Subtitrarea și transcriptul interviului cu Gheron Sava Lavriotul din data de 16 iunie 2024 (Chania, Creta)

(min. 0)

Dragoș: Binecuvântați, Părinte Sava.

Gheron Sava: Domnul.

Dragoș: Voi face o scurtă introducere. Sunt în vacanță în frumoasa insulă Creta și am profitat de ocazie pentru a avea o convorbire duhovnicească cu Gheron Sava despre diferite probleme pe care Biserica le întâmpină astăzi.

Voi începe să dezvolt primul subiect. În Evanghelie este scris: „Nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu” (Apocalipsa, 21: 27).

Știu că fiecare dintre noi avem patimi, fiecare om are păcate mai mari sau mai mici… O persoană care vrea să se mântuiască se străduiește să găsească o cale pentru a se elibera de aceste patimi și păcate.

Ce se întâmplă cu sufletele noastre după ce murim? Știm că sufletele rămân în acea stare duhovnicească pe care o aveau în momentul trecerii din viața aceasta…

Cum putem merge în Împărăția Cerurilor, dacă avem păcate mai mici sau mai mari (de fapt e relativ să afirmăm dacă sunt mari sau mici) și dacă în momentul morții încă avem unele patimi nevindecate?

Putem să ne mântuim sufletul sau nu?

Gheron Sava: Este o întrebare dificilă, deoarece avem foarte mulți parametri în discuție.

Mai întâi de toate, numai Dumnezeu știe cum va reuși cineva să se mântuiască. Dar Hristos i-a răspuns Sfântului Apostol Petru atunci când a întrebat: „Și atunci cine poate să se mântuiască?”.

Hristos a spus: „Ceea ce e cu neputință la oameni, e cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27).

Deci mântuirea nu este deloc un lucru ușor. Este un lucru dificil să te mântuiești. Nu înseamnă că este imposibil, dar este foarte dificil. De aceea viața duhovnicească nu este ușoară.

Însă trebuie să vedem mai multe aspecte pentru a ajunge la o concluzie. Pentru că nu este deloc ușor să tragem concluzii despre aceste lucruri care țin de viața duhovnicească, întrucât Hristos-Dumnezeu a spus că este foarte greu pentru oameni să se mântuiască, însă la Dumnezeu este cu putință. Ce înseamnă acest lucru?

Înseamnă că este nevoie de mult efort duhovnicesc, până la sfârșit, și astfel vom avea nădejde că ne vom mântui sufletele.

În istoria Bisericii, îl vedem, de exemplu, pe tâlharul de pe cruce. Era o persoană care a făcut atât de multe crime, violuri, păcate îngrozitoare… Era plin de patimi. Dar, în ultimul moment, vedem că ajunge în Rai. Cum? Este posibil să se întâmple un astfel de lucru?

A luat cu el toate aceste crime, toate aceste păcate?

În primul rând, nu a luat cu sine păcate. De ce? Deoarece s-a pocăit. Iar această pocăință l-a curățit. Astfel, prin pocăință, el a devenit curat. Iar acest lucru este cu putință.

Dragoș: Pocăința i-a schimbat sufletul.

Gheron Sava: Da. Pocăința a fost ca un botez pentru tâlharul de pe cruce. În decurs de câteva minute, timp de o oră sau două, a ajuns la măsura Sfințeniei. Nu s-a dus în Rai plin de patimi, dar a realizat ce a făcut, iar pe cruce și-a schimbat viața.

Unii pot spune: În momentul în care ești pe cruce și urmează să mori, acest lucru se poate întâmpla. Însă acest lucru nu li se întâmplă tuturor, deoarece vedem că tâlharul celălalt nu s-a pocăit.

Vedem că tâlharul din dreapta s-a pocăit, iar cel din stânga nu s-a pocăit. De ce? Deoarece tâlharul din dreapta avea o inimă curată, avea un suflet bun, dar nu avusese până acum toate condițiile necesare pentru a ajunge la Sfințenie.

Iisus Hristos i-a dat posibilitatea de a ajunge la Sfințenie. Hristos le dăruiește tuturor această posibilitate. Care este această posibilitate?

Acesta este „secretul” în viața duhovnicească. De fapt, nu este un secret, bineînțeles. Este o metodă patristică, pe care Sfinții Părinți au folosit-o. Care este această metodă?

Să cercetezi viața lui Iisus Hristos și să te străduiești să-L urmezi.

Când Iisus Hristos a grăit pe Cruce: „Părinte, iartă-i că nu știu ce fac” (Luca 23, 34) – tâlharii au auzit acest lucru.

Tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta lui Hristos a fost mișcat în inima sa de cele auzite. Și și-a spus întru sine: Acest om îi iartă pe vrăjmașii săi, care L-au răstignit, L-au scuipat, L-au bătut… Și cu toate acestea îi iartă. Iar acest lucru l-a făcut să își deschidă sufletul și să înțeleagă ce este bunătatea… și mila. Și a înțeles totul într-un singur moment. Datorită lui Hristos. Deoarece viața lui Hristos este un model de urmat.

Celălalt tâlhar se gândea cum să se dea jos de pe cruce, se gândea cum să-și salveze viața, nu sufletul. În schimb, tâlharul din dreapta a înțeles totul datorită celor spuse de Iisus Hristos.

Deci tâlharul din dreapta și-a deschis inima. Și-a spus întru sine că Omul acesta (Hristos) este deosebit. Iar ceea ce El a făcut, să-i ierte pe toți vrăjmașii Săi, pe toți oamenii care L-au răstignit i-a dăruit tâlharului ce s-a pocăit șansa de a se mântui.

Deoarece cu toții avem demoni care se sălășluiesc înlăuntrul nostru, cu toții avem patimi, aceste lucruri malefice care ne prigonesc sufletul și încercăm să scăpăm de aceste lucruri rele, de aceste patimi.

Cum putem scăpa de aceste lucruri rele?

Dacă ne uităm la Iisus Hristos, la viața Lui și dacă Îl avem drept exemplu, vom fi mișcați de exemplul Său și de faptele Lui și vom dori să-L urmăm. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune: „Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos” (I Corinteni, 4: 16).

Deci, trebuie să rămânem alături de Hristos, și nu doar prin rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” – acestea sunt numai cuvintele de care trebuie să rămânem lipiți, dar în primul rând trebuie să-I urmăm viața.

Dacă Îi urmăm viața, adică dacă suntem milostivi față de oameni, dacă avem dragoste, dacă avem răbdare, dacă încercăm să ajungem la îndumnezeire, atunci ne schimbăm pe noi înșine, vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Vedem că există veșnicia, care este nemărginită și realizăm că viața aceasta este scurtă. Deci ne lipim cu sufletul de veșnicie și ne străduim să câștigăm viața veșnică. Acest lucru s-a întâmplat cu tâlharul, s-a schimbat cu totul. Și-a schimbat mintea, s-a pocăit pentru păcatele sale.

A avut pocăință adevărată, nu o pocăință falsă, asemenea lui Iuda, și s-a schimbat, a devenit curat. De aceea a ajuns în Rai. Nu a câștigat Raiul datorită cuvintelor pe care le-a spus deoarece era emoționat, ci a câștigat Raiul pentru că și-a schimbat complet viața. Este esențial acest lucru. Suntem capabili și noi de acest lucru?

Dacă tâlharul de pe cruce a fost în stare să-și schimbe viața și să ajungă în Rai, înseamnă că și noi putem face același lucru. Dar este nevoie de multă nevoință. Nu este ușor să câștigi Raiul. Nu este atât de ușor să îți mântuiești sufletul.

Este nevoie de nevoință. Trebuie să te nevoiești în fiecare zi și trebuie să-ți curățești sufletul.

Poate că unele persoane nu vor reuși să se curățească perfect. Atunci Dumnezeu are grijă să ne trimită boli, necazuri, încercări, pentru ca în acest fel să ne curățească. În cazul în care nu reușim să ne curățim singuri pe noi înșine.

