul este βασιλιάς (preoția împărătească), iar celălalt este ιεροσύνη (preoția sacramentală). Preoția este un dar pentru noi, pentru că, dacă n-am avea-o, n-am putea să ne botezăm, să ne spovedim, să facem Sfânta Liturghie. Cine va săvârși Sfânta Liturghie? Preotul conduce Trupul Bisericii, dar nu săvârșește numai el Sfânta Liturghie, ci împreună cu oamenii. Oamenii sunt Trupul Bisericii, iar Trupul Bisericii este cel care săvârșește Sfânta Liturghie. Aceasta este ceea ce ei, preoții, nu înțeleg. „Sunt preot” – spun ei. Nu ești nimic. Ești preot și crezi că ești mântuit? Nu te poți mântui pe tine, și mă vei mântui pe mine? Ei nu înțeleg ce înseamnă să fii preot. Să fii preot e o foarte, foarte mare răspundere, să ai preoția în tine, pentru că trebuie s-o folosești. E un dar pe care trebuie să-l folosești în mod corect. Fiind un dar, trebuie să ai darul cuvântului, ca să poți vorbi și trebuie să-l folosești pentru binele Bisericii. Poți avea darul mângâierii sau darul milostivirii. Acestea sunt daruri pe care Iisus Hristos le-a dat Bisericii. Noi suntem Trupul, legați unii de alții. El are un dar, tu ai altul, celălalt poate avea un alt dar. Și darurile ni le dăm unul altuia. Eu am ceva ce tu nu ai și ți-l dau ție și suntem împreună, laolaltă. De-asta întreabă Sfântul Apostol Pavel: „Oare toți sunt apostoli, oare toți sunt învățători?”.  Acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt, pe care Duhul Sfânt le împrăștie în Biserică.  Așa cum trupul are părți diferite, și nu poți spune că mâna e mai importantă decât capul sau decât piciorul. Fiecare, parte a trupului e foarte importantă și trebuie să acordăm importanță fiecăreia. În mod asemănător trebuie să acordăm importanță și fiecărei persoane din Biserică. Pentru că suntem egali.

E una a spune că suntem egali, și alta a spune că avem diverse roluri. De pildă, soțul și soția sunt egali, dar rolurile lor sunt diferite. Rolul soțului e unul anume. Dar asta nu înseamnă că e mult mai important decât al soției. Însă și ea trebuie să-și accepte rolul de femeie.

La fel este și în Biserică, trebuie să separăm rolurile.

De-asta există acest clericalism, papism. Sunt preot, sunt episop, sunt monah, sunt…

Nu ești nimic. Suntem cu toții la fel. De-asta avem invidii, gelozii, pentru că nu înțelegem ce suntem. Cu toții suntem frați, avem un Stăpân, Care este Iisus Hristos, de Care ascultăm. Episcopii, preoții și preoția sunt slujitorii poporului, ei trebuie să slujească poporului.

De ce sunt papistașii eretici? Pentru că au schimbat Scriptura. Toate aceste erezii au apărut din cauza schimbării Scripturii. Dacă schimbi Scriptura, începi să faci ceva diferit și vei schimba până și dogma. Și vei deveni nu o persoană duhovnicească, ci una lumească, materialistă. Și asta pentru că nu urmezi porunca Scripturii. Din această cauză apar ereziile, care sunt învățături noi, în neconcordanță cu Scriptura.

    Dragoș: Ca un comentariu la ce spuneați și pentru că scopul discuției este să încercăm să spunem lucruri necunoscute, dar adevărate, am să citesc încă ceva de la Sfântul Nicodim Aghioritul, care spunea: Mergem la Liturghie ca să luăm Sfânta Împărtășanie. Nu există alt motiv să mergem la Liturghie. Nu mergem să auzim, nici să cântăm, nici să-i vedem pe ceilalți.

    Gheron Sava: Mergi la Sfânta Liturghie numai ca să iei Sfânta Împărtășanie.

    Dragoș: În trecut oamenii mergeau la Sfânta Liturghie, și dacă nu luau Sfânta Împărtășanie, trebuiau să le explice celorlalți de ce nu se împărtășesc.

    Gheron Sava: Există un canon pentru asta, un Canon Apostolic și un altul, cel de-al doilea Canon de la Antiohia. Oamenii care nu iau Împărtășania, fac αταξία, creează tulburare în Biserică. E ca și când m-ai invita la tine acasă, ne așezăm la masă să mâncăm, și eu nu mănânc. Tu îmi spui să mănânc, iar eu îți spun: nu, nu mănânc. E asemenea unei insulte față de stăpânul casei.

    Dragoș: Sfântul Nicodim Aghioritul spune că nu există scuză să nu iei Sfânta Împărtășanie, să nu fii pregătit adică.

     Gheron Sava: Trebuie să îți ceri iertare dacă nu iei Sfânta Împărtășanie. Ceilalți vin la tine și te întreabă: De ce nu iei Sfânta Împărtășanie? Care e problema? Și tu trebuie să spui de ce nu o iei.

  Dragoș: Fiecare ortodox trebuie să depună efortul maxim să ia Sfânta Împărtășanie, să postească, să se pocăiască, să facă totul ca să o poată lua.

  Gheron Sava: Exact. Acum, dacă duhovnicul tău, îți dă un canon și îți spune că te vei împărtăși peste un an, atunci ai o scuză.

    Dragoș: Chiar și în acest caz, în care duhovnicul te oprește de la Împărtășanie, nu e el cel care îți dezleagă păcatele.

   Gheron Sava: Da, pentru că așa cum îți spuneam mai înainte, cea care îți dezleagă păcatele este Sfânta Împărtășanie. Primirea Sfintei Împărtășanii te dezleagă de păcate și te pune în comuniune cu ceilalți.

    Dragoș: Când nu pot lua Sfânta Împărtășanie?

    Gheron Sava: Când ai păcătuit…

    Dragoș: Păcate mari, nu orice păcat.

    Gheron Sava: Ascultă, păcat mare nu înseamnă numai desfrânarea. Păcat mare înseamnă și să nu-ți ierți dușmanul. Asta te poate opri de la Împărtășanie. Dar există o deosebire între păcate, între a nu ierta dușmanul și a merge cu o altă femeie sau cu un alt bărbat. Și, desigur, trebuie să faci canon pentru o vreme pentru așa ceva, dar dacă-ți ierți dușmanul sau pe cineva care ți-a făcut vreun rău, tu poți lua Sfânta Împărtășanie imediat.

    Dragoș: E ca și când vii din erezie. De ce există o diferență?

    Gheron Sava: Sfântul Ioan Sinaitul spune: „Nu știu de ce”. Sfântul Ioan Sinaitul mai spune: Am văzut pe cineva care a fost eretic, s-a pocăit, și a luat Sfânta Împărtășanie imediat. Și am văzut pe altcineva, care era căzut în păcat trupesc și a primit canon 10 ani.

Sfântul Ioan Sinaitul însuși spune că, erezia este mai rea decât celelalte păcate, dar nu știe de ce i se dă Sfânta Împărtășanie imediat ereticului care se pocăiește și celorlalți nu. Spune Sfântul: Nu știu cum să răspund, nu știu ce să răspund.

Acuma aș putea să dau un răspuns, dar nu vreau să fiu mai înțelept ca Sfântul Ioan Sinaitul. Ce spun alți Sfinți Părinți referitor la aceasta este că, în erezie nu păcătuiești inclusiv cu trupul, în timp ce desfrânarea o faci cu mintea, cu sufletul și cu trupul inclusiv. În consecință, trebuie să plătești pentru asta, ia mai mult timp să te îndrepți. În cazul ereziei, în momentul în care te-ai pocăit și ai devenit ortodox, ai lăsat păcatul în urmă și s-a terminat, se termină rapid, nu îți trebuie o perioadă lungă să te pocăiești în cazul ereziei.

    Dragoș: Nu toți înțeleg așa… Un bine-cunoscut părinte spunea: Îți cunosc inima, este visarionistă.

    Gheron Sava: Da… E părintele Ciprian Staicu. Părintele Ciprian spunea asta, dar nimeni nu știe ce avem în inimă, în afara lui Iisus Hristos. Nu poți spune dacă cineva are erezii în inimă, și de aceea Canonul 15 al Sfântului Fotie, Sinodul I, II Constantinopol, se aplică atunci când episcopul predică erezii în Biserică, cu capul descoperit, adică fără să-și acopere învățătura. De ce? Pentru că dacă nu predică o erezie, dar o are în inimă, tu nu ești responsabil în cazul în care ești în comuniune cu el, pentru că el nu o dă pe față, nu o descoperă.

Numai Domnul știe inimile și mintea.

    Dragoș: Ceva legat de această discuție, este și ceea ce spunea Sfântul Simeon Noul Teolog într-o frumoasă scrisoare adresată cuiva care îl întreba dacă ne putem spovedi monahilor. Sfântul Simeon spunea că ne putem spovedi și monahilor.

    Gheron Sava: Da, putem.

    Dragoș: Unii ne pot acuza că devenim protestanți, spunând asta. Dar nu noi spunem asta, ci Sfântul Simeon.

    Gheron Sava: Vreau să spun ceva foarte important despre asta. Această învățătură a Sfântului Simeon Noul Teolog, trebuie să știți că e acceptată de Biserică. Biserica nu a respins-o. Nu prea se spune acest lucru, dar Biserica acceptă practica. Din această cauză au existat mulți monahi care erau duhovnici, ca de exemplu: Sfântul Sava, înainte să devină preot, Sfântul Atanasie Athonitul…

    Dragoș: Sfântul Teodor Studitul…

    Gheron Sava: Sfântul Teodor era preot.

    Dragoș: Da, dar se spovedea unui călugăr.

    Gheron Sava: Sfântul Simeon Noul Teolog se spovedea Sfântului Simeon Evlaviosul, care era călugăr. Și Sfântul Teodor era preot, dar se spovedea unui simplu monah. Sfântul Maxim Mărturisitorul era duhovnic, și nu era preot, era călugăr. Avem diferite cazuri în Biserică. De exemplu, Sfântul Paisie Aghioritul, care avea mulți fii duhovnicești și era călugăr. Nu se cunosc aceste lucruri, dar și Sfântul Ioan Damaschinul spune că, schima mare, adică schimnicul, poate spovedi cu siguranță. Însă clericalismul vrea să ascundă aceste lucruri și spune: tu nu ai preoție, tu nu ești preot, nu poți spovedi. Dar asta e Tradiția în Biserica noastră. Biserica noastră spune că monahii cu schimă mare pot spovedi.

    Dragoș: Poate mulți nu înțeleg ce înseamnă Sfânta Tradiție. Învățătura se trage din două surse. Una este Evanghelia, care e scrisă și cealaltă este Sfânta Tradiție, care e verbală. Sfânta Tradiție înseamnă transmiterea de la o persoană la alta. Pentru că protestanții au înlăturat Sfânta Tradiție, ei păstrează doar Evanghelia…

    Gheron Sava: Sfântul Apostol Pavel spune: Rămâneți neclintiți și păstrați Tradiția.

    Dragoș: De-asta încerc să explic Tradiția relativ la învățătura ortodoxă.