În cazul în care avem unele piedici în viața duhovnicească, pe care nu reușim să le depășim, Dumnezeu găsește metode prin care să ne curățească. Ne trimite o încercare sau o boală sau altceva…

Dar dacă te străduiești și ai inima curată… Aceste două lucruri sunt esențiale: să fii în Credința Ortodoxă, să respecți dogmele și să ai o inimă curată.

Sunt esențiale aceste două lucruri: să fii ortodox, să respecți tot ceea ce au stabilit Sfinții Părinți și să accepți toate învățăturile ortodoxe, chiar dacă faci unele greșeli din nebăgare de seamă sau din neștiință.

Poate ai ignoranță, pentru că ești om – nu ești perfect. Cu toții facem greșeli. Singurul care nu greșește niciodată este Iisus Hristos.

Deci acestea sunt cele două condiții esențiale: să fii ortodox, să urmezi învățătura ortodoxă așa cum au lăsat-o Sfinții Părinți și să ai inima curată, adică să fii milostiv, să ai dragoste lăuntrică, să fii îngăduitor cu oamenii, să nu ai un caracter rău.

Sunt esențiale aceste două lucruri. Iar celelalte lucruri se vor adăuga. Dar acestea sunt cele două condiții esențiale de la care oamenii nu trebuie să se abată. Dacă respecți aceste două condiții, la celelalte lucruri care îți lipsesc ai posibilitatea să lucrezi.

Dacă ai o patimă sau un alt obstacol, Dumnezeu te va ajuta să te curățești, pentru că este într-adevăr nevoie să te curățești.

Nu poți să ajungi în Rai dacă ai încă lucruri de care nu te-ai curățit.

Iar dacă ai rămas cu unele lucruri de care încă nu te-ai curățit, le vei compensa cu altele.

Se poate întâmpla să nu ajungem perfect curați în Rai, deoarece nimeni nu este perfect. Dar Dumnezeu va găsi o cale să te curățească. Sau, atunci când te va judeca, va vedea că îndeplinești acele două condiții esențiale și atunci te va curăți, pentru ca tu să poți merge în Rai.

Subiectul este foarte extins. Putem vorbi ore întregi despre aceste lucruri, dar nu aș vrea să ne extindem foarte mult.

Lucrul cel mai important este că trebuie într-adevăr să fim curați, să ne străduim să ne curățim pe noi înșine, însă Hristos este Cel care ne va curăți. Noi depunem efortul, ne arătăm voința de a ne strădui în viața duhovnicească, iar Hristos va face restul.

Trebuie să Îl urmăm pe Hristos. De exemplu, dacă vine peste noi o boală sau altceva rău, trebuie să înțelegem că acest lucru este de folos pentru mântuirea noastră. Nu trebuie să ne împotrivim și să exclamăm: De ce mi se întâmplă mie acest lucru?

Ți se întâmplă acest lucru pentru că Dumnezeu vrea să te mântuiască.

De exemplu, nu poți să te lași de fumat sau nu poți renunța la o altă patimă pe care o ai. Dumnezeu îți va trimite o încercare pe care să o rabzi și prin aceasta ți se va șterge datoria duhovnicească pe care o ai.

Nu este doar spovedania cea care șterge păcatele, ci și postul, milostenia, să dai bani săracilor sau milostenia duhovnicească, atunci când îi ierți pe vrăjmașii tăi sau atunci când le faci bine vrăjmașilor tăi.

Sunt multe căile prin care ți se pot ierta păcatele.

Una dintre aceste căi este să rabzi bolile și necazurile care vin asupra ta cu bucurie.

Să îți spui: Dumnezeu mi-a dat această boală sau acest necaz pentru că trebuie să mă curățesc de păcate și să mă vindec de unele patimi.

Trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu.

Și care este voia lui Dumnezeu? Orice s-ar întâmpla, se întâmplă pentru că Dumnezeu îngăduie să ni se întâmple. Acest lucru trebuie să îl avem în minte: că toate aceste încercări ne curățesc sufletul, pentru a merge curați în Rai.

(min. 15)

Dragoș: Ați spus că trebuie mai întâi să fim ortodocși și să cunoaștem Credința Ortodoxă.

Gheron Sava: Așa este, bineînțeles.

Dragoș: Ați afirmat recent, într-o conferință din Australia, că atunci când se roagă un musulman sau o persoană de altă credință, în afara Ortodoxiei, rugăciunea acestora nu este primită de Dumnezeu, deoarece se roagă unui dumnezeu fals, întrucât ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu cel Adevărat.

Gheron Sava: Așa este.

Dragoș: Dar ce se întâmplă în cazul unor preoți din România, care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, dar au foarte multe învățături greșite, înșelări, cum ar fi evlavia față de pseudo-sfinți, precum Visarion Iugulescu sau Arsenie Boca și mulți alții?

Avem foarte mulți pseudo-sfinți în România, poate că nu ați auzit de toți dintre ei…

Încă aud de la diferite persoane despre alte și alte cazuri de pseudo-sfințenie. De exemplu, am auzit despre un alt pseudo-sfânt, Ghelasie de la Frăsinei (Frăsinei este o mânăstire din România).

Ce putem spune însă despre rugăciunile acestor preoți și laici din România, care au evlavie la acești pseudo-sfinți?

(min. 17)

Gheron Sava: Aceste persoane care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, dar se roagă acestor pseudo-sfinți, se află mai degrabă în înșelare.

Acest lucru nu este neapărat o problemă de dogmă. Însă aceste persoane nu sunt capabile să înțeleagă faptul că sunt în înșelare.

După cum am observat eu, majoritatea acestor preoți au un suflet bun, însă nu înțeleg dogmele.

Nu înțeleg cât de important este să  avem amândouă aceste lucruri (adică să avem o inimă curată și să respectăm în același timp dogmele ortodoxe).

Bineînțeles, este foarte greu să păstrezi acrivia, să păstrezi dogma cu precizie și corectitudine, iar în același timp să fii precis și corect în tot ceea ce ține de viața duhovnicească: să fii milostiv, să te porți frumos, în loc să fii aspru și încrâncenat.

De cele mai multe ori, persoanele care sunt foarte atente la dogme, au și sufletul mai aspru. Dacă ești tot timpul preocupat de dogme, începi să devii mai aspru, mai rigid. Devii foarte sever, iar acest lucru nu te ajută să fii îngăduitor cu oamenii. Deoarece te gândești mereu la precizia dogmelor și nu vrei să greșești. Vrei să fii întotdeauna corect, iar acest lucru nu te ajută să ai compasiune pentru ceilalți.

De asemenea, uneori se întâmplă exact opusul: Dacă neglijezi cu totul dogmele, devii extrem de permisiv și afișezi o dragoste falsă, ecumenistă. Cum ar fi de exemplu, Părintele Elpidie (Vagianakis), de aici, din Grecia. El vorbește numai despre „iubire”.

Iar atunci când am fost împreună cu Părintele Antim la Constanța, ca să discutăm cu Părintele Elpidie, el a început să ne spună că trebuie să avem dragoste…

Iar noi l-am întrebat: Dar cum rămâne cu dogma și ce facem pentru a ieși din Ecumenism?

Acest om este într-o mare rătăcire, într-o mare înșelare, se află complet în afara Ortodoxiei. Părintele Elpidie nu este ortodox. Dar vorbește mereu despre „iubire”, despre „dragoste” și le dăruiește îmbrățișări tuturor… Dar această dragoste este demonică. Îi conduce pe oameni în erezie.

Și mai există și oameni precum p. Ciprian Staicu. Acesta crede despre sine că este ortodox, dar în realitate nu cunoaște dogmele.

De multe ori am încercat să îi explic unele lucruri ce țin de dogmă, iar el a fost uimit, exclamând: „Nu am știut până acum toate acestea.” P. Ciprian crede că știe foarte bine tot ceea ce ține de dogmele ortodoxe, dar în realitate nu știe.

Încearcă să fie foarte riguros, dar a renunțat la dragoste, acuzând pe toată lumea și pretinzând că el este singurul ortodox, fără să cunoască însă, Ortodoxia și fără să-i cunoască pe Sfinții Părinți, fără să fi știut că există Practicalele, adică procesele verbale ale Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Atunci când i-am vorbit prima dată despre Practicalele Sinoadelor Ecumenice, a rămas uimit, nu știa despre existența acestor lucrări ce conțin ceea ce Sfinții Părinți au spus pe parcursul desfășurării Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Părintele Ciprian este doctor în teologie, dar nu știa că există aceste Practicale!

Aceasta este una dintre cele două capcane în viața duhovnicească: să încerci să duci dogma la extrem.

Însă trebuie să ne situăm undeva la mijloc: să nu lăsăm la o parte dogma, să fim cât mai riguroși în problemele dogmatice, dar să fim riguroși și cu viața noastră duhovnicească: să fim milostivi, să avem o stare duhovnicească bună, astfel încât să iubim oamenii și să cunoaștem cum trebuie aplicate aceste învățături. Aceasta este problema.

Uneori se întâmplă să fii mai atent la alte aspecte decât la dogme. Se poate ca oamenii să treacă prin diferite etape de-a lungul vieții.

Când începi să înveți despre aspectele dogmatice, poți deveni rigid la început. Dar nu trebuie să rămâi rigid.

Trebuie să înveți mai mult și să înțelegi cum au stabilit Sfinții Părinți învățăturile de credință și să cunoști duhul în care Sfinții Părinți le-au alcătuit.

De ce au spus: „Anatema”? Aveau dragoste atunci când rosteau aceste anateme? I-au urât pe eretici sau au urât ereziile? Trebuie să înțelegi felul în care gândeau Sfinții Părinți.

Dar pentru a înțelege modul în care gândeau Sfinții Părinți, trebuie să îndeplinești anumite condiții.

De exemplu, pentru a dobândi o viață duhovnicească deosebită, trebuie să treci prin nevoința ascultării. Trebuie să ai un părinte duhovnic de care să faci ascultare și astfel vei parcurge etapele vieții duhovnicești.

Dacă refuzi să faci ascultare, în sensul patristic, nu vei crește duhovnicește.

Dragoș: Deci o ascultare orbească nu are cum să te ajute.

Gheron Sava: Nu. Să faci ascultare doar la modul mecanic într-o mânăstire, participând la diferite munci agricole, nu te va ajuta cu nimic.

Vorbim despre ascultare în sensul patristic al ascultării, nu despre îndeplinirea unor sarcini de lucru. Deoarece, chiar și în afara mânăstirii, dacă ești angajat la o companie, faci ascultare de anumite reguli.

Dragoș: Da. Faci ascultare de un manager…

Gheron Sava: Da, de un manager. Dar nu câștigi astfel Ortodoxia și nu sporești în viața duhovnicească.

Ca să poți spori în viața duhovnicească, trebuie să faci ascultare în mod corect, în mod patristic, de persoana potrivită. Pentru că vei prelua modelul duhovnicesc de la persoana de care vei face ascultare.

Dacă această persoană nu are nimic duhovnicesc, atunci nici tu nu vei putea să devii un om duhovnicesc.

Poate vei învăța cum să devii un agricultor bun sau un mecanic bun. Dar nu vei fi un om duhovnicesc.

Trebuie să fii foarte atent. Ce se întâmplă acum? Oamenii nu au exemple duhovnicești. Am încercat să aduc discuția în acest punct.

Am făcut această introducere și am spus ceea ce am spus până acum. Și acum îți voi răspunde la întrebare. Toate acestea se întâmplă din cauză că oamenii nu cunosc nimic nici despre dogmatică, nici despre viața duhovnicească. Și în mod special preoții, deoarece nu fac ascultare de un părinte cu viață duhovnicească.

Sau poate că fac ascultare de un duhovnic, dar acel duhovnic nu are deloc viață duhovnicească, în cele mai multe cazuri.

Dragoș: Totul este un formalism.

Gheron Sava: Da. Iar acest lucru nu se întâmplă numai în România, se întâmplă peste tot astăzi. Nu mai găsim oameni duhovnicești. Este un lucru trist, dar adevărat.

De aceea oamenii se lasă dominați de simțuri.

Sau vor să se alăture anumitor persoane, încercând să găsească pe cineva care să le fie model de urmat. Acesta este motivul pentru care oamenii îl urmează pe Visarion Iugulescu, pe Nil Dorobanțu sau pe Arsenie Boca.

Dragoș: Dar i-ar putea urma pe Sfinții Bisericii în schimb.

Gheron Sava: Așa este. Este adevărat că ar putea să îi urmeze pe Sfinții Bisericii.

Numai că despre marii Sfinți: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie Palama, împreună cu toți marii Sfinți ai Bisericii care ne-au lăsat o imensă moștenire duhovnicească, Ortodoxia și dogmele ortodoxe, nu ni se spun multe lucruri. Pentru că, dacă am cunoaște în profunzime lucrarea acestor mari Sfinți, am întrerupe comuniunea cu ecumeniștii.

Și astfel am înțelege adevărul.

De aceea sunt promovați oameni care nu au cunoscut spiritualitatea ortodoxă, nu au luptat pentru dogmele ortodoxe și care le-au transmis oamenilor învățături pseudo-duhovnicești.

Iar ecumeniștii au spus despre toți aceștia că sunt oameni duhovnicești.

Dragoș: Au creat noi modele pe care oamenii să le urmeze.

Gheron Sava: Exact. Ne-au adus noi modele de așa-ziși Sfinți, despre care se spune că sunt oameni duhovnicești, dar în realitate nu sunt. Pentru că nu sunt ortodocși.

Dragoș: Iar dacă am face o comparație între Sfântul Ioan Hrisostom și acești pseudo-sfinți contemporani…

Gheron Sava: Atunci ar exista o mare diferență!

Dragoș: Da. Ar fi o diferență uriașă.

Gheron Sava: Iar ceea ce este cel mai ciudat, mulți duhovnici îmbunătățiți din Grecia, care au ajuns la un anumit nivel duhovnicesc în aceste ultime decenii și ne-au fost prezentați ca fiind mari Sfinți, acești duhovnici ne-au sfătuit să nu citim literatură duhovnicească contemporană, ci să-i citim pe Sfinții Părinți.

Ne-au spus să aruncăm toată această literatură duhovnicească contemporană și să îi citim în schimb pe Sfinții Părinți,

Filocalia, Patericul, scrierile Sfântului Vasile cel Mare, ale Sfântului Ioan Hrisostom, ale Sfântului Grigorie Teologul, ale Sfântului Grigorie Palama.

Ne-au spus să îi citim doar pe Sfinții Mari. Să îi citim pe Sfinții din Pustie. Duhovnicii din Grecia ne-au sfătuit să aruncăm toate aceste cărți noi, cum ar fi cele despre Nil Dorobanțu sau despre un alt așa-zis Sfânt contemporan sau despre o oarecare femeie sporită… Ne-au spus clar să nu citim astfel de scrieri!

Dar acum ce se întâmplă? Sunt date la o parte scrierile marilor Sfinți și ni se spune să citim cărți despre diferiți părinți contemporani și despre diferite persoane, care nu au nimic de-a face cu spiritualitatea ortodoxă.

De ce fac asta? Pentru că acesta este noul model.

Și aceasta este o problemă reală, care s-a creat acum în rândul celor care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii, în România, dar nu numai în România, ci și în Grecia și pretutindeni.

Încerc să le explic oamenilor că nu trebuie să citească aceste cărți despre acești pseudo-sfinți.

Bineînțeles, poți avea simpatie pentru o persoană, care te-a ajutat să mergi pe calea duhovnicească.