    Gheron Sava: Tradiția nu este doar verbală, pentru că avem Sfintele Evanghelii, Sfintele Scripturi (Noul Testament și Vechiul Testament), Canoanele, Sfinții Părinți. Asta e Tradiția.

    Dragoș: Evanghelia e transpusă în Canoane.

    Gheron Sava: Da, dar și asta este Tradiție. De-asta protestanții nu o acceptă, și nici pe Sfinții Părinți: Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Eftimie cel Mare, Sfântul Atanasie cel Mare, toate aceste personalități uriașe, care ne-au lăsat Tradiția, nu le acceptă.

    Dragoș: Întorcându-ne la Sfântul Simeon Noul Teolog (și el se spovedea unui monah), în scrisoarea lui îi identifică în mod clar pe aceia care au darul iertării păcatelor. Cred că se face o confuzie, pentru că în Evanghelie, Iisus Hristos zice: Vă dau puterea de a ierta păcatele. El le-a dăruit-o Apostolilor Săi. Iar noi înțelegem prin asta că El a dăruit puterea iertării păcatelor persoanelor care se ridică la nivelul Apostolilor. Ce înseamnă aceasta? Pentru a vedea ce înseamnă, dacă îmi permiteți, voi citi în românește, pentru că rămâne înregistrat.

„Așadar nici monahilor numai cu haina, nici celor hirotoniți și înscriși în treapta preoției, nici celor cinstiți cu demnitatea arhieriei, adică a patriarhilor, mitropoliților și episcopilor nu li s-a dat de la Dumnezeu pur și simplu așa și numai din pricina hirotoniei și a demnității ei și puterea de a ierta păcatele […] ci numai acelora care între preoți, arhierei și monahi se numără prin curăție împreună cu corurile ucenicilor lui Hristos. Deci de unde vor înțelege aceștia că sunt înscriși împreună cu cei de care s-a vorbit și de unde îi vor recunoaște cu exactitate pe aceștia cei care-i caută? După ceea ce a învățat Domnul zicând astfel: „Iar celor ce cred le vor urma aceste semne: în Numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi” — ceea ce este învățătura de Dumnezeu insuflată și folositoare a Cuvântului —, „șerpi vor lua, și chiar băutură de moarte de vor bea, nu-i va vătăma” [Mc 16, 17—18]; și iarăși: „Oile Mele ascultă glasul Meu” [In 10, 27]; și iarăși: „După roadele lor îi veți cunoaște” [Mt 7, 16].

După care roade? După cele a căror mulțime o enumeră Pavel zicând: „Iar roada Duhului e iubirea, pacea, mărinimia, bunătatea, credința, înfrânarea” [Ga 5, 22], și împreună cu ele: milostivirea, iubirea de frați, milostenia și cele ce urmează acestora; la care se adaugă: „Cuvântul înțelepciunii, cuvântul cunoașterii, darurile minunilor și celelalte pe care le lucrează unul și același Duh împărțind fiecăruia după cum vrea El” [I Co 12, 8-12]. Deci cei ce au ajuns la împărtășirea acestor harisme — fie a tuturor, fie în parte după cum le era — s-au înscris în corul apostolilor, iar cei ce ajung așa și acum sunt înscriși tot acolo.”

Deci așa îi identifică Sfântul Simeon pe cei care pot dezlega păcate. Nici preoții, nici episcopii nu pot dezlega păcate doar pentru că sunt preoți sau episcopi.

    Cornel: Exact asta a spus și Părintele mai înainte, nu preotul, ci starea lui.

    Gheron Sava: Vreau să spun ceva foarte important. Sfântul Varsanufie cel Mare a fost monah. Putea ierta păcate pentru că a atins acest nivel plecând de la katharsis, adică curățindu-te pe tine, luminându-te pe tine, într-atât încât să devii dumnezeu. Când vei fi devenit dumnezeu, atunci vei avea această autoritate.

E foarte important ce voi spune acum. În trecut, oamenii care deveneau preoți, episcopi, erau la acest nivel.

În primii ani de creștinism, în primele secole, cei care urmau să devină preoți erau aleși. Și erau căutați și aleși cei cu viață sfântă. Nu era ca azi, când cel care dă bani mai mulți devine preot, sau cei care sunt în masonerie vor fi episcopi. Nu. Erau aleși oamenii care se aflau deja în stadiul de luminați duhovnicește. De aceea, luând această autoritate, putere, adică primind preoția, erau în stare să lucreze cu ea, să ierte păcate și să facă alte lucruri, pentru că aveau autoritatea, prin viața lor. De aceea Sfântul Grigorie Palama spunea că preoția nu e magie.

    Dragoș: Să fii preot sau episcop e doar una din cerințe. O altă cerință ar fi să ia șerpi în mâinile lor, să ia otravă, să pună mâinile pe bolnavi și să-i vindece. Aceasta ar fi un alt semn că pot să ierte păcate.

     Gheron Sava: Am avut o discuție în contradictoriu cu un preot din Atena care este în comuniune cu ecumeniștii. El spunea că poate dezlega păcate, că poate face asta și cealaltă.

„Cine a spus asta?” – îl întreb.

„Iisus a spus-o”, zice el.

„Unde?”

„Aici.” Și mi-a arătat unde scrie în Evanghelie. Am fost de acord și i-am spus să citească mai departe.

M-a întrebat: „De ce?”

„Pentru că tot aici spune că poți călca peste șerpi și peste balaur. Deci, dacă vine cineva și vrea să fie creștin, te întreabă: de unde știu că poți să-mi dezlegi păcatele? Îți aduc o viperă, un șarpe, și te pun să calci pe el. Poți s-o faci?”

    Dragoș: Pentru că scrie în Evanghelie!

    Gheron Sava: Da.

Și mi-a spus: „Asta n-o pot face”.

„De ce nu poți? E mai ușor să calci un șarpe, decât să dezlegi păcate” – i-am spus. „Așadar de ce nu o poți face? Iisus a spus că poți”.

Nu a putut să spună nimic fiindcă nu știa ce să spună.

Înțelegeți? Nu e magie, nu înseamă că dacă devin preot, în mod miraculos pot să fac asta, pot călca peste șerpi. Trebuie să fii vrednic ca să poți călca șerpi.

De aceea am să dau încă un exemplu: Sfântul Antonie nu a trebuit să citească exorcisme ca să alunge diavolii. Le-a spus: plecați – și au plecat. De ce? Pentru că era virtuos. Preoții care au preoție, de ce nu pot alunga diavolii?

    Dragoș: Pentru că nu sunt virtuoși.

    Gheron Sava: Exact. Acestea sunt legate: preoția și virtutea. Desigur, cineva mă poate întreba: dacă preotul nu este vreun Sfânt, nu va sluji Sfânta Liturghie? Desigur că va sluji. Și va avea loc transformarea în Trupul și Sângele lui Hristos. Dar ce va fi cu preotul? Va fi el jertfit? Nu. Dar nu va lua lumină, va lua întuneric.

    Dragoș: Îmi amintesc alt exemplu cu Sfântul Vasile cel Mare, prăznuit pe calendarul nou acum câteva zile. O femeie a venit la el, cerându-i să-i ierte păcatele, pe care le scrisese pe hârtie. Sfântul Vasile nu i-a spus: îți iert păcatele. L-a rugat pe Dumnezeu să îi ierte femeii păcatele.

    Gheron Sava: Știți care este problema? Noi vrem o cale ușoară de iertare a păcatelor noastre. Am uitat de rugăciune, oamenii nu se mai roagă, din această cauză avem toate aceste probleme. Cea mai frumoasă mișcare creștinească, este tocmai aceasta, de oprire a comuniunii cu ecumeniștii. Am oprit comuniunea cu ereticii într-o lume satanică, pentru că așa a vrut Dumnezeu.

De ce avem probleme între noi? Pentru că nu ne rugăm. Pentru că am uitat să ne rugăm. Nu ne dăruim rugăciunii, iertării și iubirii. Asta înseamnă viață duhovnicească. Viața duhovnicească nu înseamnă că dacă am oprit comuniunea suntem Sfinți de acuma, că am devenit persoane duhovnicești. Nu. Mulți dintre cei care au oprit comuniunea au probleme. Creează probleme pentru că nu sunt persoane duhovnicești și nu încearcă să lupte cu ereziile, ci luptă cu alte persoane. Chiar și preoții. Ar fi simplu să se așeze la masă, să discute problemele, să-și prezinte argumentele, să încerce să afle adevărul. Noi vrem să urmăm Adevărului. Nu vreau să-mi urmez propria părere, pentru că dacă accept doar părerea mea, sigur voi crea o schismă. Hai să ne așezăm, să discutăm, să rezolvăm problema. E ușor. Dar ei nu vor, și aceasta este problema.

     Dragoș: Să rezolve problema în conformitate cu învățătura Bisericii.

    Gheron Sava: Desigur. Dacă vedem ce spun Canoanele vom afla cum trebuie să rezolvăm problema. Și dacă facem ceva care e greșit, cerem iertare. Ne cerem iertare, dar rămânem uniți și continuăm lupta.

    Dragoș: Din nefericire, o mare problemă pe care tocmai ați spus-o este că marea parte a poporului ortodox consideră că oprirea comuniunii cu ecumenistii este de ajuns.

    Gheron Sava: Nu.

    Dragoș: Mulți consideră că oprind comuniunea, creierele le vor fi spălate și învățătura ortodoxă va fi automat injectată în creierele și sufletele lor. Nu au înțeles că trebuie să se curețe de învățăturile neortodoxe predate lor de către ecumeniști la școală.

    Gheron Sava: Nu numai. Când oprești comuniunea cu ereticii, îți iei asupra ta multă răspundere, întrucât păstrezi Dreapta Credință și ești obligat să o răspândești celorlalți.

Să nu spui: „Eu sunt ortodox și tu poți să pleci pentru că nu ești asemenea mie. Tu poți pleca în iad, pentru că eu sunt mântuit”. Nu.

Pentru că și în Grecia se întâmplă asta, marea majoritate a celor ce au întrerupt comuniunea se cred papi. Dar înainte să oprești comuniunea, ce erai? Erai nimic. Erai și tu în erezie. Domnul te-a ajutat, te-a luminat, ți-a dat înțelegere ca să știi ce să faci. Iar acum tu trebuie să simți că Domnul ți-a dăruit milă. Ți-a deschis ochii și de-acum trebuie să încerci să spui și altora. Nu te vei mântui doar pentru că ai oprit comuniunea.

Trebuie să fii exact cum vrea Domnul să fii. Să ai dragoste, să-i ajuți pe ceilalți, să înțelegi că te afli într-o luptă care nu va avea sfârșit niciodată, că vei lupta și va trebui să-ți dai sufletul pentru ai tăi, pentru alți creștini, pentru Biserică, să ajuți alți oameni și să răspândești Adevărul și iubirea. Acestea două merg mână în mână.

Pentru că ecumeniștii susțin doar iubirea fără adevăr, iar cei îngrădiți susțin adevărul fără iubire, și astfel creează probleme. Ne credem papi. Dar acestea două, iubirea și adevărul, merg doar împreună.