Și pe mine m-au ajutat câteva cărți scrise de unii duhovnici din ultimele decenii, pe vremea când nu știam foarte multe. Nu îi consider Sfinți, dar există persoane care au evlavie la acești duhovnici. Iar unele lucruri pe care le-am citit despre ei m-au ajutat.

Dar acesta a fost începutul. Când am înțeles mai multe, am început să-i citesc pe Sfinții Părinți. Numai pe Sfinții Părinți. Este un lucru pe care trebuie să-l facem cu toții.

Problema este că oamenii trebuie să-și schimbe gândirea.

Trebuie să lase anumite lucruri deoparte. Bineînțeles, poți să iubești pe cineva sau poți să ai evlavie pentru cineva, de exemplu, pentru Nil Dorobanțu, deoarece i-a ajutat pe unii oameni.

Sau pentru Visarion Iugulescu. Poate că a ajutat unele persoane să ajungă la Hristos, deoarece în acea vreme comuniștii erau la putere în România și multă lume nu știa nimic despre credință, în afară de cele auzite de la acest om.

Și sunt de părere că, în acele timpuri, Visarion Iugulescu sau Arsenie Boca i-au ajutat pe unii oameni să ajungă la Hristos.

Dar asta e ceva diferit. Este din cauză că nu era nimeni care să le vorbească despre credință pe atunci, în afara acestor persoane.

Sigur, poate că ai primit ajutor de la Nil Dorobanțu sau de la Arsenie Boca, dar trebuie să lași aceste lucruri în urmă și să mergi mai departe.

Chiar dacă ai fi continuat să trăiești în acea perioadă, Iisus Hristos ți-ar fi arătat într-un fel sau altul învățătura corectă. Hristos ți-ar fi arătat că nu trebuie să te oprești la ceea ce ai primit de la Nil Dorobanțu sau de la Arsenie Boca.

Nu trebuie să rămânem în învățătura lor. Putem să avem simpatie pentru ei, pentru ceea ce au făcut la acea vreme.

Dar până aici. Nu trebuie să-i proclamăm Sfinți.

În regulă, vedem că s-au străduit în felul lor, iar Dumnezeu este Cel care îi va judeca. Dar nu îi putem accepta drept Sfinți doar pentru acest lucru și nu trebuie să predicăm despre viața și învățătura lor.

Poți avea evlavie la ei dacă vrei, este alegerea ta, dar nu trebuie să îi accepți drept Sfinți, deoarece nu sunt Sfinți, din cauza învățăturilor greșite pe care le-au avut.

Dragoș: Din cauza acriviei

Gheron Sava: Și din cauza acriviei, dar mai ales din cauza învățăturii. Dacă învățătura nu este ortodoxă, cum voi accepta drept Sfânt pe cineva care nu este ortodox?

Nu spunem noi acest lucru, ci Sfinții Părinți.

Dragoș: Este foarte dificil, din punctul meu de vedere, să consideri Sfânt pe cineva care nu a luptat cu erezia, nu a luptat cu Ecumenismul. Pentru că avem astfel de Sfinți, astfel de duhovnici îmbunătățiți. Iar unul dintre ei  este Cuviosul Paisie Aghioritul. Și foarte multe persoane au mare evlavie la el.

Gheron Sava: Da.

Dragoș: Am fost și eu acum câțiva ani la mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul de lângă Tesalonic.

Dar atunci când am realizat ce a spus, de exemplu, despre patriarhul actual Bartolomeu…

Gheron Sava: A spus că este cel mai mare patriarh din toate timpurile.

Dragoș: Exact.. Când am văzut ceea ce a spus Cuviosul Paisie Aghioritul despre Patriarhul Bartolomeu, am înțeles cât de grav este acest lucru.

Pot spune că mi-au plăcut cărțile sale, am primit mult ajutor citindu-le, dar m-am oprit aici și m-am întors la marii Sfinți din istoria Bisericii.

La Sfinții din vechime nu existau astfel de controverse.

Gheron Sava: Așa este. Bineînțeles, suntem de acord că Părintele Paisie Aghioritul a avut o viață sfântă.

A fost un monah virtuos și a făcut multă nevoință, dar a făcut aceste greșeli, deoarece nu s-a împotrivit Ecumenismului până la capăt. Nu putem trece cu vederea aceste greșeli, chiar dacă Părintele Paisie a avut o viață curată.

Și aș vrea să le transmit acum oamenilor din România ceva ce trebuie luat în considerare. Deoarece oamenii din România vorbesc despre Visarion Iugulescu, despre Nil Dorobanțu și despre Arsenie Boca…

Încă de la început am spus că învățătura lor nu a fost ortodoxă.

Iar unii oameni mi-au spus că sunt de acord că aceștia au avut învățături greșite, dar au o scuză, pentru că nu au știut.

Și i-am întrebat la rândul meu: De ce oare Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, care era român, de asemenea, a ales să plece din România și să meargă în Palestina?

Din cauza ereziei Ecumenismului! Sfântul Ioan Iacob cum de a știut, din moment ce a trăit în aceleași condiții ca și ceilalți?

Avem exemple de preoți și de monahi români care s-au opus Ecumenismului încă de la început! De ce acești preoți și acești monahi au reușit să lupte cu Ecumenismul, iar ceilalți nu?!

Ignoranța nu este o scuză.

Pentru că, dacă ai fi un Sfânt, iar cineva ar veni la tine și tu ai începe să-i spui cum îl cheamă, câți copii are, cine este soția lui sau ce mașină are… Deci poți ști toate aceste lucruri, dar nu știi nimic despre Ecumenism?! Cum vine acest lucru?!

Unii ne spun că luptăm împotriva Sfinților, că suntem aghiomahi. Dar nu este adevărat! Noi îi cinstim pe Sfinți. Deoarece îi urmăm pe Sfinții mari. Dar dacă o persoană spune învățături străine de Ortodoxie, nu o putem urma. Este foarte simplu.

Noi nu suntem aghiomahi, dimpotrivă, îi urmăm pe Sfinți. Aceasta este problema. Tocmai acești oameni care ne acuză pe noi că am fi aghiomahi, sunt în realitate aghiomahi.

(min. 34)

Dragoș: Îmi aduc aminte că Sfântul Ignatie Briancianinov spunea că Dumnezeu nu a creat niciun om pentru a-l lăsa în întuneric, fără să aibă șansa de a afla Adevărul.

Gheron Sava: Exact.

Dragoș: Deci, de-a lungul vieții, Dumnezeu îi va acorda acelei persoane nenumărate șanse de a cunoaște Adevărul.

Gheron Sava: Este valabil pentru toți oamenii. Nu doar pentru o anumită persoană.

Dragoș: Acest lucru este valabil pentru fiecare persoană de pe Pământ.

Gheron Sava: Bineînțeles.

Dragoș: Același lucru este valabil și în ceea ce privește Ecumenismul. Dacă cineva vrea într-adevăr să își mântuiască sufletul, atunci Dumnezeu…

Gheron Sava: Dumnezeu îl va lumina pe acest om.

Dragoș: Dumnezeu îl va lumina și îi va arăta că este vorba despre erezia Ecumenismului.

Gheron Sava: Dumnezeu îi va arăta calea în acest fel. Nu îl va abandona în întuneric.

Dumnezeu le arată tuturor ceea ce trebuie să facă. Dar majoritatea oamenilor nu vor să vadă ceea ce Hristos ne descoperă tuturor. Nu ne-am deschis ochii sufletului. Avem ochii închiși. Și nu este de vină Iisus.

Dragoș: Așa este.

Gheron Sava: Hristos ne arată ce trebuie să facem, dar noi ținem ochii închiși.

Dragoș: Sfântul Ignatie este mai dur. Ne spune adevărul într-un mod mai crud, am putea spune. Sfântul Ignatie spune că dacă o persoană ajunge în iad, acest lucru se întâmplă din vina sa…

Gheron Sava: Ajunge în iad pentru că așa merită.

Dragoș: Și ajunge acolo din propria sa vină, nu din vina altcuiva. Numai din vina sa.