Acum înțeleg multe lucruri, după șapte ani și jumătate de întrerupere a comuniunii cu ecumeniștii. Noi am fost primii care au făcut-o, pentru că Domnul ne-a dat Harul Său și pentru că am lucrat la asta timp de 15 ani (înainte de Sinodul din 2016). Nu a fost așa… ne-am trezit într-o dimineață… nu avem ce face… ce să facem… ce să facem… hai să oprim comuniunea. Am muncit mult, am citit, ne-am întâlnit cu alți oameni, am așteptat momentul potrivit să se întâmple. Nu ne-a fost ușor.

Pentru voi este ușor. Ați primit totul de-a gata. V-am pus la dispoziție totul, cum trebuie procedat, ce trebuie făcut. Acum voi trebuie să dați celorlalți mai departe. Abia acum înțeleg multe lucruri, unul dintre ele este acela că oamenii nu au oprit comuniunea înainte de 2016, pentru că nu erau pregătiți, nu erau maturi. Și a fost mai bine că nu au oprit-o.

Și pentru mine ar fi fost mai bine dacă mulți dintre oameni nu opreau comuniunea cu ecumeniștii. Ca părintele Zisis, cel care spune că nu e obligatoriu s-o oprești, că nici Canoanele nu sunt obligatorii, sau ca părintele Ciprian Staicu, care nu era suficient de matur să oprească comuniunea. De asta creează aceștia probleme în sânul celor care au oprit comuniunea. Ei nu au maturitatea să înțeleagă că trebuie să ajute alți oameni, nu să creeze alte probleme. Părintele Ciprian Staicu mă învinovățea pentru faptul că tatăl meu fumează. În regulă, tatăl meu fumează. Și ce are asta a face cu mine?

    Dragoș: Și în condițiile astea părintele Ciprian Staicu are capacitatea să ierte păcate? Nu e în măsură să ierte păcate.

    Gheron Sava: Când văd o asemenea persoană, la care am fost de multe ori, pe care o iubesc, am vrut să vorbesc cu el… dar el nu a vrut… Și el mă învinuiește pentru ceea ce face tatăl meu!

De ce spui asta? Ce legătură are asta cu credința? De ce vrei să dai în mine, mă lovești pentru că tata fumează? El fumează, nu eu. De ce spui așa ceva? Asemenea oameni fac așa ceva pentru că vor să creeze probleme în rândurile celor care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii. Și ce să facem noi? Nu îi voi scrie, nici nu o să îi dau replici. Nu. Ne oprim să mai avem de-a face cu astfel de oameni și încercăm să facem ceea ce e de făcut. Și trebuie să ne rugăm. Problema e că oamenii nu se roagă. Au încetat să se mai roage, au încetat legătura cu Dumnezeu. Asta e problema esențială. Am amintit de părintele Ciprian pentru că face scandal în public.

    Dragoș: Părintele Ciprian face scandal în public.

    Gheron Sava: Dumnezeu să-l ierte. Dar vedem oameni care slujesc Sfânta Liturghie și se împărtășesc, continuând să facă același lucru. De ce? Pentru că nu se roagă! Rugăciunea e o taină. Pentru că, atunci când te rogi, vorbești cu Domnul. Și când vorbești cu Domnul te simți fericit și simți iubire pentru toți.

De ce mă acuzi pe mine pentru că tata fumează? Dacă tata ar face ceva încă și mai rău decât fumatul, l-ai blama și pentru asta? Însă Iisus Hristos ne-a poruncit să nu judecăm. Și tu îl judeci în public? De ce?

În regulă, fumează – omoară-l! Și dacă ar desfrâna ai spune tot astfel? Nu l-ai acoperi? Ce-i asta? De ce faci asta? Pentru că tu crezi că te rogi, dar tu de fapt nu te rogi. Asta nu e rugăciune. Dacă am început să citesc, dar mă rog Domnului fără simțire, asta nu e rugăciune.

Știi ce e rugăciunea? Să ajuți un om sărac și să-i dai pâine să mănânce și să-i spui: Frate, ia asta. Știi ce e rugăciunea? Să acoperi păcatul cuiva. Și Domnul te va acoperi și pe tine. Știi de ce nu-l acoperă pe părintele Ciprian? Pentru ceea ce face, spunând că tatăl meu fumează și dând vina pe mine – e antihristic. Numai antihrist procedează așa. Domnul îi ia harul și astfel se expune pe sine, nu pe mine. Dacă tatăl meu fumează, roagă-te pentru el să nu mai fumeze, nu-l da pe față! De ce? Pentru că vei pierde harul. Slujești Sfânta Liturghie? Spovedești? Nu faci nimic de fapt! Pentru că nu ai dragoste și nu acoperi păcatele altor persoane. Sfântul Constantin cel Mare spunea: Dacă văd un preot că desfrânează, îl acopăr cu hainele mele împărătești. Pentru că astfel îi dau ocazia să se pocăiască. Dacă însă îi descoperi faptele, îl trimiți la diavol. Dar dacă-i spui: „Ai grijă de tine, frate!” – îl faci să se pocăiască și va înțelege care e calea dreaptă: aceea de a-i ajuta pe ceilalți. Pentru că marea bucurie a creștinului aceasta este: să-i ajute pe alții să afle calea spre mântuire.

Ce spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa? – Cel care ajută pe careva să ajungă la Hristos îi va mântui sufletul din moarte și totodată va acoperi mulțime de păcate. Salvăm noi suflete? Nu pot să-mi salvez nici măcar sufletul meu, dar dacă vreau sa îmi mântuiesc sufletul meu, atunci voi ajuta alte suflete să se mântuiască. Atenție: îi ajut, nu îi salvez eu! Asta este cheia: Preotul crede că salvează oameni. De fapt nu putem salva pe nimeni. Îl rugăm pe Iisus Hristos să ne mântuiască, pentru că doar El poate. Noi putem ajuta pe alții, și în acest fel ne ajutăm și pe noi înșine la mântuire. Iisus Hristos are nevoie de voința noastră liberă ca să ne mântuiască. De aceea când îi aud pe unii că spun: eu iert și dezleg păcate, îmi vine să râd.

Și pun adesea următoarea întrebare, mai ales preoților: Ai puterea să îți poți scoate un gând din cap? Știi care e răspunsul? Nu, nu pot. Pentru că de multe ori îți vine un gând, vrei să-l alungi, dar e blocat acolo în minte, poate ani și ani. Și tu îmi spui că dezlegi păcate? Nu poți să scapi de un singur gând, dar poți să dezlegi păcate?

Deci, ceea ce vreau să spun de fapt, este că trebuie să ajungem la rugăciunea adevărată, pentru că aceasta este ceea ce am pierdut. Ne-am pierdut viața duhovnicească, pentru că nu avem o legătură personală cu Iisus.

Dacă intri în legătură cu Iisus Hristos, ai bucurie, ai pace, seninătate, vei avea milostivire față de ceilalți. Și cel mai important este că vei vrea ca ceea ce ai tu să aibă și alții. Și  vei dori ca și ceilalți să aibă această conexiune cu Mântuitorul Hristos. Pentru că dacă sunt în legătură strânsă cu Iisus Hristos, mă simt atât de bine și primul gând care îmi vine este: Iisuse, aș vrea ca toți să simtă ce simt eu. Pentru că vreau să împărtășesc și celorlalți ce simt eu.

Știți de ce nu împărtășim și celorlalți? Pentru că nu avem ce să împărtășim cu ei. Nu poți să dai altora ceea ce tu nu ai.

    Dragoș: De aceea merg la duhovnic, ca să mă ajute să dobândesc acest lucru. Nu ca să îmi ierte păcatele în mod magic.

    Gheron Sava: Exact. Duhovnicul ar trebui să aibă această legătură cu Iisus și să încerce să o transmită și celorlalți. Dar dacă nu are această legătură, ce să transmită? De aceea spuneam mai devreme, că preoții și episcopii au avut această legătură în trecut, pentru că au fost aleși dintre cei mai virtuoși oameni. Pe acest criteriu au fost ei aleși. Și de aceea erau capabili să-i călăuzească pe oameni la Hristos, pentru că ei cunoșteau deja calea.

    Dragoș: Dar acest lucru s-a pierdut.

    Gheron Sava: Da, s-a pierdut… Am pierdut nu doar calea duhovnicească, am pierdut Ortodoxia. Și rămânem cu episcopii eretici, considerând că suntem Biserica. Dacă ai putea să te intorci în secolele V, VI, VII, VIII, și ai întreba copiii de cinci ani din acea vreme… ți-ar putea răspunde la întrebarea: ce înseamnă oprirea comuniunii? – Nu ai voie să ai comuniune cu ereticii. Copiii de 5 ani știau ce trebuie facut în acele secole! Dar în zilele noastre, episcopul îți spune: Dacă oprești comuniunea cu mine, ești în afara Bisericii, deoarece eu sunt Biserica. Total greșit! Iisus Hristos este Biserica! El și-a dat viața pentru mine când S-a suit pe Cruce. El a înviat, El a fost în mormânt. Hristos a făcut toate acest lucruri, nu episcopul!

Episcopul este cel care s-a suit pe Cruce, s-a răstignit și a înviat pentru mine, sau Hristos? Episcopul ne va mântui! – asta e ortodoxia lor!

Ecumeniștii au pierdut calea duhovnicească, au pierdut totul. Și noi încercăm să explicăm oamenilor abecedarul și ei nu înțeleg. Dacă spunem despre călugări că pot spovedi, vor spune că suntem eretici. Că dacă nu suntem preoți, nu putem face nimic.

În regulă. Spuneți-i asta Sfântului Simeon Noul Teolog. El a spus că monahii pot spovedi, nu eu.

   Dragoș: Cu siguranță, toți duhovnicii români ar trebui să citească Scrisoarea Sfântului Simeon Noul Teolog, de 2-3 ori, pentru că acolo este explicat totul foarte clar. Am vrut doar să clarific aceste lucruri, pentru că se întâmplă multe tragedii. Pentru că dacă un duhovnic îmi spune că am un păcat pe care el nu-l poate dezlega și mă trimite la un episcop ecumenist pentru dezlegare, aș putea numi asta o crimă. Adică preotul trimite respectivul penitent la un episcop ecumenist pentru dezlegarea păcatelor, din motiv că acel preot este clericalist. Acel om ia de bun ce spune duhovnicul referitor la dezlegarea păcatelor de către episcop și când revine înapoi la duhovnicul clericalist, primește răspunsul: nu mai veni la mine pentru că ești în comuniune cu episcopul ecumenist! Este ridicol!

Sau o altă greșeală: un preot nu poate dezlega păcatele altui preot și atunci îl trimite la un episcop.

    Gheron Sava: Nu. Nu. Cine spune asta? Dă-mi un exemplu, dă-mi un Canon care spune așa ceva. Nu. Nu. Nu. E prima oară când aud așa ceva. E așa cum spuneți voi, românii, e extraordinar! E de necrezut. Spovedania o poate face atât un episcop, cât și un preot. În cazul spovedaniei, ceea ce face un episcop poate face și un preot, nu e nicio diferență, absolut niciuna.

    Dragoș: Când un preot e făcut duhovnic, e hirotesit adică, este duhovnic pentru toate păcatele, nu doar selectiv, pentru anumite păcate mai puțin grave. E ca și când și-ar nega hirotesia, dacă duhovnicul se auto-limitează în a spovedi doar unele păcate.