Gheron Sava: Știu acest lucru. Am avut mai demult o conversație cu cineva pe această temă. Acea persoană spunea că Hristos ne-a trimis în iad și că nu înțelege motivul.

Și i-am răspuns exact acest lucru: Iisus Hristos nu ne-a trimis în iad. Noi ajungem acolo pentru că așa vrem.

Iar la Judecata de Apoi vom înțelege acest lucru, dar va fi prea târziu. Deoarece, atunci când Hristos va judeca lumea întreagă, vom vedea Judecata Sa.

Și vom vedea cât de multe șanse ne-a dat Hristos fiecăruia dintre noi și vom vedea cu toții, în ziua Judecății de Apoi, că am respins toate aceste șanse, deoarece am ales să facem propria noastră voie și nu voia lui Dumnezeu. Vom înțelege totul în ziua Judecății.

În acest moment, din păcate, nu înțelegem, deoarece nu suntem oameni duhovnicești.

Și nu înțelegem că Hristos vrea să ne mântuiască, prin tot ceea ce face pentru noi. Hristos ne dă nenumărate șanse, dar noi dăm totul la o parte.

Noi suntem responsabili pentru propria noastră mântuire.

Acum, în această primă întrebare pe care mi-ai pus-o, se găsește și răspunsul, deoarece Dumnezeu face totul ca să ne curățească și să ne aducă pe calea mântuirii, însă noi refuzăm acest lucru de multe ori. De aceea, cei mai mulți dintre oameni nu ajung la Sfințenie sau nu ajung la despătimire, nu reușesc să-și curățească sufletul de patimi, sunt în apatie.

Dar dacă vei merge pe calea pe care Hristos ți-a arătat-o și a rânduit-o pentru tine – și acest lucru înseamnă să faci pocăință, să ai trezvie – chiar dacă vei cădea în vreun păcat, vei face pocăință, te vei spovedi și vei continua lupta pentru mântuire.

Dacă te vei găsi pe această cale, te vei mântui. Chiar dacă nu ești perfect.

Pentru că Dumnezeu te va curăți așa cum știe El și îți vă dărui Raiul, deoarece Dumnezeu știe ce este de făcut în privința ta. Dar trebuie să te afli pe această cale și să te străduiești să rămâi pe această cale îngustă, despre care vorbește Iisus Hristos în Evanghelie.

Dragoș: Deci odată ce îl lași pe Hristos să te modeleze, vei avea șansa să îți mântuiești sufletul.

Gheron Sava: Desigur. Deoarece nouă înșine nu ne stă în putere să ne mântuim. Este foarte dificil.

(min. 39)

Dragoș: Este mai dificil să te mântuiești în zilele noastre decât în alte timpuri din istoria Bisericii?

Gheron Sava: Da. Este mult mai greu.

Putem spune că în zilele noastre este mult mai greu să ne mântuim deoarece avem foarte multe ispite, în această societate în care trăim astăzi.

Dar poți, de asemenea, să spui că este mai ușor să te mântuiești în zilele acestea, deoarece este o perioadă în care poți face o mărturisire de credință mult mai ușor.

De exemplu, dacă îți faci Sfânta Cruce într-un spațiu public, acest lucru este o mărturisire de credință.

Dacă vorbești despre Ortodoxie într-o discuție cu cineva, acest lucru este o mărturisire de credință. În alte timpuri nu era astfel.

Urmând această cale este mult mai ușor să te mântuiești în zilele noastre.

Deoarece suntem în vremea lui Antihrist, iar mărturisirea de credință va fi mai ușor de făcut.

Va fi foarte dificil, dacă îți este teamă. Dar va fi foarte ușor de făcut, deoarece acum avem circumstanțele potrivite pentru a face o mărturisire de credință.

Dragoș: Deoarece acum există foarte multe restricții.

Gheron Sava: Da.

Dragoș: De exemplu, am citit o știre în care se precizează că primarul capitalei Poloniei a hotărât să dea jos crucile de pe clădiri.

Polonezii sunt papistași, sunt de acord, dar aici este vorba despre acest simbol, despre Cruce.

Și din cauză că și-au dorit să fie corecți din punct de vedere politic, au luat această decizie, să dea jos crucile de pe clădiri, la ordinul primarului, doar pentru a arăta că sunt „neutri” sau ceva de genul acesta.

Astfel că, în zilele noastre, datorită acestor restricții, este mai ușor să mărturisești credința.

Gheron Sava: Da, așa este.

(min. 41)

Dragoș: Aceasta este partea bună a vremurilor pe care le trăim.

În altă ordine de idei, am vorbit cu o persoană care s-a îngrădit de erezia ecumenistă și care merge la un preot îngrădit de erezie din România.

Am discutat despre calendar și m-a întrebat ce putem face în calitate de laici pentru a-i determina pe preoți să treacă pe calendarul vechi, care este cel patristic, și să renunțăm la acest calendar nou masonic. Ce ne stă în putere să facem?

Cred că avem două categorii de preoți. Unii dintre ei spun că nu se poate să trecem pe calendarul vechi, deoarece am avea nevoie de un Sinod care să decidă acest lucru.

Și avem și a doua categorie de preoți, care sunt de acord că noul calendar nu este bun, dar spun că nu este acum momentul să trecem pe calendarul vechi, deoarece nu toată lumea va înțelege, și că este nevoie să convingem mulți oameni sau toată lumea în ceea ce privește vechiul calendar și abia atunci vom fi gata să trecem și noi pe vechiul calendar.

Gheron Sava: Este un lucru dificil, și aici, în Grecia, dar mai ales în România, deoarece majoritatea oamenilor nu înțeleg faptul că primul pas al Ecumenismului a fost schimbarea calendarului.

Nu sunt capabili să înțeleagă acest lucru.

Am spus de nenumărate ori că această diferență de 13 zile nu este o problemă de dogmă.

Dar acesta este primul pas al Ecumenismului și a fost o mișcare a Masoneriei de a dezbina lumea ortodoxă. Din această cauză ortodocșii s-au separat unii de alții.

S-a produs o schismă din cauza schimbării calendarului.

Nu putem spune că nu este nicio problemă. Deoarece a avut loc o schismă din această cauză.

Și îi avem pe stiliștii vechi-calendariști, care și-au făcut propriile Biserici și episcopi proprii, tocmai din acest motiv.

Deci nu putem spune că nu este nicio problemă.

Iar persoanele care spun că noul calendar nu reprezintă nicio problemă, de ce nu folosesc Pascalia pe stil nou, ci sărbătoresc Sfintele Paști conform calendarului vechi? Care este motivul?

Dragoș: Deoarece Pascalia (data Sfintelor Paști) este dogmă.

Gheron Sava: Da, pentru că Pascalia este dogmă.

Cei care susțin că trebuie să ținem calendarul nou, dacă doresc să fie fideli deciziei pe care au luat-o, ar trebui să țină și Pascalia tot pe stil nou, în loc să țină calendarul vechi doar când e vorba de data Sfintelor Paști, pentru că, dacă țin Sfintele Paști conform calendarului vechi, înseamnă că devin și ei vechi-calendariști, și nu mă refer aici la stiliștii vechi-calendariști, bineînțeles.

Persoanele acestea, care țin calendarul nou, dar țin Pascalia conform vechiului calendar, trebuie să se hotărăscă în privința unui singur calendar.

Trebuie să înțeleagă că vechiul calendar este cel corect și că avem datoria să ținem vechiul calendar, deoarece la Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, s-a stabilit Pascalia conform calendarului iulian. Acesta este motivul pentru care trebuie să ținem calendarul vechi, și nu cele 13 zile. Deoarece calendarul vechi este folosit pentru a stabili data Sfintelor Paști, acesta este motivul pentru care trebuie să ținem și noi calendarul vechi.

Ce se întâmplă acum? Majoritatea celor care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii nu vor să treacă pe calendarul vechi, din diverse motive.

Trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că, în viitor, vor trebui să treacă pe calendarul vechi. Însă nu trebuie să ne dezbinăm între noi din pricina calendarului.

Trebuie să facem o iconomie, deoarece, așa cum am mai spus, cele 13 zile nu reprezintă o problemă de dogmă, întrucât aceste persoane nu țin și Pascalia pe calendarul nou, ci țin Pascalia pe calendarul vechi. Astfel că putem face o iconomie.

Numai că, la un moment dat, va trebui să încetăm această iconomie, deoarece persoanele care țin calendarul nou vor trebui să înțeleagă că acesta a fost primul pas al Ecumenismului.

Dacă vrem să fim în afara Ecumenismului, trebuie, de asemenea, să ne întoarcem înapoi la calendarul vechi.

Dacă nu poți înțelege acest lucru, atunci care este lupta pe care o porți?

Iar dacă nu ești de acord cu întoarcerea la calendarul vechi, atunci de ce nu ții calendarul nou și în ceea ce privește Pascalia? Care este motivul?

Fie ținem calendarul vechi, fie ținem calendarul nou. Trebuie să alegem.

Încercăm să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă aceste lucruri. Din acest motiv avem comuniune cu persoanele care au întrerupt comuniunea cu episcopii ecumeniști, dar țin calendarul nou. Deoarece ne străduim să nu dezbinăm mișcarea celor care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii. Deoarece persoanele care s-au îngrădit de ecumeniști încă nu au starea duhovnicească potrivită pentru a înțelege aceste lucruri.

Există foarte multe lucruri pe care oamenii care s-au îngrădit de ecumeniști încă nu le înțeleg. Iar una dintre problemele pe care nu sunt capabili să le înțeleagă este schimbarea calendarului.

Și de aceea unele persoane vin și spun: Vom aștepta un Sinod care să ne spună să ne întoarcem la calendarul vechi. Deci cum vine acest lucru? Un Sinod va trebui să aducă vechiul calendar înapoi?

Dar care a fost „Sinodul” care a schimbat calendarul în 1924?

Patriarhul Constantinopolului, Meletie Metaxakis a decis trecerea la calendarul nou deoarece era mason. De ce alegi să-l urmezi?

Atunci înseamnă că trebuie să-i urmezi pe toți patriarhii masoni ecumeniști și să fii în comuniune cu ei.

Înseamnă că vei întrerupe comuniunea cu ierarhii ecumeniști atunci când un Sinod îți va spune să o faci.

Conform acestui mod de gândire, dacă spui că nu treci pe calendarul vechi, deoarece aștepți ca un Sinod să-hotărască întoarcerea la calendarul vechi, nu trebuie să întrerupi nici comuniunea cu ecumeniștii.

Înseamnă că suntem obligați să urmăm toate deciziile ne-ortodoxe luate de ereticii ecumeniști masoni și să ne oprim abia atunci când un Sinod va anula aceste decizii.

Dacă spui că este nevoie de un Sinod care să decidă întoarcerea la calendarul patristic, atunci de ce ai ales să te îngrădești de ecumeniști?

Conform acestui mod de gândire, trebuia să aștepți un Sinod care să-i condamne pe ecumeniști, și abia atunci să te îngrădești de ei.

Îi înțeleg pe acești oameni care s-au îngrădit de ecumeniști, dar nu sunt în stare să înțeleagă acum aceste lucruri. Ne străduim să-i facem să înțeleagă.

Dumnezeu îi va ajuta să se maturizeze și atunci vor înțelege că trebuie să treacă pe calendarul vechi. Poate că nu este încă momentul să facă acest pas. În regulă.

Deoarece au trecut atât de mulți ani de la introducerea calendarului nou, în 1924, putem arăta îngăduință, dar aceste persoane trebuie să înțeleagă că acesta a fost primul pas al Ecumenismului.

Aceasta este realitatea. Acesta este adevărul!

Dragoș: Așa este. Însă există preoți care s-au îngrădit de ecumeniști și spun că vechiul calendar este cel corect, cel patristic, și că ar trebui să îl urmăm, să ținem sărbătorile astfel.

Acești preoți spun că înțeleg lucrul acesta, dar sunt în același timp de părere că oamenii nu sunt încă pregătiți.

Eu cred că este ceva în neregulă aici. Ce anume?

În regulă, suntem îngăduitori și facem o iconomie, dar în paralel cu această iconomie, trebuie să continuăm să le explicăm oamenilor care este realitatea.

Dacă doar facem iconomie, fără să le explicăm oamenilor nimic…

Gheron Sava: Acest lucru nu este iconomie!

Iconomia o facem deoarece îi așteptăm pe acești oameni să vină la acrivie.

Pentru a le explica oamenilor ce este calendarul ortodox și de ce trebuie să îl urmăm, întrucât sărbătorim Sfintele Paști conform acestui calendar.

Trebuie să le explicăm oamenilor. Trebuie să-i ajutăm.

Întrucât am întrerupt comuniunea cu ereticii ecumeniștii, de ce nu am trece înapoi la calendarul patristic?

Dar nu numai asta. Nu vreau să vorbesc doar despre problema calendarului, deoarece unii oameni se concentrează numai asupra acestei probleme a calendarului, iar acest lucru poate duce la dezbinare.

Noi nu vrem să-i dezbinăm pe oameni. Dimpotrivă. Vrem să-i unim pe oameni.

De aceea nu ne grăbim cu aceste lucruri și de aceea nu trecem imediat la acrivie. O luăm încet.

Dragoș: De acord. În același timp, este nevoie să continuăm să le explicăm oamenilor despre calendar.

Gheron Sava: Bineînțeles. Deoarece calendarul nou reprezintă primul pas al Ecumenismului.

Dragoș: Iar în România avem această situație, ni se spune că oamenii nu sunt încă pregătiți…

Gheron Sava: Partea bună este că am vorbit cu părinții îngrădiți de ecumeniști din România, iar aceștia sunt cu toții de acord că vechiul calendar este cel corect, cel patristic.

Acesta este un lucru bun. Este un pas important: faptul că toți preoții îngrădiți corect de Ecumenism sunt de acord că vechiul calendar este cel corect.

Este o realizare foarte importantă.

Dragoș: Mai există un alt aspect, în legătură cu sistemul de guvernare. Cred că acest lucru se întâmplă și în Grecia. Pentru cele mai importante sărbători din calendar se acordă zile libere de la guvern. Nu se lucrează în aceste zile. Iar dacă ținem calendarul vechi…

Gheron Sava: Aceste zile sunt zile lucrătoare pe calendarul vechi.

Dragoș: Exact. Deoarece de mai bine de 100 de ani Biserica și guvernul se află în strânsă legătură, odată cu schimbarea calendarului.

Gheron Sava: Așa este.

Dragoș: Pentru unele persoane aceasta este o altă problemă.

De exemplu, pe calendarul nou se sărbătorește Nașterea Domnului, dar pe calendarul vechi sărbătoarea Nașterii Domnului este cu 13 zile mai târziu…

Iar guvernul ne acordă zile libere pe 25 și 26 decembrie (conform calendarului civil). Nu lucrăm în aceste zile și toată lumea din jurul nostru sărbătorește…

Astfel că situația este destul de dură pentru cei care țin calendarul vechi.

Gheron Sava: Sunt de acord. Cunosc toate aceste lucruri, dar nu vor face situația mai grea decât este.

Deoarece, atunci când înțelegi că trebuie să faci acest lucru pentru Hristos, datorită Credinței pe care o ai, nimic nu este greu.

O persoană care s-a îngrădit de ereticii ecumeniști trebuie să înțeleagă că vom avea multe de înfruntat.

Va trebui să fim împotriva Sistemului, împotriva propriei familii și împotriva tuturor.

Este ceva la care trebuie să ne așteptăm. Și vom avea greutăți.

Când ești împotriva Sistemului, împotriva Ecumenismului și a Masoneriei, împotriva întregului acest Sistem antihristic, te aștepți să fie ușor?

Fără probleme? Fără niciun fel de încercări și de ispite?

Trebuie să fii pregătit să înfrunți toate aceste lucruri.

Și dacă ești pregătit să înfrunți toate aceste încercări și ispite din partea oamenilor, să fii împotriva familiei tale și a Sistemului și să te împotrivești măsurilor impuse de guvern, lucrul acesta va fi ceva normal pentru tine. Vei accepta că există o mulțime de greutăți și de probleme, dar vei fi conștient că trebuie să le înfrunți. Și vei găsi soluții.

Dumnezeu îți va arăta o soluție.

Poate că noi nu vom fi în stare să găsim o soluție, dar Dumnezeu, pe Care Îl mărturisim, Care are grijă de noi și ne întărește pentru a duce această luptă, ne va ocroti și ne va da soluții pentru toate problemele cu care ne vom confrunta.

Trebuie să avem credință.

Dacă ai credință că urmându-L pe Iisus Hristos faci ceea ce trebuie, nu ai de ce să te temi.

Dragoș: Aceasta este filozofia martirului, să spunem.

Gheron Sava: Exact. Dacă te gândești că e posibil să fii ucis, pentru numele lui Iisus Hristos și dacă ești pregătit pentru moarte, atunci îți vei face probleme din cauza celor câteva zile libere acordate de guvern, în care majoritatea oamenilor din jur sărbătoresc mai devreme?

În niciun caz. Vei găsi o soluție pentru a ține sărbătoarea pe calendarul vechi. Nu va fi aceasta o problemă.

(min. 54)

Dragoș: Așa este. Am acum o întrebare de la altcineva, care spune: „Există perioade în care nu am pocăință.”

Și întreabă: „Ce pot face și cum mă poate ajuta duhovnicul?”.

Gheron Sava: Înțeleg. Nu toate zilele sunt la fel.

Dar trebuie să cerem să avem pocăință. Trebuie să-I cerem lui Iisus Hristos să ne dăruiască să ne vedem păcatele și patimile. Să vedem cât de păcătoși suntem. Deoarece pocăința – să facem pocăință, să ne înțelegem greșelile și să ne pară rău pentru păcatele pe care le-am făcut – este un dar.

Nu trebuie să luăm nimic fără efort. Uneori credem că trebuie să primim totul de-a gata.

Dragoș: Ni se pare că ni se cuvine…

Gheron Sava: Da. Dar nu ni se cuvine nimic și nu trebuie să luăm nimic fără să facem un efort pentru a primi.

Trebuie să luptăm pentru toate, să ne nevoim. Și pentru prietenii pe care îi avem, și pentru orice altceva. Trebuie să luptăm în fiecare zi. Și să nu ni se pară că putem fi siguri de un anumit lucru sau ceva asemănător… Nu putem fi siguri de nimic.

Acesta este modul în care trebuie să gândim, deoarece nu putem fi siguri că ne vom mântui. Chiar dacă vom păstra Ortodoxia așa cum spun Sfinții Părinți.

Poate că vom face anumite păcate, din cauza cărora nu vom putea să mergem în Rai.

Sau poate că nu vom face păcate, dar vom face altceva și nu știm în ce mod se va sfârși viața noastră.

Deci trebuie să fim foarte atenți. Iar dacă vedem că nu avem pocăință și că nu ne gândim la păcatele pe care le-am făcut, trebuie să-I cerem lui Iisus Hristos să ne dăruiască să ne vedem păcatele noastre și cât de întinate ne sunt gândurile și viața noastră.

Să nu luăm nimic de-a gata, fără efort.

(min. 56)

Dragoș: Iar o altă întrebare este: Cum suntem afectați de certurile și de discuțiile dintre cei care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii?

Deoarece, atât în România, cât și în alte țări, există foarte multe certuri și dezbinări între diferite grupări. Avem, de exemplu, gruparea lui Mihai-Silviu Chirilă, în România…

Gheron Sava: Am înțeles. Numai că Mihai-Silviu Chirilă și p. Theodoros Zisis nu s-au îngrădit de Ecumenism, întrucât se află în comuniune cu ecumeniștii.

Nu putem spune despre ei că s-au îngrădit de Ecumenism și că se ceartă cu ceilalți ortodocși îngrădiți de Ecumenism. Deoarece Mihai-Silviu Chirilă și p. Theodoros Zisis nu s-au îngrădit de Ecumenism.

Dragoș: Sunt încă împreună cu ecumeniștii și nu trebuie să-i luăm în considerare ca fiind îngrădiți de Ecumenism

Gheron Sava: Nu trebuie să-i considerăm îngrădiți de Ecumenism pe Mihai-Silviu Chirilă și pe p. Theodoros Zisis.

Deoarece ei susțin că există și „ecumeniști buni”, la care putem să mergem, pentru că au o cugetare bună în ceea ce privește credința. Deci asta înseamnă că pot avea o cugetare bună și în același timp să particip la slujbele unde este pomenit episcopul ecumenist fără să fie vreo problemă.

Deci Mihai-Silviu Chirilă, p. Theodoros Zisis și toți cei care sunt în aceeași cugetare consideră că Sfintele Canoane nu sunt obligatorii.

Acești oameni nu s-au îngrădit de ecumeniști, ci sunt ei înșiși niște ecumeniști care vor să facă rău acestei mișcări de întrerupere a comuniunii cu ecumeniștii.

Prin ereziile pe care le susțin au început să facă rău acestei mișcări, pe care urmăresc să o distrugă.

Acești oameni sunt ecumeniști.

Există însă anumite neînțelegeri și între persoanele care s-au îngrădit de ecumeniști. Un om duhovnicesc poate înțelege din ce motive apar aceste aceste neînțelegeri…

Să ne amintim că Sfântul Apostol Petru și Sfântul Apostol Pavel s-au sfădit între ei.

Sfântul Apostol Varnava și Sfântul Apostol Pavel s-au certat și s-au despărțit unul de altul.

Sfântul Chiril și Sfântul Ioan Hrisostom s-au luptat între ei.

Avem astfel de dezbinări în istoria Bisericii, nu este ceva nou.

Dar trebuie să încercăm să evităm aceste certuri, deoarece trebuie să fim uniți în lupta cu dușmanul nostru comun, care este Ecumenismul.

Deci nu trebuie să ne luptăm între noi. Iar dacă apar anumite diferențe între noi, trebuie să ne așezăm la un loc și să vedem, asemeni unor oameni cuviincioși și duhovnicești, care este problema și ce soluții putem găsi pentru a o rezolva. Să vorbim unii cu alții despre aceste lucruri.

Să avem un dialog și să găsim împreună adevărul. Fără patimă, fără ură, fără resentimente.

Este foarte ușor. Dacă arăți bunăvoință și te străduiești să găsești o rezolvare, atunci totul este foarte ușor. Nu e greu.

Dragoș: Nu este greu dacă există bunăvoință și o atitudine pozitivă.

Gheron Sava: Și dacă te străduiești să găsești adevărul.

Dragoș: Da. Iar în caz contrar… Am văzut mulți preoți care au următoarea atitudine: „Tu ești mirean, cine ești tu să mă înveți pe mine, care sunt preot?!”

Deci preoția nu garantează faptul că preotul respectiv are adevărul în proporție de 100%, doar pentru că este preot.

Gheron Sava: Exact.

(1 oră, 0 min.)

Dragoș: Am o altă întrebare despre Sfântul Isaac Sirul. Acest Sfânt a avut erezii?

Gheron Sava: Da, avut. Și nu este Sfânt. 

Biserica nu l-a recunoscut drept Sfânt. În ultimii ani a început să fie considerat Sfânt. Dar în conștiința poporului ortodox, în conștiința Bisericii, niciodată nu a fost considerat Sfânt.

Îl numim Avva Isaac Sirul, și nu Sfântul Isaac Sirul.