    Gheron Sava: Pentru spovedanie, duhovnicul nu are nevoie de permisiunea episcopului. În esență episcopul îi dă hirotesia preotului să spovedească, pentru că nu toți preoții sunt persoane duhovnicești și nu toți preoții sunt în stare să ghideze oamenii către mântuire. Dacă cineva, respectiv un preot, primește preoția și spovedește fără știrea episcopului, el va distruge oamenii. Astfel, preotul, dacă este o persoană duhovnicească, poate spovedi fără acordul episcopului. Pentru că, dacă e capabil să slujească Sfânta Liturghie, nu e capabil să spovedească?!

    Dragoș: Ecumeniștii au introdus aceste reguli (ca doar episcopii să spovedească păcate grele), doar pentru a controla oamenii. Asta vine din clericalism, din papism.

     Gheron Sava: Dacă un episcop este ortodox, un om sfânt, îl ascultăm, îl urmăm. Dacă e ortodox și urmează Sfinților, îl ascultăm. Atunci nu-mi fac griji. Dacă-mi spune să fac ceva, fac. Pentru că este ortodox, pentru că păstrează credința, pentru că are grijă de oameni, îl ascultăm.

Dar dacă nu e ortodox, avem o problemă. Iar când își angajează oamenii lui care nu sunt duhovnicești, nu-l mai ascultăm, pentru că ceea ce va face, va fi nu ca să ne ajute, ci să ne distrugă.

    Dragoș: Aș dori să vă întreb despre antimis. Αντιμήνσιο  înseamnă a înlocui masa. Sunt unii părinți care spun că nu pot opri comuniunea cu ecumeniștii, pentru că nu au antimis semnat de episcop, deci nu pot sluji Liturghia. Pentru că nu trăim vremuri obișnuite în viața Bisericii…

    Gheron Sava: Αντιμήνσιο. Dacă ai Moaștele a trei Mucenici și un antimis nesemnat de vreun episcop, poți sluji Sfânta Liturghie.

    Dragoș: Așadar, cu un antimis nesemnat de episcop și Moaștele a trei Mucenici se poate sluji Sfânta Liturghie.

    Gheron Sava: Așa este.

    Dragoș: Am auzit atâtea variante. Una ar fi că, acum, cu noua tehnologie, putem copia un antimis vechi, cu semnătura unui ierarh mai de demult, imprimat pe pânză, și totul e în regulă.

    Gheron Sava: Nu. Nu.

    Dragoș: Dar în cazul unui antimis vechi, semnătura de pe el nu aparține unui episcop care să fi întrerupt comuniunea cu ereticii.

    Gheron Sava: Îl poți folosi. Pentru că episcopii au hirotonie. Nu trebuie să pomenești numele acelui ierarh, dar poți folosi antimisul, pentru că de cele mai multe ori acesta are Sfinte Moaște în interior.

     Dragoș: Dar semnătura lui nu e a unui episcop ortodox.

    Gheron Sava: Dacă episcopul nu a fost caterisit, și dacă antimisul este de dinaintea Sinodului din Creta, se poate folosi.

Aș vrea să mai spun ceva, pentru că această luptă de oprire a comuniunii cu ecumeniștii, împotriva legilor antihristice, a vaccinurilor și a tuturor celorlalte de care suntem înconjurați, și cu care se luptă Biserica noastră, e foarte dură, deoarece nu avem episcopi care să conducă lupta. Aceasta este o problemă, pentru că dintotdeauna lupta împotriva ereziei în Biserica noastră a avut în mijlocul ei și episcopi, iar acum suntem într-o perioadă grea, în care nu avem episcopi pe care să-i urmăm și uneori suntem puși noi să conducem această luptă. Suntem foarte mici pentru lupta asta. Suntem mici, nu avem virtuțile pe care le aveau Sfinții Părinți, nu suntem Sfinți, nu suntem în poziția lor. Deci este normal să se întâmple ce se întâmplă, să facem greșeli, încercând să aflăm calea care e de urmat. Și ca să vă spun adevărul, cele prin care am trecut, ne-au împins dincolo de limitele noastre. Trebuie să ne gândim la aceste lucruri, dar, în același timp, trebuie să păstrăm Dragostea și Adevărul. Trebuie să ne rugăm pentru asta. Trebuie să-l rugăm pe Iisus Hristos să ne dea soluția. Nu putem noi să dăm soluții. Biserica nu este a noastră, Biserica nu e proprietatea noastră, suntem parte a Bisericii.

    Dragoș: Nu noi salvăm Biserica, ci Biserica ne salvează pe noi.

    Gheron Sava: Nu noi conducem Biserica, Iisus Hristos conduce Biserica. El ne arată calea. Trebuie să credem asta, să ne eliberăm, nu încercăm să dăm soluții. Domnul ne dă soluțiile. Trebuie să facem ceea ce trebuie să facem: să oprim comuniunea, să ne rugăm, să încercăm să-i ajutăm pe ceilalți, să fim uniți. Să rezolvăm problemele prin rugăciune, lăsându-le în grija Domnului. Asta e cel mai important.

Să nu încercăm să ne încărcăm cu responsabilități. Pentru că astfel vom face greșeli uriașe și ne vom pierde sufletul. De asta facem ceea ce facem și încercăm să urmăm exemplul Sfinților Părinți. E foarte important. Trebuie să ne oprim la acest gând, altfel putem avea probleme. De aceea stiliștii vechi calendariști au creat o schismă, pentru că au vrut să aibă proprii episcopi, propria Biserică…

    Dragoș: Noul calendar e masonic, e o inovație, iar cele 13 zile diferență nu sunt dogmă, dar au rupt unitatea Bisericii, care este dogmă.