Îi spunem Avva, datorită scrierilor sale despre viața ascetică. Sunt foarte valoroase aceste scrieri. De aceea scrierile Avvei Isaac Sirul se regăsesc în Filocalia.

Dar în Filocalia se regăsesc și scrierile acelui eretic care a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic.

Nu este vorba de Nestorie. Nu îmi amintesc acum numele. Este vorba de o mare personalitate ascetică.

Dragoș: Augustin?

Gheron Sava: Nu, nu este vorba de Augustin. Augustin este Sfânt.

Îmi voi aduce aminte în cele din urmă.

Învățătura lui eretică și persoana sa au fost anatematizate de Sinodul al V-lea Ecumenic.

Încerc să-mi amintesc… Este vorba de Origen.

Avem în Filocalia unele scrieri ale lui Origen și avem și unele scrieri ale lui Evagrie Ponticul. Dar Origen și Evagrie Ponticul au fost eretici. Se aflau în erezie. La fel și Avva Isaac Sirul.

Dragoș: Care a fost erezia lui Isaac Sirul?

Gheron Sava: Nestorianismul. Avva Isaac Sirul era în comuniune cu un episcop care era susținător al ereziei lui Nestorie. De aceea nu îl considerăm Sfânt pe Isaac Sirul.

Dar îi cinstim opera. De aceea citim scrierile sale despre viața ascetică.

Dragoș: Iar în ceea ce îl privește pe Evagrie Ponticul? Care a fost erezia lui?

Gheron Sava: Evagrie Ponticul era în aceeași cugetare cu Origen. Avea această înșelare, această cugetare greșită.

(1 oră, 3 min.)

Dragoș: Am înțeles.

Voi îndrepta discuția către contextul geo-politic actual.

Am să arăt care este percepția mea. Anul acesta se organizează alegeri în toată lumea. Sunt alegeri în Statele Unite, în Grecia, în România și în întreaga Europă.

Și avem și acest război dintre Rusia și Ucraina, care este de fapt un război între Rusia și Statele Unite. Acest război are loc în vecinătatea noastră.

Cred că odată cu încheierea alegerilor…. Nu pretind că sunt proroc, dar, după cum se spune în Evanghelie, atunci când vedem cerul înnorat, știm că va ploua.

Văzând toate aceste mișcări geo-politice din jurul nostru, cred că vor veni vremuri destul de grele din punct de vedere al locurilor de muncă, al creșterii sărăciei, al problemelor financiare.

Înțelegerea mea asupra acestor lucruri arată astfel: În istoria Europei au existat intervale de 50 de ani, sau poate de 70 de ani, în care a fost libertate. A existat un pic mai multă liberate, mai mult confort și nu am fost sclavi, așa cum s-a întâmplat cu sute sau cu mii de ani în urmă.

Dar se pare ca această perioadă de libertate se încheie și elitele satanice, care conduc lumea, își pun în aplicare planurile.

Deoarece, dacă o persoană trăiește în confort timp de mai mulți ani și dintr-o dată i se limitează accesul la confort, atunci există șanse foarte mari ca acea persoană să facă tot ceea ce îi cere Sistemul, pentru a avea in continuare acest minim confort, pentru a avea bani și alte avantaje materiale…

Gheron Sava: Da. Acesta este motivul pentru care oamenii se supun Sistemului.

Dragoș: Ce trebuie să facă un om duhovnicesc în aceste condiții, pentru a nu cădea în deznădejde?

Gheron Sava: Orice s-ar întâmpla, un om duhovnicesc are întotdeauna o viață ascetică.

Se mulțumește cu puțin pentru traiul de zi cu zi. Iar dacă ai o viață duhovnicească, în orice situație te-ai afla, nu te îngrijești prea mult pentru lucrurile materiale.

Te îngrijești cum să-ți mântuiești sufletul, cum să-i ajuți pe oameni și ai nevoie de puține lucruri pentru traiul zilnic, deci nimeni nu te poate forța să faci ceva anume…

Luxul și celelalte avantaje materiale, de care lumea contemporană nu se poate lipsi și care au devenit de „strictă necesitate” în aceste vremuri, sunt de fapt lucruri nefolositoare pentru noi, creștinii.

Deci nimeni nu ne poate obliga… Din acest motiv, viața duhovnicească și dogma merg împreună.

Acestea două merg împreună. Nu poți separa viața duhovnicească, ascetica, de învățătura dogmatică. Dacă le separăm, ajungem la papism.

De aceea avem această situație astăzi, când lumea întreagă încearcă să te constrângă să trăiești conform condițiilor impuse de liderii Masoneriei: să produci tot mai mult, să fii tot mai acaparat de lucrurile materiale și să-ți faci un scop în viață din a le avea.

Creștinii nu trăiesc în felul acesta.

Dacă trăiești în acest fel, înseamnă că nu ești creștin.

Dacă nu ai o viață duhovnicească, dacă nu ai o viață ascetică, în acord cu învățăturile și cu dogmele stabilite de Sfinții Părinți, atunci înseamnă că nu ești creștin. Ești creștin doar cu numele.

Spui că ești creștin ortodox, dar viața ta nu arată acest lucru.

Deci, pentru noi, care suntem ortodocși și ne străduim să urmăm și să trăim Ortodoxia, aceste constrângeri nu au cum să ne influențeze sau să ne afecteze.

Deci, chiar dacă vor veni la mine și îmi vor spune că urmează să-mi pierd casa sau mașina, le voi spune: Puteți să-mi luați totul!

Îmi pasă de mântuirea sufletului meu. Iar dacă vrei să mă faci sclav, din cauza acestor lucruri materiale, renunț la tot. Vreau să am libertate în Hristos. Deci, dacă cineva este un creștin adevărat, nu va fi atașat de lucrurile materiale.

Poate că și un creștin are astfel de lucruri și le folosește, la rândul său.

Dar sunt lucruri diferite: una este să ai aceste lucruri materiale ca să te folosești de ele și alta este să deții aceste lucruri și să fii împătimit de ele.

Dacă alegi să gândești că îți aparțin aceste lucruri și ești împătimit de ele, vor ajunge ele să te dețină pe tine.

Însă dacă doar ai aceste lucruri și alegi numai să le folosești, pentru a-ți face viața un pic mai ușoară și pentru alte lucruri necesare trupului sau sufletului, este în regulă.

Dragoș: Și trebuie să fii pregătit să le pierzi în orice moment.

Gheron Sava: Da. De aceea am spus: Dacă deții aceste lucruri și dacă ești atașat de ele, atunci înseamnă că nu ești pregătit să renunți la ele, deoarece consideri că îți aparțin.

Atunci când ceva îți aparține, nu vrei să pierzi acel lucru.

Dar dacă doar ai aceste lucruri și le folosești, nu pentru că te gândești că sunt ale tale și că ești atașat de ele, ci pentru că sunt făcute pentru a fi folosite, dacă nu consideri că îți aparțin, atunci nu îți pasă dacă le vei pierde.

Dacă consideri că îți aparțin, atunci îți pasă dacă le vei pierde.

Iar dacă ai filozofia unui creștin, aceea că lucrurile nu ne aparțin, ci doar le folosim, atunci scopul tău nu va fi să deții lucruri materiale, ci să câștigi viața veșnică. Dacă acesta este scopul tău, atunci nu te vei strădui să strângi cât mai multe lucruri materiale, pe care să le ai în posesie.

Nu te vei strădui să strângi cât mai mulți bani, ci te vei strădui să ajungi în Rai. Acesta este scopul creștinului în această viață.

Dragoș: Foarte frumos spus. Am avut astăzi o discuție folositoare.

Și nădăjduiesc să mai avem astfel de discuții și pe viitor. Voi încerca să organizez conferințe online.

Vă mulțumim foarte mult pentru răspunsurile date!

Gheron Sava: Îți mulțumesc și eu pentru această frumoasă ocazie.

Dragoș: Vom vorbi din nou în curând. Vă mulțumim!

Gheron Sava: Dumnezeu să vă binecuvinteze!