    Gheron Sava: Desigur. Dar stiliștii vechi calendariști au făcut dogmă din aceste 13 zile și asta este o greșeală. Din acest motiv sunt și eu în comuniune cu voi, cei ce ați oprit comuniunea cu ereticii și care sunteți pe noul calendar. Desigur, acestea într-o zi vor trebui reglate. Acum trebuie să fim uniți, să luptăm împotriva ereziei și să corectăm aceste 13 zile, pentru că primul pas al Ecumenismului a fost calendarul. Și ceea ce a creat schisma este această schimbare. Deci, cândva trebuie să corectăm greșeala.

    Ioana: Sunt în Grecia preoți care au făcut această trecere la calendarul vechi? Există preoți care conștientizează această problemă?

    Gheron Sava: Sunt preoți care pleacă de la stiliști, înțelegându-și greșeala, și vin către cei care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii. De asemenea, sunt mulți oameni care pleacă de la stiliștii vechi calendariști, pentru că acum înțeleg ortodoxia.

    Ioana: În Grecia sunt preoți îngrădiți de ecumeniști care au trecut de pe calendarul nou pe calendarul vechi?

    Gheron Sava: Nu încă.

    Ioana: Situația e ca și în România… Trebuie să așteptăm.

    Gheron Sava: Da. În Grecia avem mireni care trec de pe calendarul nou pe calendarul vechi.

    Ioana: Deci trebuie să luăm Sfânta Împărtășanie și de la preoții îngrădiți care sunt pe calendarul nou.

    Gheron Sava: Desigur.

    Dragoș: Da. Dar să îi urmăm pe Sfinții Părinți, înseamnă să facem ceea ce fac ei și ar trebui să îi părăsim pe cei care sunt pe calendarul nou.

    Gheron Sava: Cei care s-au îngrădit de ecumeniști, dar încă țin calendarul nou, vor trebui să înțeleagă și să schimbe calendarul. Nu-i zorim, trebuie să accepte realitatea, îi mai îngăduim. Oamenii vor înțelege de la sine.

    Dragoș: Nu va fi ușor, pentru că, unele dintre cele mai importante sărbători din calendarul nou primesc zile libere de la guvern și oamenii au așa numitele sărbători legale în care nu muncesc.

    Gheron Sava: Nu e cazul să discutăm acum, nu este tema discuției de astăzi, dar dacă rezolvăm celelalte lucruri, problema aceasta se va regla de la sine. Când vom rezolva problemele importante, va veni de la sine. Nu e cazul să devenim fanatici.

    Ioana: Trebuie să fim uniți.

    Dragoș: Să spunem adevărul.

    Gheron Sava: Adevărul e că trebuie schimbat calendarul, adică voi trebuie să-l schimbați.

    Dragoș: Trebuie spus.

    Gheron Sava: Întotdeauna am spus asta, nu mă ascund. Când oamenii nu sunt pregătiți, nu trebuiesc împinși de la spate. Trebuie mai întâi să fi parcurs toți pașii, pe care, după ce-i lăsăm în urmă, ultimul pas va fi să schimbăm calendarul, să trecem la acrivie. Dar dacă forțezi nota, vei avea probleme.

    Ioana: Am citit la Sfântul Apostol Pavel: „Aș prefera să fiu anatema de la Hristos, dar să se mântuiască frații mei”. (Romani 9, 3)

     Gheron Sava: Numai Sfântul Apostol Pavel putea spune asta. Pentru că a fi anatema de la Hristos înseamnă a fi separat de El. Pentru că Sfântul Apostol Pavel Îl cunoștea pe Iisus Hristos. Trăia împreună cu Hristos. Să spui asta înseamnă să ai dragoste adevărată.

     Dragoș: Sacrificiu.

    Gheron Sava: Da, sacrificiu. Să mergi în iad ca să salvezi alte suflete. Numai Sfântul Apostol Pavel putea spune asta.

    Cornel: Dar Sfântul Apostol Pavel știa că Hristos nu ar fi permis acest lucru, deoarece Sfântul Apostol Pavel Îl iubea pe Hristos.

    Gheron Sava: Pentru Sfântul Apostol Pavel iadul era rai, pentru că nu putea fi separat de Iisus Hristos.

     Dragoș: Vom opri convesația aici.

     Gheron Sava: Aș vrea să mai adaug ceva. Am venit în România deoarece am trei conferințe în Germania și voiam să le combin cu venirea în România. Și de asta am venit, pentru că iubesc cu adevărat această țară, acești preoți, pe toți preoții care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii. Poate că acum sunt ceva probleme, dar am respect pentru toți acești preoți care își duc lupta, și cred că aceste lucruri se pot rezolva dacă avem unitate și dacă avem dialog. Pentru că este o misiune pentru mine, este o misiune pentru toți, să avem grijă de oameni, pentru că oamenii vor să ne urmeze. Suntem răspunzători pentru această mișcare de oprire a comuniunii. Nu trebuie să facem scandal, trebuie să dăm oamenilor putere să continue această luptă. Pentru că nu e doar lupta cu erezia, ci și fiecare avem o luptă personală în familie, la serviciu, cu păcatele, cu patimile. Deci trebuie să ne ajutăm unul pe altul, nu să ne luptăm unul cu celălalt.

În România avem material foarte bun, și oamenii sunt credincioși. Toți avem slăbiciunile noastre. Slăbiciunile sunt omenești.

Dar dacă stai deoparte, nu discuți, nu spui adevărul și nu mergi împreună cu ceilalți, asta este demonic. Astfel, dacă vrem să fim cu Hristos și să ne rugăm cu conștiința curată, trebuie să încercăm să avem unitate. Probleme și greșeli vor fi întotdeauna, pentru că e omenește, dar trebuie să le depășim.

    Dragoș: Mulțumim.